91 matches
-
triumf absolut al ficțiunii suprarealiste - al acelei ficțiuni în care se întîlnește umbrela cu mașina de cusut pe o masă de disecție - o coroană de aur masiv, eșuată ea însăși pe o față puhavă, contrapunctată, la rîndul ei, de un burdihan mitologic, cam aceasta este imaginea, stilizată sever și eufemizată la maximum, a acelui amestec de sclavagism tardiv, voaiorism în masă și pedofilie camuflată în tot felul de principii de castă și de cutume imemoriale, numită mediatic și convențional nunta prințesei
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
nu. “Mai serviți!”, “Vă rog, mai serviți!”, “Dar, vă rog, mai serviți!” și “Dar, vă rog, mai serviți, insist!” și “Dar, vă rog, mai serviți, insist, altfel, mă supăr!” sunt formulele magice cu ajutorul cărora gospodina casei reușește să îndese în burdihanul nefericitului oaspete cât mai multă haleală. Sigur, același efect l-ar avea și un pistol, combinat cu îndemnul “Mănânci sau mori!”, dar nu orice gospodină are pistol. Paște mielul fericit... După cum am învățat încă din fragedă pruncie, românul s-a
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
stând aproape gol, ca o paparudă, cu pușca sub braț și cu vergeaua în cealaltă mână. Nici dumnealui nu i-a convenit bine treaba asta, că prea era ca ursul ăla purtat de țigani la panorame. Păros-păros și cu un burdihan pe care nu-l cuprindea cămașa, prea scurtă și prea îngustă. Parcă se afla gol sau și mai anevoie, numai în izmene, fără cămașă. Că atât se ivea din partea dumnealui îmbrăcată, niște burlane albe, cu beteliile atârnând pe dușumea ca
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
atât de sus, cum se explică multele secole de umilință a periferiei, marginalitatea care încă și azi ne macină și ne dă frisoane? De fapt, patriotul de serviciu, cel care își bea cafeluța de dimineață cu cocarda tricoloră traversându-i burdihanul, nu e interesat de situația reală, de nivelul la care se află societatea noastră - ci, dimpotrivă, de exploatarea în interes personal a colapsului național. Dacă toate ar merge bine și lumea românească ar funcționa normal, asemenea "patrioți" ar dispărea de la
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una ca asta? acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intensa noastră activitate intelectuală, renunțau adesea la pielea dobitoacelor luate cu hapca, ca să ne rămână pe ce scrie... („Aș! Nu descoperiseră tananții... - mârâie același Lulu Chiracu, dar nu-l aude nimeni. Ai dracului turci, cum se gândeau ei și la burdihanul lor, și la posteritatea noastră! ... De la ei ni se trage mulțimea scrierilor vechi. Cu cât mai multe jafuri, năvăliri, maziliri, tăieri de „necredincioși” și mai ales de oi carpato-dunărene, cu atât mai multe pagini de cronici, plângeri la „zidurile Vavilonului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
face popa, să faci ce zice popa - repetiția, în sine, frumoasă, să-ți intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite-așa, revărsându-se, cu obrajii umflați... să nu faci ce face popa... să faci, zice, ce zice popa - și doamna, ca o veritabilă actriță, își suge la maximum fălcile, ca și inexistente. Dacă toate acele înalte preasfinții... le-am
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
nu mă mai ascultă nu mai pune filme frumoase seara, nu îmi mai dăruiește mesaje dusterul meu, nou-nouț, m-a lovit cu ușa de la portbagaj peste față mi-a căzut pleoapa dreaptă și văd dublu aspiratorul îmi înghite periodic, în burdihanul lui plin de praf câte un cercel cu perlă toate țevile din casă picură, garniturile mă lasă, plasticele și metalele se fisurează ce să mai spun despre oameni. sunt mai singură ca niciodată noroc cu canarul josă, care încă o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe unele calci, auzi pleosc, pleosc, le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi dacă acestea aveau berete mov așezate strâmb pe cap, poate aveau doar berete mov așezate strâmb pe fese. te cuprinde din nou neîncrederea în tine, de care poți scăpa dacă îți scuturi sufletul de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bucura pe deplin, conducătorul vremelnic spune o mică predică, parcă și aceea e de bine, el poartă niște pantofi vechi și rupți, are pantaloni de sac, o pălărie neagră roasă și o cravată roșie, foarte scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu adevărat timpul să te unești pentru totdeauna cu alesul inimii tale. nouă deasupra: reverență, respect, sinceritate, emoții, senzația că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
B. fu Însă nevoit să și le acopere imediat: urletul de mânie emis În acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În piept, Napoleon se năpusti ca un berbec spre burdihanul generos al adversarului, Înfigându-și degetele În plantațiile de pe obraji. De durere, Elvis hăuli o notă prelungă și falsă, azvârlindu-l pe Bonaparte direct Într-un coș cu rufe murdare. Bătaia generală Începu. Fără să mai piardă timpul, Proust Îl
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sig făcu un semn scurt și-un chelner se Înfiripă la masă cu patru stacane pline cu ceai de tei, apoi dispăru mai iute ca o alună la un festival al berii. Toți ciocniră și băură până la fund, gâlgâind. Pe burdihanul lui Freud, marinarul și doamna dansau tangou. Apoi, The Sig zise: — Împărate, o să fiu scurt, deși nu-mi stă În fire. Câțiva clienți de-ai mei americani mi-au spus că v-ați Încăierat azi-dimineață. — Ce clienți? — E confidențial, dar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zvonuri. Divizioane de tunuri Înaintau, se auzea, dinspre Milano pentru a lua cu asalt clădirile În care se baricadaseră oamenii, câteva submarine atacaseră plajele de turiști din Sardinia, toate avioanele aflate În aer Își scuipaseră În spațiu conținutul uman al burdihanelor, astfel Încât În multe zone din Italia ploua cu cetățeni, În Calabria Înregistrându-se chiar averse și o cantitate medie de 0,3 indivizi pe metru pătrat. Și tocmai când debusolarea și spaima păreau a fi atins cote maxime, nemaiavând unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vrei să-i spui tot ce te frământă, vrei să-ți dea dezlegare de la ...gândurile necurate. Vrei să-ți Încurajeze ura. Totuși Îți este frică. Nu ai Încredere că va păstra taina spovedaniei, ești convins că, după ce Își va umple burdihanul cu mâncare, te va trăda, te va da pe mâna poliției sau și mai rău pe mâna psihiatrilor. Când te gândești la carnea albă a copilului, la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt deloc greu de Înțeles. Dar e greșit să-i exploatezi pe cei care n-au nimic de-a face cu așa ceva - și cărora, sincer, puțin le pasă. Râse din nou. S-a zvârcolit și s-a luptat toată noaptea. Burdihanul lui tremura și avea o față roșie ca de rac. Credeam că e pe punctul de a exploda În orice clipă. Era atât de nervos, și atât de groaznic de excitat, că abia se mai controla. Dar până la urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se ruga pentru FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta de fiecare dată când aprindea lumânările de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele ei, „Burdihan“, absolvent la Yale, era angajatul Bursei din New York și (ce noroc pe capul meu!) juca polo (da, jocul acela călare!) în după-amiezele de duminică, undeva în comitatul Westchester, după cum jucase în toți anii de colegiu. Ea ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
direct într-o Dacie nevinovată, care circulă regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la volanul gipanului, dar și dudui subțiri, blonduțe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al ființei în gip. Vehiculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
gesturi care-i trădau liniștea drumului împlinit, pacea încheierii unei vieți îndelungi, cu o ușoară tristețe, dar foarte ușoară, a neînțelegerii trecerii prin această lume. Șosetele noi, fără să le rupă eticheta, chiloții albi care-i cam strângeau cu elasticul burdihanul. M-am cam îngrășat! Și-și pipăi valurile de grăsime de pe șolduri, pleznindu-se de trei ori, nu, de patru, ba de trei, ei, asta-i acum, ne certăm pentru un fleac, vă spun eu, de două ori, îngăimă nepotul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă. Ambrozia divină, după ce străbătu toate conductele, țevăraia și întreaga instalație cilindrică a burdihanului, se opri în călcâie, dar Arhimede o împinse cu îndârjire în sus prin lița vaselor și fibrelor electrice spre iris, care începu să vadă nevăzutul, iar creierul porni automat la decriptarea informațiilor de dincolo. Pe scurt, nea Costică frizerul deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Faceți burta mare, haliți până la os,/ să nu lăsați nici zgârciurile, nici pielea/ de parcă ați fi pus în capul mesei Mafoamea./ Leorbăiți ciorbe, vinuri, zămăraie,/ nu v-ar mai ajunge, nu v-ar mai sta.../ Nehaliților! Nesătuilor! Nepotoliților!!!/ Guri de burdihan, guri de iad!/ Se ciocoí lumea, nu vezi,/ stă la căldurică toată ziua/ cu mâna pe puță./ N-are treabă, nu tu cărat apă/ nu tu făcut foc, nu nimic./ Barem de animale, nici capu nu-i doare,/ Ia colea
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
înceapă să crească pe când se apropia din nou de orizont era un mister pe care beduinii n-au știut niciodată să-l explice. Urcă mult și se îndepărtează, spuneau unii. Apoi începe să coboare și se apropie. Este ca un burdihan de capră care se dezumflă acolo sus pentru că nu are suficient aer, presupuneau alții. Când coboară, se umflă din nou. — Este vorba doar de un fenomen optic, îi încredințau francezii. Mărimea sa și distanța nu se schimbă niciodată; în funcție de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
credeți că astea sînt numai legende? Sînt adevăruri, dar nevoia voastră de fabulație vă orbește și nu aveți capacitatea să învățați din greșelile voastre ... Vă induceți sentimentele de frică și neliniște și vă aflați scăparea de orice supărare în umplerea burdihanului cu cirezi de vaci și turme de porci, pajiștea pentru voi nu mai este un pieisaj, ci o pășune, dealurile molcome acoperite cu păduri de stejar devin surse de materie primă pentru mobilă, iar frumusețea în sine nu are valoare
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
conciliu' ieuropeitropiei, că incunabulele, vorba lu' alde Benedetto Croce, că arta este intuiție pură, omorîși omu', fă, acesta-i adevărul în curu gol și cu aia belită, s-o știi de la mine! Madam Jorjet s-a prins cu mîinile de burdihan și s-a pus pe un rîs de toată agonia, de tremurau ferestrele de la stradă și credeai că treceau tancurile la defilare. Vai de mine, răgea ea printre sughițurile de rîs, și dom' colonel încerca s-o liniștească, strigînd la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
se plîngeau de tancurile destinului, nu le trecea prin minte ideea că schimbarea, odată începută, aducea cu ea tulburări ale ritmului de viață moleșit de dictatura proletariatului. Madam Jorjet nu se da bătută cu una cu două, sprijinea gardul în burdihan și făcea spume, urlînd la el să iasă afară, la dom' colonel, ca să măture drumul cu el pînă acasă, că urla vaca nemulsă și chioretele trăgea la măsea cu nesimțirea specifică neamului său de lepădăturile dracului, la care le-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]