91 matches
-
de sub căruța lor ce lătra a om și va deschide cineva să vadă cine este. Un catâr ce veghea sub învelișul de adăpostire agățată de belie și el tot în picioare, slobozi, ca o rafală de mitralieră, niște pârțuri din burdihanul mai mult gol. Apoi, blând, parcă să-l identifice pe musafirul nepoftit, întinse botul spre locul unde sta soldatul speriat, din a cărui raniță se simțea un miros plăcut de pâine. Pânza cortului se mișcă, semn că cineva privea în
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
alergăm pe vremea asta? Ce credeți voi, blestemaților, că v-am adus aici din Țara Vânturilor Veșnice să-mi mâncați pâinea de pomană? Acolo, de voie de nevoie, mâncați năluci prăjite, dar aici, dacă vă-ntrupai, musai să vă umplu burdihanele nesățioase, că nu vă mai săturați. Ce vreți, să alerg eu? Voi să vă zbateți, ciumelor! Tu, Nor Vânăt, aruncă-ți țolul peste toată zarea, întunecă pământul și lovește-n toată lumea cu bulgări de zăpadă! Tu, Viscorilă, bezmeticule, spulberă toți
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
nimeni să nu mai miște prin locurile astea! Și tu, Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci acțiunea! Să fie plină împărăția de ciolanele oamenilor și viețuitoarelor moarte și cioturi uscate! Să pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
vorbă cu Tutea la o masă, la restaurant, și discutăm despre prietenul nostru, Dumnezeu. Pantă rei! se amestecase Heraclit în vorbă. Dar ne-am întrerupt. Pe pod apăruse madam Jorjet, cum se recomandă ea; o tira potaia atîrnata de lesă, burdihanul înainte, pantalonii mulați pe coapse îi intrau între feșele piftioase (am inventat un cuvînt!, dar asta e nimic față de cuvîntul inventat de domnișoara de la mezeluri, care mi-a zis că o să-mi felieze parizerul! și eu care gîndeam licențios!); în
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_7.html [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
credeți că astea sînt numai legende? Sînt adevăruri, dar nevoia voastră de fabulație vă orbește și nu aveți capacitatea să învățați din greșelile voastre ... Vă induceți sentimentele de frică și neliniște și vă aflați scăparea de orice supărare în umplerea burdihanului cu cirezi de vaci și turme de porci, pajiștea pentru voi nu mai este un pieisaj, ci o pășune, dealurile molcome acoperite cu păduri de stejar devin surse de materie primă pentru mobilă, iar frumusețea în sine nu are valoare
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
conciliu' ieuropeitropiei, că incunabulele, vorba lu' alde Benedetto Croce, că arta este intuiție pură, omorîși omu', fă, acesta-i adevărul în curu gol și cu aia belită, s-o știi de la mine! Madam Jorjet s-a prins cu mîinile de burdihan și s-a pus pe un rîs de toată agonia, de tremurau ferestrele de la stradă și credeai că treceau tancurile la defilare. Vai de mine, răgea ea printre sughițurile de rîs, și dom' colonel încerca s-o liniștească, strigînd la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_70_73_ioan_lila_1341240385.html [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
puterilor sale! Și atunci mi s-o părut ceva necinstit în tot jocul ăsta, iartă-mă, roșcovanule, că o spun. Ceva necinstit, alte cuvinte nu găsesc! Însăși vânătoarea la pândă e necinstită în felul ei, căci tu ești om, cu burdihanul plin și nu fiară lihnită de foame. Iar dacă mai și ademenești vânatul cu te miri ce, fluierițe ori alte drăcovenii!... Adică, poate mă înțelegeți, în înfruntarea asta cu animalul care se chemă vânătoare, adevărata vânătoare, trebuie să-i oferi
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Panda.html [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
se plîngeau de tancurile destinului, nu le trecea prin minte ideea că schimbarea, odată începută, aducea cu ea tulburări ale ritmului de viață moleșit de dictatura proletariatului. Madam Jorjet nu se da bătută cu una cu două, sprijinea gardul în burdihan și făcea spume, urlînd la el să iasă afară, la dom' colonel, ca să măture drumul cu el pînă acasă, că urla vaca nemulsă și chioretele trăgea la măsea cu nesimțirea specifică neamului său de lepădăturile dracului, la care le-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
doar „ciudat”, ci de-a dreptul „primejdios”? Pentru că basmul FEVRONIEI SPIRESCU pune, în planul central ideatic, noțiunea de „SACRIFICIU”. Și nu falsifică deloc terminologia: nu e vorba de a asasina vreo găină, ori altă biată orătanie, pentru binele (și „sărbătoarea”!) burdihanului „propriu și personal”... - ci este vorba de a-ți jertfi, TU însuți, viața, existența, condiția sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunități vaste, cât un cosmos! FEVRONIA SPIRESCU imaginează două lumi, „în oglindă”, antagonice: I- PĂDUREA
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_botez_1484374343.html [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
adânc în pământ, unde creșteau tufișuri dese de zmeură, pe care acestea le ciuguleau, potolindu-și setea. Căsăpite la rândul lor, cu ocazia deselor chiolhanuri ce se dădeau în mod discret la cantinele partidului, ajunse în cele din urmă în burdihanele burgheziei comuniste, căzute într-un somn profund, bietele gâște, cu gușile lor umflate, pierduseră instinctele și vigilența de altădată, când, aflate pe dealul Capitoliului, au dat alarma în cetate. Grupul acela snopensian, refugiat la adăpostul cortinei de gărduraniță, format în
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxiv.html [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
necesară pentru urzeala țesăturilor ce trebuiau lucrate la război în iarna ce urma. Cu pași domoli, cei doi păcurari se îndreptară spre umbra alesă. Vitele flămânde smulgeau fără alegere iarba crudă, mestecând-o sumar și înghițind-o cu nesaț în burdihanele veșnic nesățioase. Vițeii, ca niște plozi neastâmpărați, cu cozile ridicate, alergau în jurul lor întrecându-se în zbenguieli și din când în când căutau la ele pentru a mai suge lapte din ugerul golit de curând. Dorința lor era zadarnică fiindcă
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492675477.html [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
nu. “Mai serviți!”, “Vă rog, mai serviți!”, “Dar, vă rog, mai serviți!” și “Dar, vă rog, mai serviți, insist!” și “Dar, vă rog, mai serviți, insist, altfel, mă supăr!” sunt formulele magice cu ajutorul cărora gospodina casei reușește să îndese în burdihanul nefericitului oaspete cât mai multă haleală. Sigur, același efect l-ar avea și un pistol, combinat cu îndemnul “Mănânci sau mori!”, dar nu orice gospodină are pistol. Paște mielul fericit... După cum am învățat încă din fragedă pruncie, românul s-a
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
SÎnteți parte a tristului trib fin-de-siècle care rătăcește prin lume În căutarea unei rațiuni de a se Întoarce acasă cît mai iute cu putință. SÎnteți o rîie, o ciumă, un nor cotropitor de lăcuste, un zid uman de guși și burdihane. Wakefield urăște aceste creaturi, deși fără ele n-ar avea o para chioară; n-ar fi decît un funcționăraș Într-un birou sau un pierde-vară bețiv făcînd speculații la bursă. Dar paradoxul nu-l deranjează. De fapt, lui Zamyatin Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Zelda spunîndu-i lui Wakefield „Nu uita să respiri“, o picătură de sudoare rece Îi șerpuiește dintre coarne, poposindu-i pe pîntecele păros. Dacă Wakefield n-a Învățat Încă să respire, Înseamnă că poate e Încă nenăscut, inocent. Diavolul Își șterge burdihanul cu degetele lui cu trei rînduri de Încheieturi și socotește o clipă să le transforme În țevi lungi de pistol și să tragă focul de start. Ar fi așa de ușor. Wakefield ar vedea o cărămidă sărind din perete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce unul dintre ei cumpăra un tichet pentru bufet. Curînd după aceea, bufetul e pustiu și tufișurile sînt pline de oase și știuleți de porumb și toată lumea se bate pe burdihanele pline, cîntînd, sforăind și coțăindu-se! Potol! Potol! Încă mai ninge cînd Wakefield și Maggie se Îndreaptă spre mașina ei, plini de cartofi cu brînză și dulci simțăminte. Întunericul este străpuns numai de firmele luminoase ale supermarketurilor și fast-food-urilor non-stop, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vreunei spînzurări ocazionale. Azi i se pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot i se pare că turiștii strînși ciucur ar fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire sinistre. De multe ori a auzit oameni veniți din Franța sau Japonia remarcînd cît de „european“ pare orașul. Înțelege acum că sursa Încîntării lor este fumul unei istorii criminale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
absolut dezinteresat de cele ce se petreceau, în vecinătatea lui. Deci, numele, prenumele, data nașterii... Agentul Mânecuță ridicase arogant tonul, vizibil enervat. Pe pieptul epilat, imberb, între omoplați și pe la subsori, insul era fleașcă de transpirație. Ăsta sigur are diabet! Burdihan de nesimțit! îl diagnostichează Fratele. Hai, hai, hai, să ne liniștim acuma și să ne vedem fiecare de treabă, bre, intervine împăciuitor Sandu Kojak, troznindu-și bucată cu bucată degetele noduroase, de fost muncitor la forjă, în perioada de avânt socialist
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În ale animalelor, nu alocase nici un ban din fondurile Dispensarului pentru hrana calului; Își Închipuia, În mintea lui de orășean cam molâu, că troscotul de prin curte ori buruienile de pe marginea drumului erau cu totul de ajuns pentru umplerea unui burdihan, fie el și de cal. Singura lui grijă În ce-l privea pe Canafas era să-i Întrebe de cinci-șase ori pe zi pe cei doi felceri: „Băi, băieți, da’ calul ăla a băut și el ceva apă pe ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e vorba de un detectiv mișto. Dar în realitatea polițienească de zi cu zi organele active nu sunt de nici un fel arătoase, pe bune. Toată realitatea nu este chiar atât de arătoasă, ori că e unul schilod, ori are ditamai burdihanul, ori o chelie cheală. DESIRÉE: Da, de cele mai multe ori realitatea arată așa cum arată Herrmann Wurm. DOMNUL KOVACIC (amuzat): Da' eu n-am burtă cu adevărat mare și părul n-a început încă să-mi cadă. Și fiicele mele sunt cele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în cimitirul omenesc Și o muzică de adio care să treacă prin cadavru Atunci trebuie să crăcănezi picioarele drept Și să orânduiești un loc pentru cârnatul omenesc Și toată viața, iarăși și iarăși Că trebui să-ți îmbuibi mațul din burdihan Și să mergi cu mațul de mână prin peisaj Și în jurul lumii cât mai des Până când toate turlele bisericilor și partea mai bună a lumii O să încapă într-un singur furtun omenesc Atunci Lumea va fi un Cârnat Un cârnat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu accede la dorință. Ultimele cuvinte din carte sunt semnificative în această privință: "Nimic nu mă interesează. Absolut nimic" (p. 247). Anumite secvențe ar putea fi pornografice dacă afectele ar fi fost euforice. "Maurice s-a urcat pe mine, cu burdihanul lui bronzat care face pliuri și mă strânge între picioare exultând aiurea, în genul tipului care o să treacă acu la lucruri serioase! Șmecherește, cu mâna dreaptă, încearcă să-mi dea jos chiloții trăgând de ei ca disperatul. Și, cum nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Alexandru G. Golescu. Legați prin fire invizibile de Franța masonică și revoluționară, membrii asociației practicau cu dârzenie democrația ca formă de oponență față de autocrația țaristă. S-au ridicat împotriva celui mai teribil dușman: Rusia pregătită să înghită țările române în burdihanul Eurasiei pe care o împărățea. Niciun festin nu părea mai copios pentru țari după ce li s-a permis să ocupe principatele în urma Tratatului de la Adrianopol până când nevolnica Poartă Otomană plătea despăgubirile de război. Însă subestimarea noastră s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lui vodă. Ascunși pe sub ișlice și caftane îmblănite, brodate cu fir de aur, complotau, urzind minciuni sfruntate. Le ticluiau în palavre lungi și dese cât bărbile lor. Punga cu galbeni, prinsă la brâu cu șnur de piele, sălta sub mișcările burdihanului. Zornăiala lor se întretăia arareori cu șușotelile boierilor. Își spuneau că aveau nevoie mare să-l pârască pe vodă atotputernicei stăpâniri, acuzându-l de hainlâc. Așa că... nici mai mult, nici mai puțin, trebuia să fie ucis repede și în chinuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la Învățătură, la seminar. Dați o oaie“. Și cu asta nu s’a terminat: „Ne trebuie un vraci. Vedeți și voi cât de bolnav sunt de atâta grijă. Dați o oaie“. - Cred și eu, cam greu să-și care ditamai burdihanul... Îmi Închipui c’ați terminat Însă. - Nici pomeneală. Zice șeful, de cum s’a Întremat: „Probleme apar În fiece zi. Vreți să vă adun la sfat de fiece dată, tulburându-vă munca spornică care mă - scuze, vă - Îmbogățește? Nu-i mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
implacabile. Oricum, privirea ți se îndrepta, automat, spre altă direcție, undeva spre întinderile infinite ale azurului ceresc, altminteri riscai să suporți aceleași consecințe pe care strămoșii noștri latini le provocau în mod deliberat atunci când făceau chiolhanuri monstruoase și introduceau în burdihanele lor cantități uriașe de mâncare și de băutură. Mircea s-a uitat la mine și a văzut cât de mult sufăr, a văzut limpede pe fața mea refuzul de a subscrie și de a fi părtaș la o asemenea inițiativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]