2,180 matches
-
o sută de pleoape mai verzi decât fierea/ ochiul cel limpede făcând primele mișcări. scormonind./ cu multă răceală trecând prin nesfârșitele încăperi ale capului"... În ,bunele dimineți", personajul se contemplă în luciul unei cești, la ora cafelei sau a ceaiului burghez, surprinzându-se în plină și ireversibilă metamorfoză. Înlăuntrul e prepoziția predilectă, legând sintactic și semantic trupul de o prezență străină, kafkiană, o monstruozitate fără nume și chip, tocmai pentru că poate lua orice chip și nume. Un alien despovărat de efectele
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
Dragoș Bucurenci Azi am mâncat la , vechiul restaurant de vis-à-vis de Inter. E genul de loc căruia oamenii îi zic “comunist”, desi bănuiesc că Pescarul avea un farmec mic burghez chiar și pe vremea “comunismului”. Farmec pe care și l-a păstrat, doar că acum și-a adăugat savoarea unei întoarceri în timp, care te copleșește de îndată ce-i treci pragul. Chelnerii și decorul sunt desprinși parcă dintr-un film de
Pescarul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82842_a_84167]
-
făcut-o, cu Tineretului - vezi-Doamne - cea mai periferica zona centrală, sau ceva de genul... Bleahh! Păcat că te-ai translatat către Piața Victoriei - dar, într-un fel, pare normal, dat find faptul că veneai din Tineretului, care e, oricum, destul de burghez, cum spuneam. Înțeleg că acum ți-e mai greu cu chiriile, cu bulinele roșii... ce să-i faci, asta e centrul Bucureștiului, cu bune și rele, la dracu... Dar trebuie să lupți, Dragoș, chiar dacă chiriile sunt mari, sau există riscul
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
bunica bolnavă. Sobe de teracota, foc din lemne și cărbuni, pivnițele cu igrasie și mansarda lu’ Madame Alexe (săracă femeie nebună...mirosul de urină animală impregnat în pereții de cărămidă și planșeele din lemn)... Vecinii tuciunii și amestecul de mici “burghezi”, dramele intelectualilor adunați să asculte Europa Liberă, învățătoarea severă și “pusă pe căpătuiala”, matematica învățată cu sila sub privirile Doamnei Mateescu (remarcabil pedagog), limba română și țocurile Doamnei Neagu... Stazile cu case atât de diferite, Palatul cu fantome(Nunțiul Apostolic
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
aici.”. În fine, al treilea personaj care chiar mi-a stricat cheful era grafician. M-a mirat că se ocupă cu așa ceva pentru că nimic nu-l descria că un tip creativ: se îmbracă, vorbea și gândea cât se poate de burghez. A fost foarte încântat să afle că sunt român, pentru că avea o fată în casă, în regim și s-a gândit că am putea ieși împreună, ceea ce ar linisti-o pe soția lui, care e convinsă că îi face avansuri
Prostia pe intelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82941_a_84266]
-
de ani cu Moise în deșert n-au voie să comenteze dogmă mano a mano cu patriarhu’. Și oricum, daca nu esti la fel de sărac că și bunul samaritean milă și interesul altruist față de your fellow humans este pură ipocrizie, tinere burghez idealist Bucurenci:)). Anyway, lăsând bancurile, nu am înțeles de ce (și dacă) insisți să păstrezi eticheta de comunism în discuție. De aici se vede că un flame care a funcționat, dar discuția nu a devenit de substanță ci mai degrabă personală
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
un an -, jumătatea de împărăție de rigoare, cavalerul o cucerește, de soție, și pe Portia, fata (vitregă) a împăratului modern. Astfel, cavalerul încetează de a fi rătăcitor. La sfîrșitul povestirii, se va așeza, prosper, la casa lui, întruchipînd supremul ideal burghez. Totuși, lucrurile nu stau chiar așa prozaic. Fiindcă Portia e doar fata vitregă a împăratului. Ceea ce nu înseamnă, cred că împăratul e neapărat malefic - chiar dacă pe fratele său aflăm, în final, că îl cheamă Abel. Înseamnă că Portia nu este
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
un an -, jumătatea de împărăție de rigoare, cavalerul o cucerește, de soție, și pe Portia, fata (vitregă) a împăratului modern. Astfel, cavalerul încetează de a fi rătăcitor. La sfîrșitul povestirii, se va așeza, prosper, la casa lui, întruchipînd supremul ideal burghez. Totuși, lucrurile nu stau chiar așa prozaic. Fiindcă Portia e doar fata vitregă a împăratului. Ceea ce nu înseamnă, cred că împăratul e neapărat malefic - chiar dacă pe fratele său aflăm, în final, că îl cheamă Abel. Înseamnă că Portia nu este
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul nostru se exprimă fără pedanterie, cu un surîs chinezesc: "Subtilii dialecticieni îmi vor aminti, fără îndoială, faimoasa "necesitate înțeleasă" și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai multe buletine: e dreptul lor și îi felicit pentru certitudinile de care sînt stăpîniți. în ce mă privește, mă voi mulțumi de acum încolo cu modesta mea antidefiniție, la care
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
umor amar declamat cu jumătate de voce, în care motivelor romantice li s-a sucit gîtul cu un gest elegant și teatral (titlul: "Aceasta idioata Luna plină), iar nefericirea personală, proiectată pe un fundal al tragismului universal, e redusă la burghezul disconfort: "Nenorociri și dezastre se anunță din toate direcțiile./ Cei suferinzi de ciroza nu pot să spere/ chiar la nimic. Toate cunoștiințele/ de sex feminin șunt profund indispuse./ Apă la closet nu mai curge. Am insomnie/ Iată care sînt consecințele
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
părinții lor sînt săraci. ș�ț Nu este ca la noi cînd te trezești dimineața și mama îți dă bucăți de pîine cu unt și dulceață, și cu ceai cu zahăr. Copiii americani nu văd niciodată zahăr. Ei lucrează la burghez ziua întreagă și în loc de răsplată sînt bătuți cu biciul și ținuți în subsol"; "să fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinți? - Să mănînce ideea capitalismului! Sigur este mult mai bine să creștem porumbei! Aceștia o să
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
discutarea acestei cărți la cronica literară românească e unul simplu: Eginald Schlattner este român, trăiește de o viață la Roșia, lingă Sibiu, unde este preot luteran. Scrie însă în limba strămoșilor săi, germana (atenție, germana literară, pentru că familia sa de burghezi înstăriți le-a oferit copiilor o educație atentă), iar cultura în care s-a format nu e una românească (personajul principal de sorginte autobiografică spune la un moment dat că a început să învețe româna la nouă ani și atunci
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu am idei, percep universul, stabilesc în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G. Călinescu nu alcătuiește decît o față a complexului său de superioritate. În structura acestuia, megalomania apare mixată cu o aparență de modestie, sub forma nemulțumirii de sine a geniului
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de partitura Sophiei dar am auzit-o și în formă mai bună. Ștefan Ignat a făcut tot ce a putut pentru a da relief rolului ingrat al lui Albert, colorându-l însă puțin cam prea în "negru" - Albert este un burghez cumsecade, nu e Mefisto. În alte roluri Horia Sandu - voce sonoră bine proiectată, Alexandru Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
Transilvania, "spărgând" astfel cercul închis al celor 30 - 40 de mari familii care dădeau oameni de stat. Apoi, dintr-o dată, după 1900, vin oameni ca Maiorescu, Take Ionescu, revoluționând mentalitatea în privința apartenenței puterii; mai târziu sunt deja amestecați boieri cu burghezi și cu tineri din alte medii. - Foarte multă vreme s-a păstrat această mentalitate conform căreia politica era treaba boierilor. - După părerea mea, de la primul război mondial încolo, după întregirea țării cu Transilvania, Banat, Basarabia Bucovina s-a schimbat complet
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
ale absurdului de tip urmuzian. El degradează creator și lucid tiparele marii literaturi pe care reușește să o reducă, mimetic, la aiuritoare diorame galimatice. Pompiliu Constantinescu (și nu numai) decelează minuțios abordările tematice. Astfel, în Pîlnia și Stamate este satirizat burghezul fără imaginație, Ismail și Turnavitu ascunde, în jocul de pitoresc și absurd, "schema sufletească a politicianului" (sau, după N. Manolescu, pe aceea a parvenitului, cu un Ismail-Tuzluc și un Turnavitu gen Dinu Păturică al vremii sale), Cotadi și Dragomir "travestește
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
alege s-o întrupeze pe Antonia. Sau dacă o face, e sortită, știe, să moară de tînără - de plictiseală. Soprana se întrupează deci din nou. Societatea îi permite unei curtezane o oarecare libertate. Iar femeia-curtezană e un vis-fantoșă al oricărui burghez, tot atît cît e ingenua sau marioneta. Toate sînt femei pe care un bărbat se iluzionează că le poate stăpîni. Asta înțelege, în final, Giulietta, obosită de atîtea roluri. De aceea pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
semnificație specială pentru istoria Europei postbelice. Pe de o parte, în Est, invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia reprezintă semnalul, brutal, al sfîrșitului destinderii, pe de altă parte în Vest, demonstrațiile studențești de la Paris pun sub semnul întrebării sistemul burghez de valori și deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism. Cum arăta viața cotidiană în România anilor '60 (perioada de maximă deschidere a regimului comunist)? Un răspuns dezinhibat la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
natură, încît acestuia nu-i rămînea decît să sufere în tăcere și să aștepte o perioadă de eliberare în care să se manifeste așa cum dorea. - Într-o autobiografie care vi s-a cerut, v-ați declarat „o victimă a regimului burghez, a culturii burgheze". Sunt curios să aflu cu ce sentiment ați scris fraza respectivă? - Eram forțat să dau „autobiografii" din timp în timp, în fiecare an cel puțin două, ca să se lămurească asupra existenței și gîndirii mele. Ca să mă fofilez
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
lărgește exclusivist zona praxisului, se impune trufia tehnicii nemăsurat proliferante. Oficiază sacerdoții utilului pentru care valoarea lucrurilor e determinată de eficiență. Reținem îndeosebi următoarea considerație cu bătaie în adîncime: "Bernard Groethuysen observa un esprit de possession tipic enciclopediștilor, un spirit burghez de capitalizare, de tezaurizare. Știința însăși este o posedare a existențelor. Un a avea fundamental marchează intenția autorilor Enciclopediei de a cuprinde întreaga avuție a științelor și artelor". Să fie deosebirea dintre Nicolae Balotă și Adrian Marino marcată de dramatica
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
milă" chiar la marii scriitori admirați, "valorile muribunde", nu putea fi, totuși, un spirit prea democratic... Maurice Nadeau, se vede însă limpede, nu se confunda, chiar în acei ani de adeziuni juvenile, cu stângismul de salon cultivat de atâția, "drăguți burghezi" - ca să folosim o expresie a dadaistului Tzara. Întrebat, într-o "oră franceză", pe care mi-a acordat-o în 1993, cum își judecă astăzi "romantismul" primelor adeziuni politice, D-sa își mărturisea decepția și, mai ales, dezorientarea: chiar dacă a rămas
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
acelea care au împărțit istoria artei în alb și negru, nu numai că nu sunt singurele, dar sunt și profund viciate și cu un mare potențial toxic. A-l socoti încă pe Kimon Loghi drept un evazionist și un estetizant burghez, în vreme ce el este unul dintre cei mai importanți exponenți ai secession-ului vienez și ai simbolismului tîrziu în spațiul nostru artistic, a neglija prezența contelui Urbansky în segmentul art nouveau-lui românesc, a ignora faptul că un Teodor Cuza, dar nu
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
între Cehov și Olga Knipper. El s-a transformat într-o piesă ce-mi amintește un vechi, foarte vechi spectacol de la Teatrul Bulandra, Dragă mincinosule, unde Jerôme Kittly restituia corespondența dintre Bernard Shaw și una dintre actrițele sale preferate. Teatru burghez. Teatru seducător unde spectatorul nu vede, ca într-o expoziție, actul scrisului ci aude conținutul scrisorii. Nu e oare puțin impudică această exploatare publică a unui dialog privat? Ea satisface perversitatea gustului pentru secretele de alcov și intrigile posterior dezvăluite
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
în ipostaza de publicist. Contemporanii poetului controversat care și-a întârziat publicarea volumului de poezii - Ora fântânilor - până în 1964, anul morții sale, i-au cunoscut numele mai ales din presa vremii, unde activa atât ca un fervent contestatar al „regimului burghez”, cât și ca un analist al evenimentelor culturale. Se presupune chiar că motivul principal al debutului post-mortem al autorului în volum ar fi chiar „morbul gazetăriei” pe care l-a avut în sânge, spunea Ov. S. Crohmălniceanu. Chiar dacă nu are
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
burgheze, nu cred c-o putem suspecta de circumstanțială ipocrizie: "Îmi plac oamenii care știu să se joace, eu însumi pun o răbdare și o frenezie extraordinară (ce miră pe cei din jurul meu) în jocuri." Vorba lui Arghezi, alt fost burghez "botezat", "n-am făcut nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche, și ghilimelele "neadecvării" ei: Cronica "mizantropului". Văzute și trăite, fapte mărunte cu cîrlig literar. Bunăoară, Despre prostie. Prostul, de fapt, e-un mizantrop
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]