133 matches
-
revela frumusețea, expunând-o sub ochii lumii. Vorbind în termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui chemare și adesea o mărturisește cu orgoliu. Să trăim în viața de toate zilele ca burghezi, zicea Flaubert, dar să creăm ca niște semizei. Profetismul însă, chiar când e de nuanță artistică, implică ideea morală. După cum am văzut, Edgar Poe atribuie poesiei truda de a coborî lumina cerului în sufletul omenirii, iar Beethoven era convins că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
manualele de literatură română de clasa a VII-a de la programa din 1963 la cea din 1993, oglindind opțiunile ideologice dominante diferite în cele două momente. În 1963, textele reflectau o realitate conformă cu orientările ideologiei comuniste - personajele negative erau burghezi sau boieri, iar cele pozitive, muncitori și țărani -, în timp ce conflictul - mai puțin teoretizat, e drept - care constituie cadrul de interpretare a realității în 1993 este între români, nediferențiați pe clase, și străini. Prin urmare, relativ la funcția de transmitere a culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
lor? Spunea: „Noi nu suntem ca muritorii ăștia de foame, ca amărâții ăștia subdezvoltați, rămași încă de pe vremurile barbarilor. Noi suntem funcționari de bancă, studenți, fii de oameni îmbogățiți care lucrează în companii petroliere; cunoaștem Europa, am citit. Noi suntem burghezi: priviți aici părul nostru lung, care stă mărturie modernității noastre internaționale de privilegiați!”. Așadar, pletele acelea făceau aluzie la „chestiuni” de Dreapta. Ciclul s-a încheiat. Subcultura la putere a absorbit subcultura de opoziție și și-a însușit-o: cu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ar fi fost un roman, nu s-ar ști cum se termină. Probabil prost. Nu este suficient să crezi că „neadaptații” - inclusiv în cazurile cele mai grave - sunt recuperabili, pentru a-i recupera. Să-i recuperezi apoi pentru ce? Tinerii burghezi filantropi (care, desigur, niciodată n-ar vrea să se audă definiți astfel) vor fi gustat cu siguranță amărăciunea cumplită a deziluziei și a ceea ce o consolează. „Neadaptații” își vor fi urmat calea în continuare, iar acum or fi încă acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pusă pe seama autorităților locale, corectând „abuzurile” și pedepsindu-i pe vinovați. El are grijă să nu atace toate grupurile sociale în același timp. în 1931, deci în momentul în care se înverșunează împotriva țăranilor, el încheie un armistițiu cu „specialiștii burghezi”, reprimați cu brutalitate după procesul de la șahtî din 1928. Acum propaganda atinge adevărate culmi în minciună și dezinformare*, descriind viața paradiziacă a colhoznicilor și prezentând cotitura stalinistă drept întreprinderea de modernizare a unei țări înapoiate. Instaurarea totalitarismului de mare intensitate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterii, se va dovedi a fi mult mai dedicată. în anii 1946-1947, tentativele de expansiune s-au soldat cu un eșec, dar spațiul comunist se stabilizează, în timp ce comuniștii încearcă să-și întărească pozițiile inclusiv prin continuarea jocului de-a „democrația burghezi”, chiar dacă acesta este tot mai formal în Europa de Răsărit. Se organizează alegeri în Polonia, România, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia. Comuniștii nu pot spera nicăieri obținerea majorității. și totuși, manipularea rezultatelor, arestările și eliminarea opozanților în ajunul scrutinului - în Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suprarealiste dinainte de 1927 și apelul la barbaria regeneratoare. Iar în 1931, într-un poem-fluviu intitulat Frontul roșu - de la numele grupelor de luptă ale PC german, Rote Front - Aragon cântă, glorificând sinistrul GPU, „veselia salvelor de împușcături” atunci când cei împușcați sunt burghezi; asta înainte de a conchide: „în ochii albaștri ai revoluției lucește necesara cruzime”. în 1932, el fondează Asociația Scriitorilor și Artiștilor Revoluționari, iar în 1937 i se încredințează direcția cotidianului comunist Ce Soir. între 1953 și 1972, el conduce revista culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deportarea din Ucraina a elementelor parazitare și antisociale”. Aceste măsuri sunt generalizate și, pe 2 iunie 1948, PCUS* ordonă conducerilor republicilor și regiunilor să-i deporteze pe „paraziții”, ceea ce va antrena deportarea a 33.266 de persoane. în 1949, „naționaliștii burghezi” sunt din nou ținta preferată a lui Stalin: o decizie a Consiliului de Miniștri din 29 ianuarie 1949 ordonă deportarea unui nou lot de locuitori ai țărilor baltice (conform documentelor: 94.779 persoane), și o nouă deportare este decisă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
capitaliste, acestor gunoaie ale omenirii, acestor mădulare iremediabil putrezite și cangrenate, acestei infecții, acestei ciume, acestei plăgi pe care capitalismul a lăsat-o moștenire socialismului, acestor dușmani ai muncitorimii. Război pe viață și pe moarte bogătașilor și slugilor lor, intelectualii burghezi; război pungașilor, trândavilor și vagabonzilor [...]. Să scăpăm pământul rusesc de toate insectele dăunătoare, de purici (vagabonzii), de ploșnițe (bogătanii) și așa mai departe. Ici vom băga în pușcărie vreo zece bogătani, vreo doisprezece vagabonzi, colo o jumătate de duzină de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societății* a început. Despre folosirea procesului în timpul lui Stalin Dacă Lenin a conceput sistemul, Stalin* îl dezvoltă într-un mod neașteptat. încă din 1928, pune în scenă procesul șahti, de la numele unei mine din Donbass, ai cărei „ingineri și specialiști burghezi” sunt acuzați de sabotaj pentru a masca dezastrele planului cincinal*. Din cincizeci și trei de indivizi, unsprezece sunt condamnați la moarte, dar mai mulți acuzați și-au rectificat „mărturiile” în cursul procesului. Poliția politică* se va concentra, prin urmare, pe obținerea „mărturiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Este susținut de Stalin, care apără ideea unei „științe proletare fundamental contradictorie față de știința burgheză”. Cea dintâi este cu necesitate adevărată, întrucât îmbrățișează devenirea istorică a proletariatului, iar a doua este cu necesitate falsă, căci își trădează devenirea istorică. Biologii „burghezi” sunt sancționați, chiar arestați, iar lîsenkismul va domina biologia sovietică până în 1965, pricinuindu-i o întârziere considerabilă. La rândul său, Stalin se amestecă în lingvistică și condamnă lingvistica „burgheză”, în favoarea lingvisticii „proletare” a școlii lui Marr. Succesele de moment ale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apere Țarițînul și, mai ales, să rechiziționeze grâul. Stalin l-a asigurat că „nu-i va tremura mâna” și, în fapt, dispune împușcări masive și incendiază satele care opun rezistență. Manifestă deja o neîncredere viscerală față de „experți” și alți „specialiști burghezi”, recrutați de noul regim, alcătuindu-și în același timp, pe ascuns, un grup de acoliți și o armată ostili lui Troțki*, conducătorul Armatei Roșii. Numit în 1919 comisar la Inspecția muncitorească și țărănească, organism presupus a lupta contra birocrației*, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
februarie 1919, CEKA obține dreptul de a interna în mod arbitrar orice dușman al revoluției. Iar pe 3 aprilie 1919 este creată, în cadrul CEKA, Direcția lagărelor de muncă forțată. Se disting atunci „dușmanii revoluției” - diverse categorii sociale: preoți, „chiaburi”, ofițeri, „burghezi” etc. -, care trebuie izolați, și infractorii de drept comun, victime ale societății țariste și „socialmente apropiați de putere”, care trebuie reeducați prin muncă. Primele lagăre sunt înființate într-un mod întrucâtva haotic. într-un loc, regulamentul este aplicat, iar condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
total de aproximativ 10 000 de familii. Numele de familie cu particulă sunt curente, dar nu înseamnă ceva din punctul de vedere al apartenenței la veritabila aristocrație. Charles de Gaulle, mareșalul de Lattre de Tassigny, Valéry Giscard d'Estaing sunt burghezi autentici. Invers, familia Decaze sunt duci, marchizi și conți, fără ca patrimoniul lor să includă particula de nume. La fel se întâmplă în cazul a numeroși baroni, ale căror titluri au fost create în timpul Primului sau celui de-al Doilea Imperiu
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
către anul 1860, cealaltă la sfârșitul secolului. Astfel, catre 1860 provocările lansate de către burghezie artei dau naștere noilor imagini domestice, care pun accentul pe virtutea femeilor în rolul lor de soție, de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai prestigioase (de la începutul acestui clasament) sunt tinerii care susțin proba vieții și a societății prin căutarea fericirii, noblețea și, uneori, sacrificiul lor. Eroismul lor se manifestă între provocarea adresată societății și acceptarea constrângerilor sociale. Nici unii dintre ei nu sunt burghezi, care apar lași, egoiști și plini de o vanitate grotesca, constituind o serie anti-eroică (Prudhomme, Perrischon, Homais, taica Roque). Decăderea eroului începe atunci cand tinerii aleg adaptarea la societate în detrimentul integrității lor. Flaubert povestește istoria unor cuceriri care n-au avut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lui Schelling, Freud, Schopenhauer, Heidegger și Jaspers. Denunțata pentru punctele sale de contact cu filosofia imperialista contemporană, era tratată drept socialism rămas Înțepenit la reprezentările religioase ale salvării. O altă rușinoasă filiație Îl punea În legătură cu Școala de la Frankfurt, a „intelectualilor burghezi apropiați de clasa muncitoare”. Filosofia lui Bloch mai era alăturată neotomismului, vitalismului și, În general, filosofiei religiei: Bloch n-ar fi Înțeles marxismul decât sub forma unei escatologii, În prelungirea profeților din Vechiul Testament, chiar dacă era vorba despre o religie fără
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și Heidegger. Această nouă formă de apologie, oricât de derizorie ar părea, indică mai puțin căutarea unei legitimități ce se sprijină pe „partid” și n-are nevoie să facă dovada continuității de gandire. Dimpotrivă, tocmai eterogenitatea surselor, Înrudirea cu filosofii „burghezi” atestau acum noblețea academică. Astfel, dintr-un filosof incomod, Lukács a devenit o trambulină salvatoare pentru filosofii aparatului, preocupați să-și salveze o parte a patrimoniului. Comunicările prezentate cu prilejul simpozionului centenarului lui Lukács, cu cinci ani Înaintea dispariției RDG
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
citi proletarul despre intelectuali și despre ceea ce era de așteptat de la aceștia. Lecturând Scînteia din primele sale luni de apariție, putem observa pașii pe care PCR i-a urmat în impunerea muncitorului intelectual: epurarea (proces ce a presupus denigrarea scriitorilor burghezi și susținerea închiderii unor publicații și edituri), propunerea noului model de intelectual (după canonul moscovit) și promovarea muncitorilor intelectuali autohtoni. Epurarea În legătură cu acest fenomen apar o serie de întrebări: a fost justificată epurarea? aveau vechii intelectuali o culpă de neiertat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fost o tehnică pe care comuniștii au aplicat-o în mod constant în toate domeniile vieții sociale. Oricât de mare ar fi fost nevoia de muncitori intelectuali, nu se putea trece cu vederea faptul că aceștia nu aveau prestigiul scriitorilor "burghezi", motiv pentru care era nevoie de un transfer de imagine, de o contaminare cu prestigiu măcar prin simpla punere a lor în aceeași pagină cu clasicii. Apoi, selecția textelor era atent realizată, astfel încât proletarul să afle că până și scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
motiv pentru care era nevoie de un transfer de imagine, de o contaminare cu prestigiu măcar prin simpla punere a lor în aceeași pagină cu clasicii. Apoi, selecția textelor era atent realizată, astfel încât proletarul să afle că până și scriitorii burghezi aveu convingeri comuniste, fapt ce dovedea putreziciunea lumii capitaliste. În fine, de remarcat este faptul că traducerile erau realizate de tineri scriitori ce vor deveni nume mari ale proletcultismului. Traducerile erau bune prilejuri ca aceștia să intre treptat în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din însuși momentul culegerii datelor, capacitatea de a deosebi esențialul de ceea ce este secundar sau neconcludent, de a prinde sensul mișcării fenomenelor. Faptul că ideologia burgheză se folosește de numeroase date extrase din realitate nu este un lucru nou. Sociologii burghezi contemporani caută să epateze pe cititori cu un vast material faptic, cu aparența de obiectivitate. Aceasta nu înseamnă că metodele folosite de ei urmăresc cunoașterea esenței capitalismului, ci, dimpotrivă, ele slujesc unei false interpretări a datelor, a faptelor, în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
respinge punct cu punct tezele sistemului gustian, caracterizându-l drept idealist metafizic, eclectic, voluntarist, autorul afirmă că "[...] Gusti a militat pentru ‚armonia socială' între exploatat și exploatator". Prin urmare, cercetările sale nu urmăreau altceva decât "[...] să pună la dispoziția politicienilor burghezi un material care să le servească la înfăptuirea unor eventuale reforme". Concluzia lui Bădina a fost fără replică: "Modul de abordare propus de Gusti pentru cercetarea relațiilor sociale era însă neștiințific, întrucât ocolea problemele fundamentale ale sociologiei: existența claselor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
funcționare, 47, 94, 97 sistem monetar, 167 supracapitalizare, 62 Birou Federal de Investigații (FBI), 95, 108, 109, 111, 112, 125 Bretton Woods, 174 sistem monetar, 174, 234 burghezie, 77, 79, 265 capitalism, 52 lupta de clasă, 80, 86, 279 micii burghezi, 76, 78, 80 rol istoric, 52 bursă, 29, 69, 72, 95, 99, 103, 110, 144, 183, 193, 195, 196, 197, 212, 214, 216, 222, 237, 239, 241, 242, 275, 276 acțiuni (vezi și stocuri), 293 investitori, 201 politica financiară, 212
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
a acestor femei, care facilita decizia conștientă de a avea mai puțini copii 14. În realitate, această decizie era la fel de mult influențată de dorința bărbaților de a păstra proprietatea familiei intactă. După ce soțiile lor nășteau un moștenitor (băiat) sănătos, bărbații burghezi deveneau reticenți față de sporirea numărului de copii. Cu toate acestea, eugeniștii Își Îndreptau Întreaga nemulțumire către femeile burgheze, pe care le numeau disgenice, iresponsabile sau chiar infractoare. Cele mai multe dintre aceste acuzații indicau, de fapt, dorința eugeniștilor de a controla deciziile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]