36 matches
-
pedagogice în cultura românească. Simion Bărnuțiu salută în cursurile sale evenimentul de mare însemnătate istorică a Unirii celor două principate române: Moldova și Țara Românească. Preocupat de problemele sociale, politice și culturale ale vremii, S. Bărnuțiu ia atitudine în favoarea reformelor burghezo-democratice realizate sau în curs de înfăptuire în timpul domniei lui Al. I. Cuza. El își aduce contribuția la întemeierea universității ieșene, fiind primul profesor de filozofie la acest for de învățămînt. Ca profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) și la Universitatea din
SIMION BĂRNUŢIU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366941_a_368270]
-
cea mai frământată, în acest interval petrecându-se profunde mutații în structura și rolul rezervat Securității de către conducerea de partid, precum și în raporturile dintre partidul comunist, ca partid totalitar, și Securitate, ca poliție politică. Folosită ca „buldozer” pentru dislocarea structurilor burghezo-democratice ale societății românești, Securitatea a încercat să-și asigure în această perioadă o cât mai largă autonomie în raport cu Partidul. Această tendință, combătută puternic de cadrele de partid, care își vedeau amenințate propriile poziții privilegiate, a sfârșit printr-un compromis politic
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
este sărăcit de calități esențiale pe care le are În realitate. (Ă). Ce este și cum a apărut proletcultismul? În urma primei revoluții ruse din februarie 1917 când puterea țarului și a nobilimii a fost răsturnată și s-a desăvârșit revoluția burghezo-democratică, a fost creată o rețea de organisme culturale de masă, având drept scop combaterea propagandei antiproletare, antibolșevice, pe care o dezlănțuie guvernul provizoriu În frunte cu Kerenski. Aceste organisme numite Proletculte (prescurtare de la Proletarskaia kultura - Cultura proletară) trebuiau să-și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
supusă exigențelor momentului politic imediat, mai precis, dispozițiilor ce veneau de la xe "Moscova"Moscova. Contextul politic din 1948 era legat de o Înăsprire generală a politicii Partidului Comunist Român, În toate sectoarele. E vorba de Încheierea politicii alianțelor cu forțe „burghezo-democratice”; se Încheia perioada „tovarășilor de drum”. Chiar și aliații din cadrul „sectorului muncitoresc”, social-democrații, aveau să dispară printr-o falsă unificare, În fapt, o asimilare forțată, ce a avut loc În februarie 1948. În sectorul evreiesc, ținta principală erau suprimarea mișcării
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
baza cărora țara participase la războiul unității naționale. Deciziile de Unire erau acte cu caracter plebiscitar, emanate de la națiunea română prin reprezentanții săi aleși. Ele nu erau decizii de cabinet sau hotărîri impuse din afară actele aveau un caracter larg burghezo-democratic și corespundeau stadiului de dezvoltare social-economică și politică a poporului într-o etapă istorică în care constituirea statului național independent și suveran era o legitate istorică 23. Conferința, constatînd sfîrșitul imperiilor multinaționale, era deci chemată să dea consacrare juridică, pe
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
despărțea Țările Române de Occident. Pașoptismul trebuie perceput astfel drept o mișcare amplă, de o complexitate aparte, ce a vizat, până la urmă, toate domeniile definitorii ale nației, schimbându-le radical și înscriindu-le pe făgașul unei dezvoltări accelerate, subsumate reorganizării burghezo-democratice a statului și luptei pentru emancipare națională. Reperele temporale ale acestei epoci au fost stabilite, în genere, între anii 1830 și 1860, dar aceste granițe a căror alegere stă mai mult sub semnul dorinței didactice de periodizare riguroasă sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dintre anii 1914-1991, calculat în (8), se prelungește în alte forme de constrângere ori de alienare a spiritului de care noile generații trebuie mai serios avertizate. Or, stimulentele materialiste rămân mai tari decât avertismentele culturaliste. Modernizările accentuate de ulterioarele revoluții burghezo-democratice au venit de la o burghezie consolidată politic, uneori prin "monstruoase coaliții" cu "foștii" ori cu "ideologii" care au schematizat și golit viețile oamenilor de "valori depășite". Banului, hârtiilor de valoare, calculelor speculative la burse, societăți de asigurări și bănci profitoare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Demonstrație chartistă în Kennington Common în sprijinul celei de-a treia (și ultimei) petiții chartiste, respinsă și ea de Parlament. // Orange Free State devine o colonie a Coroanei. // Începe cel de-al doilea Război anglo-sikh (v. Armata). // Au loc revoluții burghezo-democratice în Franța, Germania, Austria, Italia, Ungaria și în Principatele Române. // Apare Manifestul Partidului Comunist scris de Marx și (parțial) Engels în germană (Das Manifest des Kommunistischen Partei). Versiunea engleză apare la Londra în 1850. // Arhitecții Decimus Burton și Richard Turner
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
populației. Pentru ca și cititorul să poată să testeze validitatea afirmațiilor noastre, prezentăm mai jos, sintetic și cronologic, tabloul politic convulsiv al Europei în principal, dar și al altor mari state din lume, sincronic cu perioada victoriană. Franța 1848. Începe revoluția burghezo-democratică, mai întîi la Paris, apoi și în alte mari centre urbane. Regele Ludovic Filip abdică și, cu sprijinul consulului englez, fuge în Anglia sub numele de Smith. Se proclamă cea de-a doua Republică, cu Ludovic Napoleon Bonaparte. 1851. Lovitura
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
va recupera la sfîrșitul Primului Război Mondial) și plătește Prusiei învingătoare 5 milioane de franci-aur, ca despăgubiri de război. 1875. Se adoptă constituția celei de-a Treia Republici (Troisième République). 1894. "Afacerea Dreyfus" aruncă Franța într-o criză politică. Germania 1848. Revoluția burghezo-democratică. Răscoale la Berlin și în Marele Ducat de Baden. 1849. "Alianța celor trei regi" (Friedrich Wilhelm IV al Prusiei, Ernst Augustus, regele Hanovrei, unchiul reginei Victoria, și Friedrich Augustus II al Saxoniei), la care aderă 29 de mici principate germane
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Nord (Norddeutschen Bund, cu 18 state germane din sud, mai puțin Austria) sub hegemonia Prusiei. 1870-1871. Războiul franco-prusian (v. Franța supra). 1871. Se proclamă Imperiul German, cu Wilhelm I, regele Prusiei, ca Împărat german (deutscher Kaiser). Austria 1848. Încep revoluțiile burghezo-democratice în Imperiul austriac: Viena, Praga, Pesta, Milano, Cracovia (Krakow). 1859. Armata imperială pierde bătăliile decisive de la Magenta și Solferino în fața trupelor franco-piemonteze. 1866. La Sadova (Königgrätz), Austria este înfrîntă de Prusia și încetează să mai fie prima putere militară a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sultanii reformatori, cu viziune europeană, Mahmud II, Abdul Mejid și Abdul Aziz. 1876. Sultanul Abdul Aziz este asasinat. Îi succede Abdul Hamid II. 1883. Marele Vizir reformator Midhad Pașa este asasinat din ordinul sultanului Abdul Hamid II. Italia 1848. Revoluție burghezo-democratică la Palermo, Milano și Veneția. Veneția se proclamă republică. 1849. La Roma, ia ființă Republica Romană condusă de un guvern revoluționar. 1859. Au loc răscoale populare în Toscana, Palermo, Modena și în Statul Papal. Lombardia se unește cu Piemontul. 1860
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în regatul Italiei. Unificarea Italiei este completă. Spania Între 1840-1854, în Spania au loc trei lovituri de stat conduse de militari (1840: generalul Baldomero Espartero / 1843: generalul Ramón Maria Narváez / 1854: generalii Leopoldo O'Donnell și Baldomero Espartero). 1868. Revoluție burghezo-democratică. Regina Isabela II fuge din Spania. 1870. Prințul italian Amadeo de Savoia devine rege al Spaniei. 1873. Prima republică spaniolă condusă de un guvern republican de stînga. Regele Amadeo de Savoia abdică. 1872-1876. Al doilea război carlist, urmărind aducerea ca
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului muncitor" (Roller, 1952, p. 488). Tot Carol I este culpabil pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
metropole de a-și menaja propriul proletariat. încă de la crearea Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin are percepția caracterului exploziv al elementului național în coloniile sau semicoloniile din Asia, și el consideră că forțele comuniste trebuie să se alinieze cu mișcările naționaliste* burghezo-democratice. Totuși, Congresul Popoarelor din Orient, ținut la Baku în septembrie 1920, trasează ca sarcină comuniștilor să-și asigure hegemonia în lupta de eliberare națională. Dar la cel de-al III-lea Congres al IC, în 1921, această chestiune abia dacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să-și înăsprească poziția: el recuză orice patriotism și cheamă la ,transformarea războiului imperialist în război civil”. în sfârșit, revoluția din februarie 1917 îl face să adopte teoria revoluției permanente a lui Troțki*: instaurarea dictaturii proletariatului și trecerea de la revoluția burghezo-democratică direct la revoluția socialistă. Dar această concepție presupune ca Rusia, țară în care clasa muncitoare e slabă, să fie imediat susținută și continuată prin izbucnirea revoluției în Europa*, în primul rând în Germania; aceasta implică imaginarea revoluției pe plan mondial
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului muncitor" (Roller, 1952, p. 488). Tot Carol I este culpabil pentru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
De la Republica populară la Republica socialistă"; 3. 30 de ani de la naționalizarea principalelor mijloace de producție (1948): comunicări cu tema "Rolul industrializării în edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate în România și trecerea la comunism"; 4. 130 de ani de la revoluția burghezo-democratică din 1848: manifestări culturale, evocări; 5. 125 de ani de la nașterea lui I.L. Caragiale: adunare de evocare; 6. 100 de ani de la nașterea matematicianului Alexandru Müler: simpozion omagial; 7. 120 de ani de la unirea Principatelor Române (1859): simpozioane, evocări, dezbateri
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a stimulat avântul revoluției național-democratice, dând, totodată, o puternică lovitură sistemului feudal și a sugerat ideea că pentru schimbări fundamentale în starea Chinei se impunea optarea pentru o guvernare constituțională. La 10 octombrie 1911, răscoala de la Wuchang și mișcarea revoluționară burghezo-democratică au marcat începutul revoluției, care la 1 ianuarie 1912 a proclamat crearea Republicii China, luând sfârșit sistemul imperial în istoria țării, iar în relațiile Chinei cu alte state începând o nouă eră. Secolul al XX-lea. Republica China (1912-1949). Modernizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de frunte în ierarhia partidelor burgheze din România. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
liberalilor radicali de atunci: opoziție față de principele străin și în consecință, față de ideea apropierii de imperiul german, încurajarea inițiativelor naționale în toate activitățile economice, crearea unui sistem bancar național, modernizarea învățământului potrivit necesităților burgheziei în dezvoltare, înarmarea poporului, garantarea libertăților burghezo-democratice fundamentale, independența națională - unul dintre cele mai înaintate programe politice prezentate de liberalii români în epocă. 360. La 4/16 octombrie 1871 concesiunea Strousberg fusese anulată, după nenumărate dispute cu concesionarii și înfierbântate dezbateri parlamentare. În continuare, în Par lament
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
menită să privegheze la „paza ordinei“ în orașe și să asigure securitatea acestora în timp de război; în anii respectivi - aflându-se sub influența directă a liberalilor, care impuseseră crearea ei - garda orășenească constituia, totodată, o garanție a respectării libertăților burghezo-democratice. Sub guvernul conservator al lui Lascăr Catargiu rolul gărzii orășenești a fost redus, aceasta fiind trecută în subordinea Ministerului de Război (prin legea de organizare a armatei din 1872, din garda orășenească făceau parte numai bărbații de la 36 la 45
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
istoriografiei oficiale, modelul revoluționarului de profesie, al radicalului promarxist, după cum Revoluția din 1848 era prezentată drept evenimentul central al istoriei moderne românești. încă din 1931, la Congresul al V-lea, comuniștii susțineau că România se afla în faza desăvârșirii revoluției burghezo-democratice, iar în 1948 credeau că au realizat acest obiectiv, Revoluția de la 1848 legitimându-le astfel noua revoluție socialistă. Ca urmare, abordarea acestor teme demonstrează oportunismul politico-ideologic și profesional al autorilor. Printre ei îi întâlnim pe A. Oțetea, G. Zane, I.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]