50 matches
-
unele nume de profesii se formează derivate în -ime (profesor - profesorime), de la altele (cum ar fi medic) - nu. Sufixul e interesant și pentru că unele dintre cuvintele formate cu ajutorul său au cunoscut în ultimele decenii o intensă folosire ideologică: burghezime, muncitorime, burghezo-moșierime primeau definiții rigide și conotații oficiale clare, pe care le-au pierdut în edițiile mai noi ale dicționarelor; moșierime nu mai e, în DEX 1996, o "clasă socială exploatatoare...". în textele actuale sînt destul de frecvente derivatele, mai vechi sau mai
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
pe motoscutere vara", greenagenda.org), poețime ("poețimea română de pretutindeni, surprinsă de ineditul provocării", observatorcultural.ro/arhiva) etc. O serie de derivate vechi apar în contexte parodice noi ("premierul moldovean și-a închipuit, pe bune, că va băga în sperieți burghezo-moșierimea mondială", flux. press.md; "frumos cuvânt, muncitorimea, îl cam uitasem", cotidianul.ro/anterioare/ 2001). Sufixul permite dezvoltarea de serii lexicale, în care se strecoară ușor inovații - "la ce vor sluji canalele - la altceva decât la îngropat burghezimea, chiaburimea, intelectualimea, popimea
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
rușii au fost singurul popor care ne-a ajutat de-a lungul veacurilor și au asigurat dezvoltarea culturii naționale; cu mici excepții marile personalități ale istoriei noastre (regii României, Brătienii, Maiorescu, mareșalul Averescu, Tache Ionescu etc.) erau scârboși reprezentanți ai burghezo-moșierimii, exploatatori ai maselor muncitoare, vânzători de țară. Eram intoxicați cu răscoale reale și imaginare, deoarece, conform materialismului istoric, lupta de clasă constituia esența dezvoltării omenirii. Au apărut materii noi, Istoria URSS, Geografia URSS, Limba rusă; în chip stupid, dintr-un
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
pe fotoliul ministerial, o persiană carismatică în extaz care scanda odele lui Horațiu! Chiar și mineriada din iunie 1990 a fost prezentată scandalos - rușine! - de mass media dușmănoasă. în realitate, minerii au venit în București când au crezut că ,scârboasa burghezo-moșierime" renăscută a năvălit în Piața Universității să-i bată pe studenții dornici de cultură. Minerii au sosit să-i apere pe aceștia. Președintele Iliescu le-a vorbit spunându-le să se ducă la Universitate în sprijinul culturii. Cum au auzit
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
cu anticipație, ca un vizionar, ,zorii roșii". Doar ironizează, doar persiflează, doar satirizează. Se pune însă întrebarea pe cine anume incriminează el cu râsul lui caustic. Răspunsul la această întrebare este soluția problemei ,reconsiderării" sale. Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țăranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de viață burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci în imitarea snoabă a Occidentului. Chestiune de accent. G. Călinescu ține
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
Caragiale". Stenograma unei cuvântări rostite de Mihail Sadoveanu la una din ședințele comitetului este reprodusă fără întârziere în revista Contemporanul. Cunoscutul prozator, întruchipare maiestuoasă a stilului de viață burghezo-moșieresc dinaintea instaurării comunismului, susține și el că I.L. Caragiale a înfierat burghezo-moșierimea: , În opera lui se oglindește mizeria morală a clasei aceleia care trebuia să dispară și suferința poporului exploatat." Întrucât Căldură mare sau Lanțul slăbiciunilor nu ilustrează convingător ,suferința poporului exploatat", se valorifică pe larg, ca sursă de citate, broșura 1907
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
Camil Petrescu i se spune, cu o familiaritate autoritară, specifică grobianului limbaj prietenos al activiștilor PCR, ,tovarășul Camil". În esență, scriitorului i se cere să facă din I.L.Caragiale un precursor al luptei de clasă, de pe poziția celor ,exploatați" de burghezo-moșierime și să scoată din tabloul de epocă personaje repudiate retroactiv de comuniști. Mihai Novicov (ignorant: crede că I. L. Caragiale a scris și romane) dă ca exemplu de falsificare justificată a istoriei un film documentar despre Lenin făcut de sovietici din
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
din scrisori, spuneai că unii colegi au primit ordine de chemare și îți exprimai îngrijorarea în acest sens. Asemenea atitudine n-are nici un rost, deoarece în primul rînd Armata Populară de azi n-are nimic comun cu armata veche a burghezo-moșierimii, în al doilea rînd fiindcă îți poți sluji Patria tot atît de bine și cu arma, și cu condeiul, în al treilea rînd deoarece cu statura mea cred că mi-ar sta foarte bine uniforma Academiei Militare. Deci, nici un motiv
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
au străduit propagandistic din răsputeri să desfidă trimiterile septuagenarilor țărăniști la anii interbelici ca năzuință și model de inspirație. Aceiași însă 70-80% care - indiferent dacă sînt de la oraș sau de la sat - duc un trai sub cel decent sînt opuși unei "burghezo-moșierimi", de data asta nefanariotă, ci get beget românească". Adică, precizează Ilie Șerbănescu, la 10 ani de la revoluție, în ceea ce privește nivelul de trai România a ajuns trecutul din urmă, cu aproape 80% din populație trăind în sărăcie. * Majoritatea cotidianelor au publicat știrea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
formula „realismului critic”), din anii ’50. Caragiale nu mai este, acum, doar junimistul care, în piesele și prozele sale scurte, construiește o lume românească în care formele plutesc la înălțime, fără legătură cu fondul, și cu atât mai puțin „criticul burghezo-moșierimii”. Nu la fel de mult au progresat cercetările privindu-l pe omul Caragiale, capitol la care biografia lui Șerban Cioculescu din 1940 rămâne un etalon neegalat. Episodul exilului voluntar la Berlin sau aventurile politice ale scriitorului sunt încă insuficient documentate (în special
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
Istoria romanului se dovedește și ea una senzațională. Autoarea, stabilită în Anglia, trimite unei bune prietene, prin anii ^60, o serie de scrisori, în care îi relata avatarurile primejdioase ale vieții clandestine a ei, nepoată de Brătieni, deci "reacționară", aparținând "burghezo-moșierimii", și a soțului ei, un opozant neînduplecat al regimului de teroare, instaurat în România după invazia sovietică. Prietena Piei Pillat este impresionată de momentele de tensiune pe care le trăiseră eroii și mai ales de către naratoare, care se luptase cu
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
cu un secol-două mai devreme. Ceva asemănător - nu spun același lucru - se întâmplă și după confiscarea comunistă a artelor românești. Multă măiestrie, bunăoară, găsim în chinuitul poem al lui Ion Barbu "Bălcescu trăind", în gloria "republicii române populare"! Autorul "demască" burghezo-moșierimea ("ai multursuzei tagme gianabeți") care, cu complicitatea ofticii și a exilului, l-au ținut pe Bălcescu "sub peceți" fiindcă era "inima dintâi republicană". Pe cine vizează acuzația că: "iar zveltei libertăți suciră trilul"? Nu pe comuniștii care, chiar în anii
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
o mare pasiune și l-a elaborat în cursul a vreo cinci ani. îl considera probabil cea mai substanțială și reușită operă a lui. Cum era de așteptat, odată cu instaurarea noului regim, al "luptei de clasă", al oprimării și lichidării "burghezo-moșierimii", din care făcea parte ca "nepot al statuii" (lui I. C. Brătianu, aflată pe atunci în Piața Universității), Dinu Pillat, asistent al lui G. Călinescu, în 1947 a fost epurat din postul de la facultate. începea să se pună problema asigurării zilei
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
Logic de Bertrand Russell au parte de rezerva umorală a celui adîncit în nefericirea-i personală: "Citesc, însă fără rezultatul scontat, din cauza tendinței către vid, către anulare, pe care o are conștiința mea".Trebuie menționată și societatea intelighenției aflate , aidoma "burghezo-moșierimii", în lotul indezirabililor, care formeză o salutară confrerie: Dinu Pillat , Puiu și Lucia Fratostițeanu, Sorana Coroamă, Dominic Stanca, I. Negoițescu, Iordan Chimet ș.a. Domiciliul în Capitală i-a oferit autorului Blocadei relațiile cu aceștia, o compensație, deși firavă, pentru frustrările
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
la aceasta. Ea încerca să propage otrava ideologiei imperialiste în toate straturile sociale, pentru ca în pregătirile care se făceau în vederea războiului de jaf și cotropire împotriva Uniunii Sovietice, masele muncitoare trebuiau înșelate, iar adevărul adevărat ascuns sub masca, pe care burghezo-moșierimea o dorea cât mai puțin transparentă a minciunii". Aș putea fi de acord ca în această listă să facă parte cartea lui Eliade Salazar și revoluția din Portugalia (1942), - deși s-ar putea discuta afirmația că această lucrare ar împiedica
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
le-ați pronunțat adineauri. Unde sunt? În ce text? N-are rost să mai discutăm, tovarășe. Cert este că te-ai apucat să-ți bați joc de personaje, adică de noi, așa cum făceau scriitorii reacționari, de dinainte de 1944, de pe vremea burghezo-moșierimii. Da, da, da. Așa cum făceau reacționarii. Cum prindeau personajul, măi nene, dădeau cu el de pământ, ca pe vremea iobăgiei... - Dumneavoastră nu sunteți personaje, tovarășe director... insista intermitent Gerard. Ba da. Și uite aici, îți poate confirma dl. Regizor că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spusese cu fiecare nou demers. Ba chiar i se mai ținuseră și discursuri ipocrite despre nețărmurita grijă a Partidului, a Statului și a Guvernului față de om... Că, iată, dragă doamne, în loc să fie aruncat pe drumuri ca pe întunecatele timpuri ale burghezo-moșierimii, statul cel nou, democrat-popular, binevoia să-i întindă o zdravănă mână tovărășească și frățească, oferindu-i un loc de muncă corespunzător, unde avea absolut toate condițiile să-și pună în valoare competența și potențialul creator, bla-bla-bla... Sever nu avea, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
G. Călinescu a îngroșat teribil latura de boemă și neglijența vestimentară, semne, chipurile, atât ale firii, cât și ale vieții paupere pe care ar fi dus-o Eminescu. Ideea a circulat în mediile socialiste dintotdeauna, ca o ilustrare a dezinteresului burghezo-moșierimii față de condiția artistului, găsindu-și terenul cel mai rodnic la centenarul nașterii. Ar fi trebuit să-i pună capăt remarca lui Alexandru Paleologu din Bunul-simț ca paradox (cred că nu greșesc sursa): Eminescu s-a bucurat de respect și ca
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
mari, o fată și un băiat. O dezordine încîntătoare. Camera aceea îi era și dormitor și bucătărie și sufragerie. Lîngă masă stăteau cîteva pachete nedesfăcute de cărți achiziționate recent de la anticariatele din provincie. Pe atunci erau foarte multe cărți bune, burghezo-moșierimea, putredă, vindea! Mă lăsa în a doua cameră, tot mare, cu pereții plini de rafturi, pînă sus, avînd cărți pe trei rînduri. Pe jos, mormane enorme. Țin minte un Talmud în nu știu cîte volume enorme, format monumental, legat în
Acolo am citit pentru prima dată Întâmplări în irealitatea imediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13684_a_15009]
-
în țară, dintre acele elemente de extremă stângă sau de dreapta virată la stânga, când împrejurările au fost prielnice dezvoltării unei politici mincinoase, demagogice, apologetică monstrului sovietic, plin de ură și dispreț față de popor și ranchiună răzbunătoare față de „dușmanul de clasă”, burghezo-moșierimea. Cine au fost aceștia? De fapt, au existat mai demult în istoria noastră, stigmatizați prin descrierile lor, de marile genii ale literaturii române, Eminescu și Caragiale, dar și mulți scriitori talentați. În perioada comunistă și postdecembristă, specia HP este reprezentată
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
de trecere” postdecembristă. În anii comunismului, broscoii HP s-au dezvoltat și șlefuit în perioadele tulburi din istoria noastră, din scursuri legionare și cominterniști comuniști. Ajunși la putere, au orăcăit în lupta de clasă, plângându-se de „greaua moștenire a burghezo-moșierimii”, clasă pe care s-a străduit s-o lichideze. Dar ce putea să ofere poporului, ajuns sub cizmă sovietică? Evident iluzii politice transformate în sloganuri sforăitoare, despre libertate, independență, reforme derivate din lupta de clasă, descătușare (din ce?!), dezrobire de sub
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
metode de muncă democratice și, ca urmare, schimbarea orientării activității acestor organe și transformarea lor în organe ale revoluției. Sunt înlăturate astfel, începând de sus în jos, cadrele cu funcții de conducere legate prin concepțiile și poziția lor social-economică de burghezo-moșierime, elementele ostile regimului democrat-popular, cele compromise printr-o activitate dușmănoasă față de mișcarea muncitorească și democratică, funcționarii abuzivi și corupți. Curățirea aparatului de stat, inclusiv a celui de siguranță, a fost concepută de Partidul Comunist Român ca un proces de epurare
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
program oficial, o oră liberă de care am profitat să-mi văd mama și bunica cealaltă, nu bunica acum stabilită În Franța, și să le aduc cîte ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea rămășițele burghezo-moșierimii. Așa că n-aveam mustrări de conștiință că am venit. Dacă nu veneam eu, venea altul. Și nu se schimba nimic. Singura, modesta mea contribuție patriotică la acele vizite oficiale a fost transmiterea În birourile Președinției franceze a unor cereri de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Flăcăul de pe tanc” este o cătană din popor, slobod la gură și voinic, în conflict cu un boier și cu fiica acestuia. Portretul bătrânului boier incestuos și cel al fiicei sale nimfomane nu sunt singurele „pete de culoare” ce stigmatizează „burghezo-moșierimea coruptă”. Partidul va lua pământurile de la „netrebnicii” latifundiari și îl va da săracilor cinstiți și harnici, pentru ca ei să aleagă lupta pe front, „antrenați” de bravii soldați ai Armatei Roșii; marșul tancurilor sovietice în munții Tatra Mică se dovedește de
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
pentru oameni, o acerbă critică la adresa inegalității sociale și nu un «produs tardiv al romantismului german», așa cum pretindea critica burgheză. Abia acum opera lui Caragiale a redevenit opera lui Caragiale - adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină a aceleiași burghezo-moșierimi Înstrăinate de patrie și de popor. Toate acestea arată limpede că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]