12 matches
-
Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme mergea spășit pe lângă căruță. -De nu te-oi lăsa eu în pădure să te
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
puțin mă mai lasă Să pot șopti prin ogradă, Lângă cei dragi de acasă: ,,Cad primii fulgi de zăpadă!” . Cad primii fulgi de zăpadă, De-i prinzi în palme, dispar, La fel ca zilele mele, Tăiate din calendar. Te tot burici sus în viață, Totu-i, să știi . . .mascaradă! Vino afară și-nvață, Cad primii fulgi de zăpadă! Cad primii fulgi de zăpadă, Albul se-așterne în jur, Imaculat văl pe stradă, Schimbă al vieții contur. Cad primii fulgi de zăpadă
CAD PRIMII FULGI DE ZĂPADĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Cad_primii_fulgi_de_zapada_ionel_davidiuc_1352493121.html [Corola-blog/BlogPost/345854_a_347183]
-
încredere în viitor și așteaptă liniștit ca poeziile lui veninoase să fie uitate, ca binemeritată răsplată pentru "stricăciunile" provocate. Fiindcă ele au avut "urmări funeste" și lezează interesele noastre morale. Sub nici un chip Eminescu nu poate fi acceptat ca model, "buricat" acolo, în vârf scrie apăsat Grama prin "spiritul de clică". În fine, chestiunea lui Eminescu nu putea cocoli "morbul mental", starea sanitară a poetului și, desigur, "alarmul foilor", canonicul fiind îngrijorat de orgiile periculosului cult; o ceată de oameni ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devii prieten, să vezi dacă te acceptă. Ca atunci cînd încerci să devii prieten cu un cal de rasă. Munții Negoiu sînt semeți foarte cu cei 2535 m și supărați tare că vîrful Moldoveanu cu cei 2544 m s-a buricat cu 9m mai spre cer, suflîndu-i locul unu, adică medalia de aur. Mai sînt și alte vîrfuri care înțeapă cerul cu doar cîțiva metri mai jos ca Modoveanu, dar s-au resemnat și s-au apucat să îmbie turiștii. Oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că este rece ca o lamă de sabie păgînă, mai este și puternic de răstoarnă cu fundul în sus o pîntecoasă de barcă pescărească. Nu știu dacă s-a dedat și la avioane, dacă pofta lui de a distruge se burică și la înaltul cerului. Cert este însă că noi eram puțin panicați de jocul avionului prin văzduh, de zăngănitul paharelor, de cei doi pași lateral dreapta întrerupți de alți doi la stînga și apoi sus și chiar jos. Parcă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Petru, am jucat și eu cu elevii mei, brâu și corăbiasca cu zurgălăi la picioare, în medianul din Baea. Și era și învățătorul de la Tătăruși Bădița Alexandru Gh.Vasiliu, care a strigat din gură la o horă: "Lele nu te burica, Că mai sunt ca dumneata ! * Și lelița cu brâu roș, Parcă-i putina cu borș." Dintre toți elevii mei cel care juca cel mai bine și mai frumos a fost Petrea lui Constantin Gherasim Roșca, văr al doilea cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
despre asta vroiam să vorbesc... după ce a conferențiat ironic, tăios, Decuble, și a improvizat și Antonesei, cam sfios, că era în campanie electorală și se da de sobru... după ce a marcat punctul și Călinescu, dezinvolt, pufnind a rîde cînd se burica Decuble... deci... pe mine mă irită chestia asta cu deci... una, două: deci!... parcă am fi monosilabici... monogami!... păi, pe bune, nu sîntem monogami, că-i plicti!... și bineînțeles că eu mă benoclam cu Corlățeanca... venise și Corlățeanca, atotoprezenta!... de la
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
măi, Daurele? Ce cauți pe la porțile oamenilor? Tu n-ai treabă acasă? Da’ ce treabă să ai tu?” Sau: „Parcă umbli cu popa. De ce nu ți-ai luat dancii, să strige chiraleisa?” „Ia vezi! Nu te lua de mine!” - se burica Daurel... Zvonul că o echipă în frunte cu Chersân și Tașmău umblă din casă în casă a făcut îndată încojurul satului. Costăchel nu-și găsea locul. A ieșit în curte și a strigat: Petrache! Fă-te-ncoa’! Iaca am venit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii case, mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii, / Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că duhoarea lor îți ia nasul din loc“ (Cărți proaste); „Șoferul, păros și nespălat, / Urla din când în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să plece? De unde știu broaștele unde să-și lase ouăle? Și un’ să plece? De unde știe furnica să-și facă mușuroi? De unde știe albina unde-i polenul și care-i matca? Și nu știu dacă fac bine ăștia de se burică, de tratează cu multe chimicale, ba clonări, ba viruși... Ei, parcă-i o regulă, nu? Nu mai mori de gripă, vine cancerul, nu mai mori de cancer, vine SIDA, când nu s-o mai muri de SIDA, vine el altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prezenți care se grăbesc spre scaune comode, cât mai înalte, mai bine remunerate și mai deschise afacerilor (corupției!); unii pe dedesubt, alții pe deasupra, toți bătăioși, perfizi, tenace, orgolioși, antrenând un întreg sistem de relații. Rămâi uluit când vezi cum se burică în fața viitorului, ca și cum ei i-ar fi croit sensul înaintării și nu martirii atâtor decenii de schingiuiri, de asasinați, înaintemergători ai tineretului din Decembrie 1989. Ai muri de râs sau ai rămâne curmat de îndoială dacă i-ai auzi și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții. Absolutul un alt neîmpăcat dușman al clipei. Omul este singura ființă care se burică în fața infinitului. Ne incită teribil ușile pe care scrie ”accesul interzis”. Am ajuns vecin de îndoială cu Hamlet. Orice temă artistică majoră este o interogație. Trestiei gânditoare continuă să-i sporească, mai ales, fragilitatea. Omul - o argilă fulgerată de curenți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]