127 matches
-
partenera/-ul"; "m-am plictisit..." ori că pur și simplu m-am săturat de tine și-mi trebuie diversitate..". Acestea vin în sprijinul acelora ce au sau vor o experiență în domeniu... Punctul moral dacă aș cerceta este depășit, chiar burzuluit de astfel de comentarii... Dar, ce să spun de morală sau de justiție ideatică că acestea apar culmea de abia în urma atâtor fapte, iar legat de terapie, aș vrea să pot inventa una de prevenție... Știința este una, însă atunci când
S-AR NUMI INTIMUL...? (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1438824021.html [Corola-blog/BlogPost/380215_a_381544]
-
rea și neplăcerile transportului în comun, în fiecare zi, pentru a ajunge la serviciu. Se încruntă contrariată când motorul nu porni la prima cheie. ,, Ei, să nu-mi spui că te-ai găsit tocmai acum să faci pe nebuna! se burzului ea, dar nici la a doua încercare motorul nu dădu semne de viață. Ah, bateria! M-a lăsat, nemernica!” Se uită la ceas îngrijorată și observă că timpul își vedea liniștit de drum, nepăsător la problemele ei. Dacă voia să
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484828467.html [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
normal, și încă se învârtea fericită, ceea ce eu iarăși găseam normal. Firește că unii dintre dansatorii lui nu. Existau bunăoară, printre ei dintre aceia care nu fac nicio legătură între aplauze și ritmul infernal de lucru. Firește că uneori se burzuluia și biata noastră cronobiologie, a mea, a doamnei Danovski și a fiului lui. Am pierdut o dată trei ore ca să-l conving că basmul prelucrat de Eminescu, pus cândva în scenă de el, se numește Miron și frumoasa fără corp. Ce
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
o tot dați cotită cu banii... Da' să nu spuneți după aia că de ce-ați ajuns la spital. Voi ați vrut-o. Asta în cazul în care-ai să cîștigi, a rîs Marcu. Ce vrei să spui? s-a burzuluit Radu. Io cîștig întotdeauna. Iar dacă nu, trag o castană-n cap lu' ăla de-mi dă pedeapsă. Nu chiar așa. Trebuie să respecți regulile. Mai vedem noi. Și-au adus aproape paharele de suc și prăjiturelele, așe-zîndu-se turcește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a înfulecat grăsuna. Lumea-i încă flămîndă; îmi ies vreo douăzeci și cinci de porții de brînză. Bine! spune Sultana apăsat, grăbindu-se să-i iasă în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un pasager, urmat de cîțiva care întind gîtul peste tejgheaua barului. Văd că se mai scot încă... spune o femeie. Mai avem brînză, pîine și murături spune Sultana, urmîndu-și imediat soțul. Pavele, strigă peste umăr începe și ia comenzi. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
găleată de țărână, amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pus picioarele pe birou. Musca se opri din bâzâit și privi la spațiul transparent, impenetrabil, din fața ei. Își șterse fața cu piciorușele din față, apoi bâzâi din nou, dar nu era cine știe ce vlagă în bâzâit. Era o bătălie pierdută. Se burzului vreun minut la geam, apoi se așeză din nou pe pervaz și stătu cu picioarele depărtate. M-am ridicat și am deschis cu grijă fereastra. Musca rămase o vreme nemișcată, apoi bâzâi din nou și se înălță leneș, ieșind pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
său: care-i treaba cu oltchimul nostru (116); mă întreabă șeful nostru (114); ce-am făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi etc.; vezi GALR II:160), paralel cu semantica lor ("implicație
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nou - am găsit scrisoarea Dv. La rându-ne vă dorim și Dv. și Întregii familii urări de sănătate, fericire și ani mulți, cu prilejul anului 1972. N-ați mai fost pe la noi, deși timpul a fost favorabil. Acuma s-a burzuluit ca să nu treacă iarna fără s-o simțim. Când se face vreme bună să poftiți că noi vă așteptăm cu multă plăcere. La mulți ani, Fam. Teodorescu 657 Funcționar superior În cooperație, frate cu pictorul Dimitrie Teodorescu (Bădia) și cumnat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
îi spun -, dar ca să-i pot vorbi unui patron de dumneata, trebuie să-mi spui ce știi să faci. Asta o să mă întrebe și el: ce știe să facă omul ăsta al tău?“ „Da’ de când sunt eu omul matale?“, se burzuluiește paznicul de noapte cu trei ani de liceu agricol la Slobozia. „Știi că ești bine!? Mi-ai cerut să te ajut - îi spun - și e normal să te întreb ce știi să faci.“ „Matale ești tare de cap“, zice el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
douăzeci de centimetri. Mama ei de bătrânețe!“ Nu scluptor, ci sculptor „Domnule Popescu - i-a zis profesorul de română sculptorului Floricel F. Popescu -, vezi că băiatul matale are o problemă cu consoanele.“ „Cum adică o problemă cu consoanele - s-a burzuluit tatăl lui Florinel F. Popescu -, dacă nu-i nici bâlbâit, nici sâsâit? Iar când îl spune pe r, parcă-i francez sadea.“ „L-am pus de zece ori să zică Beșiktaș Istanbul și el de zece ori a zis Beșitkaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la vremuri, la oameni, la zăpăceala generală. Las' că s-au lățit și lungit pe teritoriul a jumătate de an. Dar mai ales, nu mai știi ce vor. Încep cu frunze de plop și de salcâm încă pe crengi, se burzuluiesc vre-o lună-două, apoi o lasă mai moale, adică atât de moale încât înfloresc trandafirii din fața blocului meu prin ianuarie. Aghesmuiesc pământul cu o brumă de zăpadă când și când, mai rup ceva mâini și picioare cu gheața lor prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lână, vegetarianismul sever, enciclopedism și maiestatea pe care o impunea celor din jur. Evident, discipolii cărora le cerea cu severitate echemythia (evcemuqía = „tăcerea, obligația de a-ți înfrâna limbuția”) îl priveau cu smerenie și îi atribuiau minuni. Hegel s-a burzuluit în legătură cu „miracolele pitagoreice”, pe care le-a calificat drept „scorneli insipide”. Dar unele dintre acestea sunt cât se poate de veridice, putând fi explicate științific, și este de presupus că erudiția lui Pitagora și cunoștințele sale secrete împrumutate de la egipteni
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
scris The Voyage to the Land of Rozicrucians (Călătoria în țara rozicrucienilor), în care dezvăluia similitudinile majore dintre „casa lui Solomon” - descrisă de Bacon în Noua Atlantidă - și „Societatea rozicrucienilor” - descrisă în Fama fraternitas, utopia „invizibililor”. Când academicienii s-au burzuluit din nou, John Heydon le-a râs în nas: „Francis Bacon al vostru era rozicrucian!”18. În 1668, a fost publicată la Amsterdam cartea lui Comenius Via Lucis. O scrisese în Anglia, în plin elan de reformă pansofică, în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
luptă cu valurile și musculoșii se foiesc de pe un picior pe altul. Nici unul din grozăvoșii înotători nu îndrăznește să taie valurile spre fetiță și situația devine din ce în ce mai dramatică. Eu observ un băiețandru, cu mîinile subțiri ca un creion, care se burzuluiește spre mare. Se aruncă sub apă cînd aceasta nu-i depășea decît genunchii. Încet, dar sigur individul ajunge la fetiță, o prinde ca un profesionist și în trei minute fetița este salvată. Părinții plîng, lumea respiră ușurată și fericită. Musculoșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă îl alegeam, scurtam mult drumul. Dar îmi propusesem să ajung și-n Piatra Neamț. Pe măsură ce mă apropiam de oraș, vremea închisă dădea semne din ce în ce mai puternice de ploaie. Dorința de a reveni acasă îmi dădea ghes spre Roman. Chiar dacă vremea se burzuluia, am oprit și-n Piatra Neamț, pentru că se impunea să mănânc ceva. Nu pentru prima oară cu bicicleta, am urcat la Terasa Gospodinelor. Spre seară încheiam prima mea deplasare mai lungă cu bicicleta, ajuns cu bine acasă. NORDUL MOLDOVEI - 1984 La
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
geanta pliantă nelipsită la deplăsarile pe două roți, și încet- încet (la propriu, că pedalam la deal), am ajuns în comuna Ștefan cel Mare. Am telefonat la Roman: începuse să picure. Eu eram norocos, se învârtiseră norii desupra mea, se burzuluiseră sonor, dar m-au iertat. Încă neștiind că vremea se va îndrepta, priveam îngrijorat cerul. Trebuia să-mi dozez efortul dar grija de ploaia iminentă mă grăbea involuntar, chiar la deal. Mare bucurie: mi se arăta în față (la vale
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de la Moscova - a ieșit să cheme un alt candidat din provincie, l-am abordat și, arătându-i cele două bilete, l-am anunțat că trebuie să fiu examinat și eu, dat fiind că în după-amiaza aceea chiar părăseam Bucureștiul. Foarte burzuluit la început, a consimțit totuși să ceară avizul comisiei și, după câteva minute de așteptare, am fost chemat în examen. Manevra mea brutală nu promitea să mărească bunăvoința juriului cu privire la persoana mea. Cu ochi destul de plictisiți, Victor Iliu mă măsură
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Moldove libere, neatârnate. Am știut că voi plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât am visat!... N-am precupețit nimic!... Am sacrificat totul! totul!... Oare a meritat sacrificiul? Brusc se lovește cu pumnul în coșul pieptului, în stânga: Hooo!! Nebuno!! Iar te burzuluiești?! Ce s-a-ntâmplat? întreabă Daniil speriat. Hachițe de-ale dumneaei, îi răspunde Ștefan cu un zâmbet amar. Bate! Bate! O ia razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vinovat: "Coada sus!" Mai dăm peste nas unuia, altuia... Salvăm măcar ce se mai poate salva: "mândria"! Și eu cred că mai de folos ne-ar fi aurul, întărește și Vlaicu cu înțelepciunea lui bătrânească. Frumos ne-ar sta! se burzuluiește Ștefan. Să neguțăm hoiturile marilor pașale ce se lăfăie în haremuri de marmură pe malurile Bosforului, fericire încropită pe jaful nemilos al popoarelor asuprite cărora le ia și bucățica de la gură! Dacă au atâta bănet, ce-au cătat în țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare dor și multă dragoste, te rugăm, Măria ta, să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
învățat că "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere". Pot să mă dau și-n tur și-n cap, n-am! Dacă n-am?! N-am! Cum "n-ai"?! Să ai! Ce fel de vistiernic ești? Și încă "Mare"! se burzuluiește Ștefan. "N-am!" Cuvântul aista nicicând nu voi să-l mai aud în gura domniei tale! Îți poruncesc "Să ai!" Dacă "n-am", îl înfruntă Juga, deloc speriat de amenințările lui Vodă. Suntem datori și la Sighișoara pentru cele cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în picioare. Cu sabia... Nu! N-a murit! Sunt oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de tot, trăiești în ei, ani și ani, poate veacuri și veacuri... * Din senin, vremea s-a burzuluit și grămezi de nouri negri, grei se bolovăneau furioși, mânați de o vijelie ce se stârnise de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa ai spus și la Baia, și la Lipnic, și la Podu-Înalt! grăiește Dumitru cu mândrie, întorcându-se către oameni. Domnul Ștefan m-o bătut pe umăr și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]