15 matches
-
Caragiale) Sub aspect structural, enunțurile exclamative sunt cel mai adesea enunțuri autonome, sintetice, realizate prin interjecții afective, sau analitice: „- Eei! Asta-i prea tare.” (M. Eminescu), „- De!... mârâi.” (E. Barbu), „- Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea burzuluită grozav; dar cum se cheamă asta? În obrazul cui v-a învățat!” (I. Creangă); sau intră, în planul incidenței, în structura unor enunțuri complexe: „Știu eu, să nu crezi că doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci, să dormi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
începem. Și ce să vezi? Unde nu se ia hapsâna de nevasta lui Vasile Aniței cu cociorva aprinsă după noi, căci tocmai atunci trăgea focul, să dea colacii în cuptor. — Vai, aprinde-v-ar focul, să vă aprindă! zise ea, burzuluită grozav; dar cum se cheamă asta? În obrazul cui v-a învățat!... Oralitatea e susținută de stilul direct al dialogului în care sunt implicați colindătorii ce se pregătesc de pornirea alaiului prin sat. Nică, precum un adevărat regizor, distribuie rolurile
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
strică socotelile. Tot năduful colindătorilor este exprimat în aceste puține cuvinte. Și supărarea femeii este pe măsură. Ea se observă prin imprecația ăînjurătura) folosită de femeie, care se vede că era tare zgârcită. Supărarea femeii e consemnată astfel: „... zise ea, burzuluită grozav. Din această scenă nu lipsesc indicațiile scenice ale „regizorului-, sau didascalia, cum se mai numește: începem, se ia hapsâna de nevasta lui Vasile-Aniței cu cociorva aprinsă după noi, atunci trăgea focul. Și ne mai putem îndoi de veridicitatea unei
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Babin îl eliberează pe patronul recalcitrant în baza inițierii negocierii cu sindicatul, tensiunea explodează în familie și, în urma unui preinfarct, Madame Pujol se vede nevoită să preia pentru o scurtă perioadă de timp prerogativele soțului și să trateze cu proletariatul burzuluit. De aici încolo, Ozon începe să distrugă sistematic tabloul de onorabilitate al familiei burgheze jucând ironic pe cartea emancipării feministe a Suzannei Pujol. Aceasta se descurcă excelent în rolul de patron, amortizează iritarea muncitorilor vorbindu-le elegant, dar fără a
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
licurici euforici doar de cealaltă parte a închipuirii tale despre ziua perfectă și-ncurcătura de tuburi - eviscerată tensiunea se-nfrupta - prin tuburi ultima suflare a cățelei a bunicului cărbune ser unghii tăiate rafale de mătură bancuri răsuflate din pantomima asta burzuluită care ne plimbă sentimentul orăcăitor de la stânga la dreapta-n cărucior și-i dă bariu cu biberonul la ore fixe pășim într-o lumină etilică fețele ni se lichefiază încet curg pe umeri pe piept pe scrisori - lumânările - flacăra-nghite
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și muribundă, un artist posedat de demoni feminini, o doamnă macabră, o fetiță ușor lascivă, un savant informat în rituri sângeroase, un conac izolat și țărani burzuluiți ieșiți parcă din noaptea timpului și, peste toate, un anumit soso local de aristocrație crepusculară și etnoarhaisme. Regizorul s-a repezit la decor, l-a aranjat pu- țin, a introdus câteva efecte, fumuri sepulcrale în chip de cețe nordice, zgomote
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
românii au făcut cunoștință, prin intermediul televiziunii, cu figura unui om blazat, cu privirea tenebroasă, veșnic morocănos, dar care avea aerul că se află în posesia răspunsurilor la toate întrebările puse sau nici măcar imaginate. Cu timpul, omul cu figură de bunic burzuluit a cîștigat un fel de respect temător din partea tuturor. Cînd este de față toată lumea i se adresează cu un respectuos "domnule profesor", pe care îl acceptă firesc, deși, se pare, nu a predat în viața lui vreun curs. În absență
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
plasarea localizarea întregii povești rămâne incertă, progromurile din Galiția și Rusia stăruie în mintea lui Leiba configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc latențele vindicative ale mușteriilor burzuluiți și un antisemitism „istoric” asociat unei evidente tribalizări și a interiorului burghez, elegant, o grefă insolită asemeni hanului aflat departe de burg. Nebunul, personaj caracteristic expresionismului, este cel care mediază între lumi, inițiind între el și Leiba un dialog ermetic
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
chiar sistemul nervos. Întreaga acțiune se desfășoară în contextul operațiunii de galinocid în urma gripei aviare, astfel că prin fața ecranului defilează o serie de indivizi îmbrăcați în salopete care gazează găinile folosind uneori și butelii de aragaz pe fondul orăcăielilor babelor burzuluite. În primplan se află trei tineri: Aurel (Cătălin Paraschiv), localnic vesel cu o nevasta gravidă, Stelică (Radu Ciobănașu), polițistul satului, și Mitu (Radu Iacoban), militar în termen, cuceriți de perspectiva mirifică de a se înscrie în Legiunea străină. Așa cum domnul
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
mai au un filon caragialesc atât de accentuat, atât de pur. În fața camerei, Mănescu inventează un episod revoluționar inexistent, care ne trimite la o esențială provincie caragialiană, Ploieștul republicanei Mița Baston, unde s-a turnat strașnica revoluție cu aportul "boborului" burzuluit. În provincia Caragiale, fie că se cheamă Ploiești, Vaslui sau altcumva, evenimentele își pierd adâncimea, consistența și orice relevanță, împrumutând rezistența mucavalei. Mănescu care se pune în fruntea unui grup de alți trei revoluționari, doi morți de bătrânețe, altul plecat
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
și rămâne încă un deziderat. Până în 1989, romanul basarabean, cu micile lui izbânzi, era o lume separată, închisă aproape etanș, față de proza românească, cum o lume separată și separatistă e și lumea socială și politică a Basarabiei de astăzi, reticentă, burzuluită, dacă nu chiar ostilă față de România. Romanul basarabean e un capitol exotic, derutant, stânjenitor, greu integrabil în istoria literaturii române contemporane. De aceea, printre alte motive, am spus că literatura basarabeană e a cincea roată la căruță, una de rezervă
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
pasiunea, ceea ce le face considerabil mai nuanțate. „Brutalitatea e cea mai facilă formă de organizare”, „Asta e principala tragedie a vieții rusești, lipsa de respect față de om, împreună cu disprețul și lipsa de compasiune.” Uneori, desenul animat redă tragedia istoriei, proletari burzuluiți intră în casă și răscolesc biblioteca aruncând cărțile, distrug instrumentele muzicale, iar unul scoate o sticlă de samagon, altul o armonică și un altul dansează kazaciocul, apoi dau foc apartamentului. Însă violența statului totalitar își găsește cea mai elocventă expresie
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
atunci apăru în pragul casei un plutonier țanțoș, strigând cu importanță: ― Domnul locotenent Bologa!... Poftiți... Excelența-sa... Peste câteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urâtă și aspră, mohorâtă de mustăți burzuluite, sfredelită de niște ochi rotunzi, ale căror priviri, țâșnind de sub sprâncene foarte late și veșnic încruntate, păreau două pumnale veninoase. Inima locotenentului se zvârcoli când îl văzu ridicîndu-se greoi de la masa încărcată cu dosare și hărți. Își aduse aminte că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o cutezanță înfrumusețată de claritatea glasului: ― Niciodată n-am fost laș, excelență, și deci am să vă mărturisesc și acuma că în sufletul meu s-a prăbușit o lume! Degetele grase și încărcate de inele se agățară nervos de mustața burzuluită, iar sprâncenele late se înfoiră când generalul, uluit, întrebă: ― Adică cum?... Ce lume s-a prăbușit? Bologa surâse atât de senin, că încruntarea generalului se transformă într-o curiozitate nerăbdătoare, iar mâna îndată i se așeză liniștit pe brățara canapelei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o bobotaie de argint. Câinii și-au căutat umbră de dimineață și nu s-ar mișca de acolo [...]. Găinile, plouate ca vai de capul lor, s-au scăldat o vreme în țărâna de pe lângă gardurile cu streașină, iar acum, cu penele burzuluite, stau pe-o dungă, cu un picior și o aripă întinsă”. (Ion AgârbiceanuNepoata lui Moș Mitruț) Cerințe: 1. Citiți textele. 2. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase din textele: 3. Explicați cuvintele și expresiile noi. 4. Scrieți familia de cuvinte a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]