81 matches
-
nu terminasem cele opt clase primare și eu fumam pipă și mă credeam William Faulkner, sfidând ancestralul ighemonicon al familiei de mămăligari din care mă trăgeam. Ba trecusem (călătorie fantezistă și atemporală), în febrila mea imaginație, vâslind în naufragiatele corăbii byroniene, chiar și oceanul Pacific, violând sacramentalul Yoknatapawpha și bătându-l amical pe umăr pe autorul Cătunului, cu Snopenșii și catârii lui, așa cum se lăudase falsul revizor a lui Gogol, lăsându-i cu gura căscată pe dirigintele poștei și pe primar
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
mai ales cu limita însăși într-o societate în care valorile adevărate s-au degradat, iar nonvalorile tenace au ajuns să-i dea un alt curs de evoluție decât cel firesc... Tortura sufletească a protagonistului provine, ca și la eroii byronieni, dintr-o exacerbare a sensibilității și a lucidității, explicabilă la naturile înzestrate genial, așa cum afirma Schopenhauer. Suferința s-a aliat tot mai mult cu o profundă conștiință a damnării care-l proiectează definitiv pe erou într-o zonă a tragicului
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1482762606.html [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
Gilbert Norrell și Jonathan Strânge. Românul a fost descris ca fiind unul fantasy, istoric, având totodată și o istorie alternativă. Povestea este o combinație de mai multe tradiții literare romantice, cum ar fi comedia de moravuri, povestea gotica și eroul byronian. Limbajul românului parodiază stilurile de scriere ale secolului XIX, așa cum sunt cele ale lui Jane Austen și Charles Dickens. Clarke descrie supranaturalul cu detalii lumești și combină istețimea spiritului cu ciudățeniile de anticar. Autoarea a suplimentat textul cu aproape 200
Jonathan Strange amp; Mr Norrell () [Corola-website/Science/315559_a_316888]
-
descoperit că sunt faimos”. Primele două cânturi din ediția lui John Murray au fost ilustrate de către Richard Westall, renumit pictor și grafician, care a fost însărcinat mai apoi să picteze portretele lui Byron. Lucrarea a oferit primul exemplu de erou byronian. Ideea de erou byronian constă din multe și diverse trăsături. Eroul trebuie să aibă un nivel intelectual și de înțelegere destul de înalt, precum să fie capabil să se adapteze cu ușurință la situații noi și să folosească istețimea pentru propriul
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
Primele două cânturi din ediția lui John Murray au fost ilustrate de către Richard Westall, renumit pictor și grafician, care a fost însărcinat mai apoi să picteze portretele lui Byron. Lucrarea a oferit primul exemplu de erou byronian. Ideea de erou byronian constă din multe și diverse trăsături. Eroul trebuie să aibă un nivel intelectual și de înțelegere destul de înalt, precum să fie capabil să se adapteze cu ușurință la situații noi și să folosească istețimea pentru propriul profit. Din această descriere
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
evident și de atractivitatea pe care o creează în mod automat, el luptă cu integritatea sa, fiind predispus frecventelor schimbări ale dispoziției. În general, eroul manifestă lipsă de respect pentru anumite persoane ale autorității, în acest mod conturîndu-se imaginea eroului Byronian în calitate de exilat sau proscris. Eroul, de asemenea, are tendința de a fi arogant sau cinic, consolîndu-se printr-un comportament auto-distructiv, simțind nevoia de a seduce femei. Cu toate că atracția sexului opus prin comportamentul misterios este destul de utilă, deseori îi creează și
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
tendința de a fi arogant sau cinic, consolîndu-se printr-un comportament auto-distructiv, simțind nevoia de a seduce femei. Cu toate că atracția sexului opus prin comportamentul misterios este destul de utilă, deseori îi creează și probleme. De atunci, personajele ce dețin calitățile eroului Byronian au apărut în romane, filme și piese de teatru. Poemul conține patru cânturi, scrise în strofe spenseriene, constînd din 8 versuri iambice, urmate de un vers alexandrin (vers iambic din 12 silabe) și tipul rimei este ABABBCBCC. Childe Harold a
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
viitor[...] în timp ce pedagogul râdea de versurile mele latinești, iar colegii mă priveau batjocoritor". Citește cu pasiune pe Byron, Goethe, Shakespeare, Cervantes. În 1836 scrie primele povestiri: "Un parfum de mirosit", "Ciumă la Florența", "Turbare și neputință", istorii de certă influență byroniană, de factură pesimistă. Flaubert o cunoaște la Trouville pe Elisa Schelesinger, soția (nelegitimă mult timp) a unui afacerist, în vârstă de 26 de ani, femeie de o cinste și de o puritate ireproșabilă, care rămâne toată viața marea pasiune a
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
Omul de prisos (în ) este un concept literar rus din anii 1840 și 1850, derivat din eroul byronian. El se referă la un individ, probabil talentat și capabil, care nu se adaptează normelor sociale. În cele mai multe cazuri, această persoană s-a născut într-o familie bogată și privilegiată. Caracteristicile tipice ale omului de prisos sunt lipsa de respect
Om de prisos () [Corola-website/Science/337623_a_338952]
-
revistă la care se făptuise cu cîțiva ani mai devreme și debutul lui Caragiale) cu o "dedicație" galantă Domnișoarei Niculescu Aman și va continua în același stil desuet neconvingător, pînă în 1880 cînd Macedonski are revelația unei poeme de factură byroniană Levante și Kalavrita. Dar, după un scurt stagiu la România liberă unde, sub fior hispanic semnează cronici pline de vervă la rubrica Palabras cu pseudonimul Don Padil, trece cu arme și bagaje în tabăra Junimii. Reușește astfel să transforme în
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
Dar cine suferă mai mult sub influența ispititoare și înșelătoare a morților decât aceia care s-au pierdut la suprafața lumii". Cartea Roșie. Liber novus, Editată de Sonu Shamdasani, Editura Trei, București, 2011, p. 297. 4 Este vorba despre nefericirea byroniană (George Gordon Byron, poet romantic englez, 1788-1824), descrisă de către Bertrand Russel: Există în zilele noastre, după cum a existat și în atâtea alte perioade ale istoriei, multă lume care-și închipuie că oamenii cu judecată s-au lămurit cum e cu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Iași (C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri și P. M. Câmpeanu) și al unor cronici dramatice referitoare la spectacolele teatrului francez din Iași. Tot el are și câteva slabe încercări literare. Colaborează însă și Costache Negruzzi, cu o traducere a poemului byronian Oscar d’Alva, făcută după versiunea franceză a lui Amédée Pichot, apoi cu versiunea românească a poeziei Șalul negru de A. S. Pușkin. Lui V. Alecsandri i se republică traducerea odei pe care Lamartine o dedicase unei tinere moldovence. Gh. Asachi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple: vom vedea că revizuirile operate asupra textului modifică, într-o oarecare măsură, aceste judecați. 113 În același timp, cititorul nu trebuie să piardă din vedere calitatea esențialmente vizuală, nu vizionara, a artei poetice byroniene, fapt care pare să-i accentueze caracterul instinctiv, spontan, necăutat. În acest sens, merita citată opinia lui John Keats, exprimată într-o epistola către George și Georgiana Keats și datata 17-27 septembrie 1819: "You speak of Lord Byron and me
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
estetice, harpa de aramă însemnând și cântarea. În oda La Heliade, lira apare cu înțelesul pe care îl va conține ulterior harpa, întrucât, de altă factură decât „lira vibrândă de iubire”, ea „cântă de mărire”, stârnind furtuna oceanică, alegoria romantică, byroniană, a trăirii violente. „Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goarnă Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor.” Amintirea lui Heliade, reformator al culturii din cohorta de sfinte firi vizionare, de glas
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
abordările mitologiei eminesciene răspunsurile la această întrebare sunt nesatisfăcătoare. Mihai Zamfir, cel căruia îi datorăm un studiu important despre morfologia toposului "tânărului geniu" în literatura română, își explica singularitatea cazului eminescian prin caracterul excepțional al creației poetului: "Prin urmare, varianta byroniană, prezentă în intenție la noi de mai multe ori înaintea apariției lui Eminescu, nu a căpătat substanță viabilă. La marginea dintre anecdotă și literatură, reprezentată de personalități mediocre, ea n-a putut dobândi forța și fascinația necesare producerii mitului"135
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i se întrevadă firea de un cotropitor senzualism. E loc, desigur, și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de inspirație byroniană, un sentiment acut al morții. Se simte, în acest jurnal, o tensiune a sentimentului patriotic, pașoptistul asumându-și cu un soi de fanatism sarcina de „propagandist revoluționar”. De memorialistică țin și însemnările De la Paris la Stambul (Călătorie făcută în 1853
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
macedonskiene. Relevând meritele lui Tudor Vianu și Adrian Marino în relansarea valorică a autorului Nopților, Vladimir Streinu își pune o întrebare fundamentală: „Unde se află centrul, adică nucleul radiant al poeziei lui Macedonski?” Răspunsul este edificator: „ Un romantism de tip byronian, care naște semeția și satanismul, un altul lamartinian înălțându-se ca aburii dimineții din peisaj, unul apropiat de al lui Hugo, grandilocvent și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus. SCRIERI: Smârdanul și Vidinul, București, 1878; Predilă (Un prizonier la turci), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
și anume acela de fi responsabil cu repetițiile operei, dar Verdi a refuzat. Totuși entuziasmul său inițial pentru opera Îl Corsaro a fost unul real. Cu mult mai mult decat Jacopo în I due Foscari, Corrado este un veritabil erou byronian: un om dedicat acțiunii mai mult decat comunicării și cu acelaș sentiment al izolării de tovărășii săi; și totuși povestea aventurii sale este mai mult narativa și mai puțin o dramă. Ea conține ceea ce Verdi ar fi putut numi o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
uitare după o primire ostilă, care îi oferise lui Mendelssohn, prezent la premiera, prilejul de a-si manifestă indignarea față de audiția română (“Muzică a adăugat el a fost sub orice critică“). Oricum, Ferretti libretistul operei fiind un adversar al romantismului byronian, a transformat acțiunea operei într-un talmeșbalmeș bizar, pseudo-baroc cu eroi în travesti, cu un Corrado interpretat de o contra-alto, o Medora în haine bărbătești, ș.a.m.d. Piave în schimb a păstrat notă byroniana pe cât mai mult posibil, păstrând
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fiind un adversar al romantismului byronian, a transformat acțiunea operei într-un talmeșbalmeș bizar, pseudo-baroc cu eroi în travesti, cu un Corrado interpretat de o contra-alto, o Medora în haine bărbătești, ș.a.m.d. Piave în schimb a păstrat notă byroniana pe cât mai mult posibil, păstrând pe cele două eroine cât mai mult în viață, mai mult chiar decât o făcuse Byron, în ideea de a realiza terțetul final. Oare de ce s-a întors Verdi atât de vehement împotriva subiectului? Fără
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
expresii populare. În 1895 se căsătorește cu Elena Sfetea și i se naște unicul fiu, Alexandru. În 1896, publică al doilea volum de versuri, Fire de tort, traducerea Eneidei lui Vergiliu (pentru care primește Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei) și poemul byronian Mazepa, iar în 1897, Antologia sanscrită și, din Kalidasa, Sacontala. Colaborează la „Vieața”, „Epoca literară”, „Povestea vorbei”, conduce „Foaia interesantă” și „Albina”. Solicitat pentru o istorie de popularizare a Războiului de Independență, scrie Războiul nostru pentru neatârnare și Povestea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
zboare spre alte tărâmuri; sufletul îi arde, avid de „senzații/de-acele ce doboară”, de priveliști „sângeroase”. Vijelia, spaima, duhul celui rău țin în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și fantastice, urmând motivele byroniene din Oscar of Alva și Vampirul. Autentic este fiorul în fața sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță Ce-ți doresc eu ție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
lucrare caracterizată printr-o compoziție inedită, un autor-narator pornit să demitizeze, să arunce în aer regulile îmbină ingenios tiparele romantice și parodia lor într-un joc ironic, polisemantic, care trimite la procedee ale intertextualității din narațiunea modernă. Eroul, un personaj byronian, apropiat ca structură și de câteva personaje ale lui Pușkin și Lermontov, practică fără scrupule, cu o voluptate cinică nedisimulată, un fel de experiment erotic menit să demonstreze nesăbuința, nerozia iluziilor sentimentale. Asemenea unui damnat mefistofelic, libertinul seducător se simte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
agronom, și fratele poetului Mircea Ivănescu. A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București, unde a fost coleg de clasă cu Dinu Pillat și Alexandru Vona. A urmat în București doi ani de medicină și unul de farmacie. Personaj romantic, straniu, byronian - un fel de dandy tragic -, I. s-a sinucis, aparent fără vreun motiv (se poate bănui unul sentimental), la douăzeci și doi de ani, într-un gest de frondă împotriva absurdului existențial, după ce își anunțase intenția prietenilor și familiei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]