23 matches
-
Opera lui Macedonski” (op. cît., p.187 și 198) consideră că, tot asemenea lui Byron, Macedonski își notă evenimentele cotidiene. Celebrarea permanentă a persoanei autorului la nivelul faptului de detaliu și de amintire se datoreaza contactului cu opera lui Byron. Byronismul, mai putin Byron, a fost unul din spiritele directoare ale veacului al 19-lea literar românesc, antrenând condeie agitate de pasiuni, moleșite de mal du siecle, cochetând neprefăcut sau din modă cu neîncrederea și amărăciunea, dedicandu-se cu încântare ironiei
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_saptea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
neîncrederea și amărăciunea, dedicandu-se cu încântare ironiei și zeflemelii. Marele Byron a lăsat urme prea puține, totuși, în poezia noastră și nici acestea nu aveau să supraviețuiască ultimului deceniu al secolului. Se pare că influența lui Byron și a byronismului în cultura noastră este un capitol încheiat, explicabil nu prin neaderenta sensibilității contemporane la operă poetului, ci prin perpetuarea unei prejudecăți care nu îl așează azi pe Byron - aceasta și din lipsa unei complete, științifice versiuni a operei sale în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_saptea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Paternitatea romanului „Don Juanii din București”, LL, 1970; Florin Pietreanu, Un premaiorescian: Radu Ionescu, TMS, 1970, 1; Dumitru Bălăeț, Un roman românesc necunoscut, RL, 1972, 33; Mircea Iorgulescu, Un mare uitat: Radu Ionescu, RL, 1974, 27; Ileana Verzea, Byron și byronismul în literatura română, București, 1977, 151-154; Dicț. lit. 1900, 452-453; Scarlat, Ist. poeziei, I, 401-402; Dumitru Bălăeț, Radu Ionescu - un fiu al fantasiei, București, 1985; Manolescu, Arca, I, 77-81; Anton Cosma, Primul metaroman românesc, VTRA, 1987, 6; Dicț. esențial, 399-401
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
fermă pentru metodologia științifică, un deficitar simț al ierarhiei valorilor estetice. Comparat cu Arghezi, Gala Galaction ar fi „un reprezentant neasemănat mai de valoare al aceleiași generații”. Prin coborârea poetului Blestemelor (care nu ar fi decât „o hibridă împerechere de byronism și de verism al ulcerelor”) este caracterizat și Crainic. În timp ce în poeme argheziene dintre cele mai importante (socotite de exeget „surogate, nu bunuri de artă”) și-ar găsi ultima expresie „spiritul de destrămare”, „vărul Crainic” „înfățișează un tip opus destrămării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
XIX, III, 211-217; Ibrăileanu, Opere, VIII, 367-369; Lucian Predescu, Vasile Cârlova și Al. Sihleanu, București, f.a., 39-117; Călinescu, Ist. lit. (1941), 287-289, Ist. lit. (1982), 321-323; Cioculescu, Varietăți, 127-131; Cornea, Alecsandrescu-Eminescu, 288-324; Ist. lit., II, 763-765; Ileana Verzea, Byron și byronismul în literatura română, București, 1977, 156-159; Elena Tacciu, Trei poeți preeminescieni, București, 1978, passim; Dicț. lit. 1900, 780-781; Scarlat, Ist. poeziei, I, 396-399; Grigore Radu Stănescu, Alexandru Sihleanu (Omul și opera), introd. Vasile Sandu, Buzău, 1999; Dicț. scriit. rom., IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
Petrică, Confluențe literare româno-polone; Dan Grigorescu, Shakespeare În cultura română modernă; Elena Siupur, Relații literare româno-bulgare În perioada 1878-1918; Luminița Beiu-Paladi, Romantismul italian și literatura română a secolului al XIX-lea; Eleonora Cărcăleanu, Leopardi În România; Ileana Verzea, Byron și byronismul În literatura română etc. Daniel-Henri Pageaux, op. cit., pp. 172-174, oferă o analiză detaliată a conceptului de stereotip În spațiul literar, definit ca un mesaj esențial, ca o reducție maximală a unei reprezentări, produs al unui proces prin care atributul devine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
I-III, 1980-1985). Colaborează la „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis” (între 1974 și 1982 e secretar de redacție), „Secolul 20”, „Studii de literatură universală”, la „Lupta”, revistă a exilului românesc. În 1978 își ia doctoratul cu teza Byron și byronismul în literatura română. A tradus lucrări de Matthew Arnold, William Empson ș.a. În 1982 se stabilește la Paris, unde în 1984 ia diploma de studii aprofundate la Universitatea Paris III, cu lucrarea La Littérature des Lumières et son rôle dans
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
Oameni și locuri românești în romanele lui Peter Neagoe ș.a.) sunt bazate atât pe cunoașterea unei largi bibliografii, cât și pe o interpretare personală a textului literar, ilustrând pregnant preocuparea pentru o exegeză în spiritul comparatismului modern. Cartea Byron și byronismul în literatura română (1977) pornește de la definirea lui Byron - poet cu apartenență dublă, la tradiția neoclasică și la romantism - și a byronismului ca fenomen european „între modă și necesitate”. În situația în care omul și opera au exercitat fascinație în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
interpretare personală a textului literar, ilustrând pregnant preocuparea pentru o exegeză în spiritul comparatismului modern. Cartea Byron și byronismul în literatura română (1977) pornește de la definirea lui Byron - poet cu apartenență dublă, la tradiția neoclasică și la romantism - și a byronismului ca fenomen european „între modă și necesitate”. În situația în care omul și opera au exercitat fascinație în epocă, poetul și mitul creat în jurul său sunt încadrate din punct de vedere istoric, ca și într-un plan larg cultural. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
epocă, poetul și mitul creat în jurul său sunt încadrate din punct de vedere istoric, ca și într-un plan larg cultural. V. analizează felul în care, străbătând continentul, spiritul epocii permeabilizează și mentalitatea intelectualilor români, aceștia selectând componenta revoluționară a byronismului, ca stimul pentru afirmarea națiunii moderne și a literaturii naționale. Cercetarea scoate în evidență însemnătatea factorului receptor și a concordanțelor, cu precădere cele de mentalitate, care facilitează preluarea influențelor. De la comentarea cronologică a traducerilor și a studiilor critice - „succesul” - la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
corespondența celor care au venit în contact cu literatura engleză, sesizând că receptarea critică are un vârf în secolul al XX-lea, când influența lui Byron este în evident declin. Autoarea definește particularitățile și etapele de manifestare ale unui „comprehensiv byronism românesc, cu o pluralitate de nuanțe”, începând de la Gh. Asachi și Barbu Paris Mumuleanu, constatând că în perioada pașoptistă, când trăsăturile naționale modelează atitudinea estetică, acesta se conturează ca un romantism civic, pentru a deveni apoi „genul proxim al poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
prin autori care au vibrat la tipul de sensibilitate ilustrat de Byron, dar și la poza și deprimarea lui elegiacă. Este reliefat faptul că prin „coincidența idealului la model și adepți”, dar și datorită afinităților elective ale unor scriitori români, byronismul a jucat un rol important, „deschizând romantismului românesc orizonturi europene”. În acest context, Mihai Eminescu și Al. Macedonski sunt considerați cazuri particulare de „echivalență valorică” în relație cu poetul englez, conferind byronismului de la noi „un punct de rezistență și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
și datorită afinităților elective ale unor scriitori români, byronismul a jucat un rol important, „deschizând romantismului românesc orizonturi europene”. În acest context, Mihai Eminescu și Al. Macedonski sunt considerați cazuri particulare de „echivalență valorică” în relație cu poetul englez, conferind byronismului de la noi „un punct de rezistență și de glorie”. În ecuația Eminescu - Byron, cercetătoarea urmărește căile prin care poetul român l-a cunoscut (prin înaintași sau prin romanticii altor literaturi, apoi în contact cu opera), stabilește coordonatele comune în gândire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
ecuația Eminescu - Byron, cercetătoarea urmărește căile prin care poetul român l-a cunoscut (prin înaintași sau prin romanticii altor literaturi, apoi în contact cu opera), stabilește coordonatele comune în gândire și imaginație, descriind o „familie spirituală romantică”. SCRIERI: Byron și byronismul în literatura română, București, 1977. Traduceri: James Barlow, Transatlanticul, București, 1976; Matthew Arnold, Eseuri, pref. trad., București, 1979; William Empson, Șapte tipuri de ambiguitate, pref. trad., București,1981; Bram Stoker, Dracula, București, 1990 (în colaborare cu Barbu Cioculescu). Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
1977. Traduceri: James Barlow, Transatlanticul, București, 1976; Matthew Arnold, Eseuri, pref. trad., București, 1979; William Empson, Șapte tipuri de ambiguitate, pref. trad., București,1981; Bram Stoker, Dracula, București, 1990 (în colaborare cu Barbu Cioculescu). Repere bibliografice: Alexandru Piru, „Byron și byronismul în literatura română”, LCF, 1977, 44; Sorin Pârvu, „Byron și byronismul în literatura română”, CRC, 1977, 48; Narcis Zărnescu, Byron și literatura română, VR, 1977, 12; Roxana Sorescu, „Byron și byronismul în literatura română”, LL, 1978, 2; Nicolae Mecu, „Byron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
trad., București, 1979; William Empson, Șapte tipuri de ambiguitate, pref. trad., București,1981; Bram Stoker, Dracula, București, 1990 (în colaborare cu Barbu Cioculescu). Repere bibliografice: Alexandru Piru, „Byron și byronismul în literatura română”, LCF, 1977, 44; Sorin Pârvu, „Byron și byronismul în literatura română”, CRC, 1977, 48; Narcis Zărnescu, Byron și literatura română, VR, 1977, 12; Roxana Sorescu, „Byron și byronismul în literatura română”, LL, 1978, 2; Nicolae Mecu, „Byron și byronismul în literatura română”, CREL, 1978, 2; Alexandru Duțu, „Byron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
cu Barbu Cioculescu). Repere bibliografice: Alexandru Piru, „Byron și byronismul în literatura română”, LCF, 1977, 44; Sorin Pârvu, „Byron și byronismul în literatura română”, CRC, 1977, 48; Narcis Zărnescu, Byron și literatura română, VR, 1977, 12; Roxana Sorescu, „Byron și byronismul în literatura română”, LL, 1978, 2; Nicolae Mecu, „Byron și byronismul în literatura română”, CREL, 1978, 2; Alexandru Duțu, „Byron și byronismul în literatura română”, „Synthesis”, 1980; Mihai Zamfir, Byron la Dunăre, SXX, 1981; Ulici, Lit. rom., I, 539-541; Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
literatura română”, LCF, 1977, 44; Sorin Pârvu, „Byron și byronismul în literatura română”, CRC, 1977, 48; Narcis Zărnescu, Byron și literatura română, VR, 1977, 12; Roxana Sorescu, „Byron și byronismul în literatura română”, LL, 1978, 2; Nicolae Mecu, „Byron și byronismul în literatura română”, CREL, 1978, 2; Alexandru Duțu, „Byron și byronismul în literatura română”, „Synthesis”, 1980; Mihai Zamfir, Byron la Dunăre, SXX, 1981; Ulici, Lit. rom., I, 539-541; Manolescu, Enciclopedia, 711-712. Il. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
literatura română”, CRC, 1977, 48; Narcis Zărnescu, Byron și literatura română, VR, 1977, 12; Roxana Sorescu, „Byron și byronismul în literatura română”, LL, 1978, 2; Nicolae Mecu, „Byron și byronismul în literatura română”, CREL, 1978, 2; Alexandru Duțu, „Byron și byronismul în literatura română”, „Synthesis”, 1980; Mihai Zamfir, Byron la Dunăre, SXX, 1981; Ulici, Lit. rom., I, 539-541; Manolescu, Enciclopedia, 711-712. Il. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
Isac Grecul, Constantin Stamati, Chișinău, 1957; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 388-394; Ist. lit., II, 372-376; Cornea, Originile, passim; Piru, Varia, I, 61-63; Rotaru, O ist., I, 142-146; Marin Beșteliu, Originalitatea poeziei lui C. Stamati, AUC, II, 1973; Ileana Verzea, Byron și byronismul în literatura română, București, 1977, 138-139; Dicț. lit. 1900, 804-805; Piru, Ist. lit., 52-53; Vasile Ciocanu, Constantin Stamati. Viața și opera, Chișinău, 1981; Antoaneta Macovei, Meditația lirică românească (1800-1850), București, 1982, 71-73, 155-159; Scarlat, Ist. poeziei, I, 337-339; Negoițescu, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
degrabă declarativă: modelele nemărturisite ale lui Macedonski din primii săi ani se numesc Al. Sihleanu și Al. Depărățeanu, dar și Radu Ionescu, H. Gr. Grandea, N. Cretzianu ori N. Nicoleanu. Din toți aceștia noul poet ia cîte ceva - le imită byronismul și mussetianismul de mîna a doua, le copiază ritmurile și strofele, îi pastișează în poeziile de iubire și în lirica patriotardă: "Grăbit-am în lume din cupa plăcerei Să gust, dar acum în prada durerei Suspin ne-ncetat. E trist-a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează, Începând din 1803, pe sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă Îi pomenim pe fanaticii francezi ai byronismului, În ce are acesta comun cu stilul dandy, dacă urmărim felul În care se țese legenda lui Brummell, exilat definitiv la Calais și mai apoi la Caen, din 1816 până la finele vieții (În 1831), vom Înțelege mai bine de ce relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unei vieți boeme, trăită prin toți porii, tulburând liniștea străzilor Vaugirard sau Rocherouart, idealism byronian, vis al Republicii Literelor. Tuturor acestora li s-a spus les Frénétiques. Nu atât o școală, cât o tendință În sânul aceluiași romantism franțuzesc. Un byronism supralicitat, un hiper-romantism. O dorință nestrămutată de a fi altfel, unici, refuzând o societate care, la rândul ei, Îi refuză. Au fost numiți „dandy În zdrențe”, o contradicție În termeni, câtă vreme una dintre marile mize ale dandy-ului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]