189 matches
-
cu țara mea. Arată-mi că ai măcar un limpede semn, Arată-mi că măcar nu trăim un blestem. Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cum Acceptăm un impracticabil drum; Cum acceptăm o noapte-ntre noi și eroi Și-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi-n icoane Și-n lacrimile cotidiane, Eu frontul acesta nu pot doar să-l privesc Ci îți strig furtunos țară cât te iubesc. Văd drumul tău ce te duce spre iad, Mă-mpiedic
HABEMUS REX de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Habemus_rex_stelian_platon_1392881787.html [Corola-blog/BlogPost/368396_a_369725]
-
diurne. Mi-e dor de înaltul dureros al iubirilor sale totale, până la scrum mistuindu-se pe pragul speranțelor cel mai adesea ucise: „În noaptea despărțirii dintre noi/ Copacii cad pe drum din doi în doi, / În ochi mă bate viscolul câinesc/ Și am venit să-ți spun că te iubesc.// Probabil drumul meu va duce-n iad/ Mă-mpiedic de o lacrimă și cad/ Și iar adorm, și iar mi-e dat un vis/ Că biata cifră doi s-a sinucis
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dor_de_albastru_articol_de_al_florin_tene_1373346261.html [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
dor,/ Că tineri am intrat, și cu ce rost/ Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.// (...)// Dar nu pentru a-ți spune că e rău/ Am dat cu bulgări mari în geamul tău,/ Ci ca să știi, în viscolul câinesc,/ Că plec, și mor, și plâng, și te iubesc.”... „Ce dacă vine primăvara/ Atâta iarnă e în noi/ Că martie se poate duce/ Cu toți cocorii înapoi/ În noi e loc numai de iarnă/ Vom îngheța sub ultim ger/ Orbecăind
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dor_de_albastru_articol_de_al_florin_tene_1373346261.html [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
și lupta au devenit în lungile și grelele momente ale operației, sinonime contextuale iar la acest capitol cartea intră pe tărâmul expresivității celei mai pronunțate. În timp ce un zis jurnalist de la un zis post tv făcea din violență verbală și răutate câinească virtute, lovind bestial în actor. Ce mult a suferit atunci maestrul Alexandru Arșinel! Dar, a trecut valul! Subomul din solda celor care lovesc furibund în peronalități cum sunt Nadia Comăneci, Radu Beligan, Draga Olteanu Matei..., subom rămâne, dar iată, Oana
OANA GEORGESCU, ARTISTĂ A CUVÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419392084.html [Corola-blog/BlogPost/369010_a_370339]
-
pus botul în pământ și părea că plânge. Când a ajuns acasă, l-am mângâiat înduioșată de suferința lui. S-a uitat în ochii mei și părea că înțelege ceea ce îi spuneam cu cuvinte blânde, că viața asta este uneori câinească și pentru oameni și trebuie s-o ducem așa cum este, fiindcă altă lume mai bună decât asta nu mai există. Și vorbind de trăirile interioare ale câinilor, o altă întâmplare ne-a pus pe gânduri. Într-o altă sâmbătă când
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_prin_romania_elena_buica_1385635283.html [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
căruță, de au adus-o acasă. Iar ca să n-o vadă cineva că i-a făcut de râsul satului, i-au pus pe cap un țol sau o velință ... Ba că Fane, de când și-a pus un dinte de fier, - câinescul de sus, ține tot timpul colțul gurii ridicat, ca să-i vadă lumea dintele ... Ba că ăla ... , ba că aia ... ” Lenica râde cu lacrimi, bătându-se cu amândouă mâinile peste picioare, de parcă e apucată. Râde mărunțel și cu poftă, arătându-și
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_oameni_de_nisip_roman_trilo_ioana_stuparu_1383638612.html [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
înțelege pe femei. Dar, vai, a fost odată prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, Și-acum, ne omorâm sârguincios Și zilnic ne distrugem fără rost. Ne-nvinge viața fără orizont Și voi ne-nvingeți, într-un mod câinesc, Trăim ca niște văduve de front Și mâinile mereu ni se aspresc. V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Și, să mai amânăm, nu-i înțelept, Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit, Femeia, n-are, totuși, nici un drept. Acum
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440915568.html [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
cu apă la discreție (călduță) și săpun de cea mai bună calitate, vor fi șpreiați și parfumați și duși la frizer odată pe lună, fiindcă echipele de operatori ai televiziunilor se vor întrece în a-i filma la noile locuițe „câinești” , că-mi vine să mă las de tors... și să vă spun verde în față câteva vorbe. - Oameni buni și cu minte la cap, cum credeți că se vor simți dulăii „priviți cum ne îmbrățișem” înghesuiți în cuști, fără să
DIN PRIETENIE, PISICA PROPUNE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Din_prietenie_pisica_propune_marin_voican_ghioroiu_1340779663.html [Corola-blog/BlogPost/355096_a_356425]
-
burta la soare în mijocul curții, să facă prietenii, să iubească și ei (cîte-o cățelușe, câte-un cățel) că și așa îi sterilizați, (având gânuri ascunse) așteptați (prefăcuților!) că în curând... de atâta bine ce le vreți, o să dispară rasa câinească. - Și dacă vreți să știți părerea unei „pisici” cum să rezolvați problema maidanezilor, vă dau un sfat bun: sumele foarte mari pe care le cheltuiți cu toptanul ca să le faceți „ghetouri” și aranjați învârteli de sute de milioane cu „banii
DIN PRIETENIE, PISICA PROPUNE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Din_prietenie_pisica_propune_marin_voican_ghioroiu_1340779663.html [Corola-blog/BlogPost/355096_a_356425]
-
ei nu este cuceritor numai prin valoarea audibilă, are și o proprie lumină a duhului. Nu există altă cauționare a vinei de a nu ne dărui sufletului un cântec al Danielei Condurache azi, decât dăruindu-ne două mîine! Ce timpuri câinești am trăi să avem parte numai de cântece lătrate! Dar timpul nostru are un puseu de divinitate de la muzica populară, fundație a identității noastre. Deși cântă ca o vijelie, glasul Danielei Condurache are suavitate, are consonanță cu visul. Ascultând-o
DANIELA CONDURACHE. DACĂ AR ASCULTA-O LUMEA, AR DEVENI MOLDOVENEASCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1396499942.html [Corola-blog/BlogPost/347387_a_348716]
-
de acolo. Căci - imi ziceam - ce rost mai aveau serile, si diminețile cafeau cu sau fără lapte, stațiile de metrou sau vizitele la frizer? Un maidanez se oprise, proptindu-și capul pieziș și privindu-mă plin de o compasiune confuză, câinescă, drăgălașa. L-am izgonit simulând o aruncătura cu piatră. N-a fugit prea departe, părea obișnuit cu trucuri de felul ăsta. Și-a ridicat piciorul, ușurandu-se pe roata unui automobil Proche Cayenne, negru, tocmai când ultimul cristal viu din mine
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1448805898.html [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
puii... Care pui nu știe, nu avusese niciodată căței, dar Mădălina, mami și mami Angii, sunt neajutorate ca și când... Sigur! Înțelege! Ele sunt puii... Acum știe: ea, sau el... Ea trebuie să apere puii! Visează... Prea târziu! Legea ei adevărată, legea câinească, a descoperit-o, biata Draga, prea târziu. Legea omului a învins-o!... Urlă surd, a jale și pustiu. Urlă a înfângere... A moarte... Își anunță spiritele străbunilor că vine! Se întoarce ''acasă''. Trecerea ei printre ființele ''superioare'', s-a sfârșit
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Oameni_fara_noroc_fracment_lucia_secosanu_1338500630.html [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
spre a o expedia pe adresa bibliotecii din micuța localitate a Mehedințiului, iar copiii, în felul lor, vă vor mulțumi!... Gestul domniilor-voastre va așeza acum, la ceas de mare praznic ... XXXI. MAGDALENA ALBU - ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEȘTI, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013. „Să se arunce totul câinilor! Totuși... suntem prea săraci. Astolf, ca ultima noastră bucată s-o aruncăm câinilor;noi înșine suntem niște câini flămânzi.” (LEONID ANDREEV) Specia umană
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
a fi o trupină putredă, dar ce; trupina poate mișca? Mă apropiam cu sfială, călcând ca un motan care vrea să prindă o vrabie. Soarele se ridicase peste pădure, iar o boare de vânt adia ușor. Câteva fire de iarbă câinească sunt aplecate și sub măceși văd un cap de căprioară. Spaima a dispărut. Pun toporul jos, îngenunghez, dau iarba în care-și găsise ascunzișul la o parte și-i iau bine seama ca un vechi vânător ce sunt. Mă simte
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1403779517.html [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
importanmt în desfășurarea experiențelor l-au avut câinii care sunt personificați, precum în fabule: „Într-una din dimineți, cam pe la mijlocul programului perfuzabil, pe la foișorul câinilor am trecut și deodată am rămas mut de surpriză, când am constatat că toată familia câinească s-a evaporat. Caută în stânga caută în dreapta, nici urmă de familia căutată, li ceeace era mai interesant era că nici ceeace în dotarea lor sa aflat, nu mai era de constatat, iar pe masa din foișor, era așezată la vedere
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Un_roman_ca_hermeneutica_interpretativa_a_semnelor_vietii_pe_pamant.html [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
nici urmă de familia căutată, li ceeace era mai interesant era că nici ceeace în dotarea lor sa aflat, nu mai era de constatat, iar pe masa din foișor, era așezată la vedere o scrisoare care ne înștiința că familia câinească cu regrete și-a luat tălpășița, și definitiv sa mutat pe o altă insulă unde noua casă li-au aranjat și o viață independentă și-au organizat. Însă marea regenerare s-a petrecut în Alfa Centaur 4777, unde omenirea se
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Un_roman_ca_hermeneutica_interpretativa_a_semnelor_vietii_pe_pamant.html [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
i-a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408115652.html [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
dar aprigă și rea, care nu se teme de nimic, „N-are frică de vreun ger/ Nu-i e frică nici de cer”, dornică să-și ducă oile la munte, la păscut, o trimite pe nora ei, pe o vreme câineasca, să-i aducă frăguțe. Pe drum, nora se întâlnește cu un moșneag care o sfătuiește să meargă undeva, într-o vâlcea anume, unde sunt fragi copți. Văzând fragii copți, Babă Dochia crede că a venit primăvară și, cântând „Ta, ta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/zilele-babei-dochia/ [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
E bine să te lași mușcat de om te inoculează cu omenie!” Săracul a cam făcut-o de oaie! Tare se mai înșela sărmanul cu astfel de „sacre” gânduri! Când plin de sânge se văzu, de groază câinele înnebuni, coșmarul câinesc se putea citi clar printre rânduri. „Nu mai pot să-ndur atâtea, e prea mult!” Și de stres albi. „Nu mai suport - striga - o viață atât de idioată, sufocată de foame, mizerii și obiecții, viața mea de câine este violată
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1473834943.html [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
din „comicul“ titlu, în gongul criticii / satirei sociale, al absurdului, grotescului, macabrului, funambulescului, monstrosului, grație unei „absolute“ imprevizibilități: «Dulceag miros de varză acră, / pe scara socială fără parapet, / [...] / aburii gurilor știrbe lipescu-se / de oglinzile acre, înrămate / în coaja de lemn câinesc / [...] / ce reușită petrecere a peștilor / din acvariul cu pierderi decente...» (Chef la cantina săracilor). Câteodată intră în „colimatorul nic-sârbu-idal“ și „ambiguitatea“ cu toate ciorile-i „de înaltă reacție“, cameleonic-vopsite, de peste un nerafinat-arghezian «tsunami de flegmă», tsunami ajuns până la „termopanele inimii
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496567642.html [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
mei galbeni pentru odihnă. Apoi totul doarme. Oile rânduri Se-adună în turmă - moina de gânduri -, Cocorii se rup în stol de mărgele, Iar stolul de noapte mă poartă cu ele. Aici m-am născut, la prima rafala, Din vântul câinesc, în râul de smoala, Aici sunteți voi și cu voi am crescut, Aici mă sfârșesc spre un nou început. 7 septembrie-16 octombrie 2016, Constantă Sursa foto: The #Seasons - #Mia #Araujo #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii În crângul meu aspru de-atâtea
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1479051728.html [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.Apoi totul doarme. Oile rânduriSe-adună în turmă - moina de gânduri -,Cocorii se rup în stol de mărgele,Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.Aici m-am născut, la prima rafala,Din vântul câinesc, în râul de smoala,Aici sunteți voi și cu voi am crescut,Aici mă sfârșesc spre un nou început.7 septembrie-16 octombrie 2016, ConstanțaSursa foto:The #Four Referință Bibliografica: Gene de smoala / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1479051728.html [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
Stalin, centrală cu ajutorul căreia putea fi ascultată orice convorbire dintre „greii” partidului - a fost declarat spion, arestat și executat. Socotind că Grișa Kanner știe prea multe, totodată consecvent cinicei definiții dată de el recunoștinței („Recunoștința este un fel de boală câinească”) și principiului că nu există oameni indispensabili, Stalin se descotorosește în anul 1937 de incomodul lui colaborator. Cam tot la fel va proceda peste puțin timp cu sinistrul Ejov. După ce acesta a căzut sub influența lui „totală, absolută, aproape hipnotică
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1479192558.html [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
de la distanța milometrică înmiită!! Această ființă poate fi o pisică sau un câine ce stă la poarta așteptând stăpânul chiar și atunci când casa este goală de prea multă vreme... totuși, stă acolo îndurând foamea, frigul... Impresionantă este mentalitatea și asta câinească (am un exemplu, Faster, câinele meu rottweiler, ce l-am lăsat la casa fratelui să păzească nelocuind cineva în mare măsură, și chiar dacă știe drumul până la mine, fiind nu mai mult de vreun kilometru distanță, el stă acolo și așteaptă
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1423910092.html [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]
-
să-ți țină lumânarea fără a te țepui. Puterea megaintelectualilor - care la noi pot fi eficienți într-o veselie, chiar lipsindu-se de geniu sintetic - asupra masilor și decidenților politici, e atunci implicit vrăjitorește imensă, așa că în munca webistică de câinească monitorizare populară, desfășurată de postacii noștri idealiști cu ei, seară de seară, trebuie păzite următoarele principii antiderapante, toate legate ambidextru de frâna de picioruș sau de mânuță: 1) un megaintelectual nu poate fi desființat, iar atacurile la valoarea lui se
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]