115 matches
-
pe cei vinovați sau pe cei cu potențial (câini de talie mare și agresivi), pentru că s-ar putea, ca într-o zi, să fiți condamnați doar pentru faptul că sunteți medic sau șofer sau bărbat sau.... Așa cum spuneam, detest ființele câinoase, fie că au patru sau două picioare, cu deget mare opozabil. Ați uitat un detaliu, domnule Bucurenci eutanasie s. f. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav INCURABIL, pentru a-i curma o SUFERINȚĂ LUNGĂ ȘI GREA. Astăzi
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
prăbușiri definitive. Îmi aminteam și astăzi cum, pierzînd-o pe Mihaela, aderența mea la lume încetase brusc și pentru multă vreme, ruptura exterioară dînd naștere, printr-o reflectare simetrică, unei scindări interioare atingînd proporțiile catastrofei. Atunci deprinsesem gustul dezastrului și încrîncenarea cîinoasă a omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ca să scapi de probleme. Să iei zilnic locul altuia, intrând în pielea unuia sau altuia... Cu toate ca poetul franțuz spunea că nimic nu e mai profund decât pielea... Ce stare ciudată singurătatea această într-o halta pustie din mijlocul câmpiei transilvane... Câinoasa vreme. Acum ploua mai des și mai mărunt și s-a făcut frig, gata să dea ploaia în ninsoare. Nu știu de ce, acum mă gândesc la halta Astopovo din stepa rusească și la Tolstoi fugit de-acasă și care și-
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
tot ce suferise pînă atunci în anchetă (dăduse 250 de declarații, cele mai multe noaptea) erau floare la ureche. În septembrie 1952, un maniac dezumanizat, Șoltuțiu, preia conducerea anchetei, îndeaproape controlat și dirijat de consilierul sovietic Mihailov. În toamna lui 1952 acest cîinos și zelos Șoltuțiu întocmește un plan al anchetei care urmărea să dovedească faptul că Pătrășcanu, împreună cu banda sa contrarevoluționară, a făcut parte din agentura serviciilor de spionaj anglo-americane, a dus activitate complotistă și antistatală, și-a trădat patria (tentativa sa
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de furia îndelung răbdătorului român, pornit fie să se răfuiască (mai puțin) cu moșierii autohtoni și (mai mult) cu câinoșii arendași, așa ca în răscoala din 1907, fie să-i ia de piept pe patroni (sângeroasele încleștări din perioada interbelică). N.B. Revolte au avut loc și în perioada bolșevică. Dar, pe de o parte, despre ele nu se sufla nici măcar
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
dintr-un orgoliu împins la extrem. Cert este că lista de condiții impusă de liberali pesediștilor și mai nou usediștilor pare a rămâne deschisă pentru noi încercări în condițiile în care primele ar fi rezolvate, ca în basmele cu împăratul câinos care nu vrea să-și dea fata după fiul ploii. Iar ele vizează și umilirea pretendentului, fost partener iubit până mai ieri, ba și defavorizat câtă vreme a funcționat o lege a parității la un ordin de mărime de doi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94076_a_95368]
-
Era prin noiembrie. O vreme câinoasă mă scosese în curte să pun capăt treburilor toamnei. De undeva, mă lovea peste timpane un pocnet de bici. Un rateu repetat de potcoave, lovind betonul străzii, mi-a adus aminte de fierarul Caraivan, care, cu puterea lui animalică, punea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
mele. Cum? Simplu, citind corespondența împărătesei. He, He, He! Își închipuia cineva că-i voi da mură-n gură, furnizându-i date despre editură, anul apariției, volumul și pagina? La muncă! Totuși, ca să nu se spună că am un suflet câinos, ofer cu generozitate un indiciu, epistola e scrisă cu ceva timp înainte de 1915, dar nicidecum mai devreme de... hai să-l luăm pe 1900, că-i un an mai rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune al lui Samuel Sharp, Întunericul, este prezentată în reclamă BBC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt: vânturi sunătoare; mătăsuri lungi de vânt; vrăjmășia câinoasă a vântului; frământată chinuire a crengilor; hohotirea despletită a vântului; calești de vijelii; iernaticul vânt; viforul turbat; vântul transparent și uniform; un vântuleț, potolit aduce cu el o mireasmă blândă; supărat pe liniștea omenirii, vântul bate în lună plină; plutește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
amănunte deoarece la plecare aveam numai cinci ani. Îmi amintesc doar de groaza generală, graba tatălui, lacrimile mamei, de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și vorbesc despre milă, afecțiune, adăposturi. Toată lumea polemizează pe blana cîinelui, se face vorbire despre oameni (,suferă ca un cîine", "a murit ca un cîine"), despre starea vremii (e frig, urît "să nu dai nici un cîine afară" sau vremea e "cîinoasă"), despre proști (,cîinele moare de drum lung și prostul de grija altuia"), despre supunere și fidelitate (merge după X "ca un cîine"), iar poetul de acum un veac și mai bine exclama: "Și cîne eu ți-am fost!". Problema e
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
ne dă sau nu ne dă câte ceva (apă, lumină, căldură, pâine, ulei, ouă etc.), situații în care facem sluj sau mârâim înfundat. Înrăiți, sălbăticiți, câinii sunt un etalon al stării în care noi ne zbatem. Pe scurt, câinii nu sunt câinoși. Oamenii, da. Peste un timp, când aceste rânduri vor ajunge sub ochii fratelui meu cititorul, el nu le va înțelege, întrucât se va fi stins demult polemica în jurul câinilor vagabonzi. Ce atâta discuție inutilă? - se va întreba el pe bună-dreptate
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
în minte când te văd, Spre gât un val de fiere bufnind ca un prăpăd Al vechii suferințe de tine tulburată... În fața ta, biet diavol plin de-amintiri fierbinți, Simțit-am orice pliscuri și orice fel de gheare, Doi corbi câinoși, pantere lipsite de-ndurare, Ce-odinioară carnea râvneau să-mi rupă-n dinți. Era albastră marea și bolta străvezie, Dar pentru mine totul de-atunci, vai, a rămas Întunecat în sânge, iar peste suflet tras Un giulgiu ce este însăși
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
și amenințară că nu vor admite să se piardă această valută, reprezentată de maidanezi, prilej pentru Gilda să urce pe estradă. - Doamnelor și domnilor! Am irosit atâtea eforturi să salvăm patrupedele, pentru a nu sfârși în șanțuri, grație unor suflete câinoase, și cineva are interesul să spargă comunitatea noastră. Ca președinte al , nu voi admite nimănui, niciodată, să se atingă de aceste nevinovate viețuitoare. Ceea ce vedeți în țarcuri e un bun comun al Capitalei: îl vom păstra cu dinții, îl vom
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Afară era un timp câinos de început de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover lung din lână care îi venea aproape de genunchi. -Ce faci Florine? Ce-i cu tine afară pe timpul ăsta câinos? -Mi-a fost dor de voi și azi Mareșalul, crezând că nu voi ieși din curte căminului din cauza ploii, mi-a semnat un bilet de voie și iată-mă! -Mă bucur că ai venit, am să o sun pe Mihaela să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
bărbații și-au strâns mâna, iar Gilă emoționat că îl vede pe bunul său prieten a izbucnit :... IV. DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017. Afară era un timp câinos de început de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
nu se răzbune , motive avea, doar îl reclamase la poliție că este pedofil. Omul venise cu intenții bune la el la birou, voia să-l poată lua pe Pleșoiu la sfârșit de săptămână ... Citește mai mult Afară era un timp câinos de început de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover lung din lână care îi venea aproape de genunchi. -Ce faci Florine? Ce-i cu tine afară pe timpul ăsta câinos? -Mi-a fost dor de voi și azi Mareșalul, crezând că nu voi ieși din curte căminului din cauza ploii, mi-a semnat un bilet de voie și iată-mă! Citește mai mult S-a uitat pe monitorul camerei, printre picăturile dese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover lung din lână care îi venea aproape de genunchi.-Ce faci Florine? Ce-i cu tine afară pe timpul ăsta câinos?-Mi-a fost dor de voi și azi Mareșalul, crezând că nu voi ieși din curte căminului din cauza ploii, mi-a semnat un bilet de voie și iată-mă!... VIII. DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX, de Ionel Cârstea, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
pentru fraieri. Adică tot timpul. Performanța parizianului era Însă potențată de teribila barieră lichidă pe care trebuia s-o sfideze și s-o Înfrângă: din cer nu cădeau picături de ploaie, ci o masă compactă de apă, pe care Învârtoșarea câinoasă a naturii o făcea cenușiu-vânătă. Eu, unul, cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ducă dorul... Sunt blânzi cu toții, nu atacă și nici nu latră către om, îl recunosc și nu-l confundă-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o fac și-o apără cu vehemență, că-n lumea lor, câinoasă, nici nu primesc clemență... Ei lesă n-au, nici zgardă, nu recunosc pe cei ce-s slugă la stăpân și stau ca prințișorii pe perne, nu pe fân... Ei sunt blamații zilei, sunt neam de boschetari și n-au statut
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
viteză și va lovi în mers o cinteză, au și apele ironiile lor, voi nu veți ști, onorați verișori, nu vă ratați timpul, talentul, eu nu accept , glumeț, argumentul, scriu și trăiesc serios și seros, doar cu perfuzii de sânge câinos, las liniștit în urmă istoria, Homer, Vergiliu și Muntele Moria, Trec pe la poștă, iau un pachet, E cioclopedia unui băiat Ce mă admiră de peste ocean, Lacom admir poștărița, n-o am. Cânt 4 Reversul unui zbor, O amintire de cocor
STALINIANA-2014 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368292_a_369621]
-
săracă, un biet copil și-un câine. De-i cauți, toți bolesc. Și doar el e de vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de ape, neliniște câinoasă pe dată-l îngheață... Pentru nimic nu poate să uite întâmplarea! Din ea i se trage neputința! Devreme-n zori se scufundase ca și-n alte dăți senin și cu nădejdea în coșul ce va umple cu fructele de mare
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]