28 matches
-
farmec. Simple, scurte, fraze fluente, enunțuri esențiale și pe înțelesul copiilor. Ce era important spunea cu vorbe accentuate, silabisite și repetate de câteva ori, încât era imposibil să nu le reții. În rest, nu se încurca în amănunte greoaie și câlțoase. Era o plăcere să asculți lecțiile de istorie. Câteva date și caracteristici despre epoca respectivă, iar despre domnitor, ce a lăsat bun sau rău pentru țara sa în anii de domnie. De la dânsul țin minte, de exemplu, ce a lăsat
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
sfârșit scăpă de el. Avusese o inspirație de moment că-și adusese aminte de acea buturugă ce zăcea de vreo doi ani în fundul curții și pe care nimeni nu reușise măcar o așchie să desprindă din ea. Așa era de câlțoasă. Dar spre stupefacția sa, peste câteva minute, se pomeni cu musafirul, cu brațul plin de lemne. - Ai spart-o? - A fost floare la ureche! - se lăudă împielițatul și pe dată aprinse focul. Elena se învârti pe lângă drăcușor ținându-l de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
de lumină. Aventurierii orbiți de strălucirea aurului nu realizează că pătrund în iaz, la început până la genunchi, apoi până la brâu și abia când apa stătută și urât mirositoare le ajunge la piept simt că picioarele li se înfășoară în ceva câlțos și parcă niște gheare îi apucă de labe. Îngroziți se dezmeticesc din vraja goanei după aur la auzul unui râs în hohote, însoțit de chiuituri batjocoritoare. Pe suprafața înverzită de mătasea broaștei a lacului mișună șerpi. Flăcările pâlpâie din ce în ce mai slab
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Autorului Crater Timpul albastru prin deslușirea amintirilor descătușate de neliniște, în nodul ursitei zdrențuit de gânduri, când cobor în râpi pentru a vedea mai bine calea lactee a visurilor și dorințelor risipite în neantul zădărniciei. Plouă cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite ca niște liane pe aracii speranței, ce-au început
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1457203490.html [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
decoruri asumate de personaje și de narator ca niște stări de suflet: în cheia memoriilor sau în aceea a notațiilor Anitei, într-un București, azi, surpat: „În diminețile bucureștene senine, văzduhul e de un albastru spălăcit. Nori rari, alburii și cîlțoși, stau suspendați în înaltul bolții cerești, aproa¬pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_holban_1411388099.html [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
ieri, 16 ianuarie 2009, / accident întâmplat, ori pus la cale / de toate viscolele, de toate zăpezile ... Dă, Doamne, s-aud / că Poetul de Serviciu al Națiunii Valahe / a rămas în viață și fiitorește, / c-a avut tărie să traverseze noaptea câlțoasă, / gordiană, c-a avut putere să se smulgă / din căngile Găii ce mănâncă de-o vreme / doar creiere, doar suflete de genii / ale neamului nostru parcă mereurit-însomnorat, / cum zice și imnul în fiecare dimineață, / pe posturi de radio și de
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie by http://confluente.ro/Nelinistea_rostirii_de_sine_ion_pachia_tatomirescu_elegii_din_era_arheopterix_editura_dacia_xxi_cluj_napoca_2011_cron.html [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
cu o seară înainte de antrenament, le umpleau cu apă), dar spre regretul celor care treceau prin ele, se murdăreau de un noroi cleios de culoarea caolinului, greu de scos de pe haine. Alte locuri de încercare aveau un fel de iarbă câlțoasă prin care treceai cu eforturi extraordinare, un fel de simulare a mlaștinilor din ținuturile Vietnamului. Cum în Europa nu era niciun conflict armat, iar noi nu simțeam nevoia să trecem aceste probe, le priveam cu ochii spectatorului distrat și făceam
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377837581.html [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
acum fericirea va fi deplină în Grădina Fericirii Veșnice! Norișorii care învăluiau tronul împărătesc începură să se învinețească, iar limbile de foc ce-i străpungeau îi pârjoliră mustățile lui Nor Alb, care se feri diplomatic. - N-ai înțeles nimic, minte câlțoasă! tună împăratul. Nu pricepi că nemernicul vrea să o ia cu el în cumplita împărăție a Iernii? Nu pricepi că Iarna, dușmanca noastră, o va tortura prin înghețare, iar gingașa noastră prințesă va muri în chinuri cumplite? - Majestate, iertați-mi
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422818780.html [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În care o inimă se zbate-ngropată Într-o mocirlă ce trece de gleznă. Iubita cuprinsă de
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1422462943.html [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
2009, accident întâmplat ori pus la cale, la câțiva kilometri de Chișinăul Basarabiei noastre cea de toate zăpezile...! Dă, Doamne, s-aud că Poetul de Serviciu al Națiunii Valahe a rămas în viață, c-a avut tărie să traverseze noaptea câlțoasă, gordiană, dintre 16 și 17, c-a avut putere să se smulgă din căngile Găii de Chișinău, ce mănâncă de-o vreme doar creiere, doar suflete de genii ale neamului nostru parcă mereurit-însomnorat, cum zice și imnul României, în fiecare
Editura Destine Literare by Ion Pachia Tatomirescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_238]
-
preistoric pe care la prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze X. Putea fi o pumă, un ghepard, un câine de dimensiuni mari, Îi Întrezăream scheletul peste care fusese aplicată parțial o pastă câlțoasă susținută de o armătură de fier. „Dogul unei doamne bogate, bună la suflet“, rânji Salon, „care vrea să și-l amintească așa cum era În timpul vieții lor conjugale. Vedeți? Se jupoaie animalul, se unge pielea pe dinăuntru cu săpun de arsenic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ci o porțiune de trup mumificată, se gândi el scârbit. Totuși, pielea Întinsă a feței, rotunjimea obrajilor și a globilor oculari care se ghicea pe sub pleoapele Închise Îi conferea un aspect vital, cât se poate de departe de ororile acelea câlțoase care erau expuse din ce În ce mai des prin biserici. Își deschise culoar prin mulțime, ținându-se pe lângă lanț. La câțiva pași de el, profetul, cum Îl numiseră oamenii, Își deschisese larg brațele, cu fața Înălțată spre cer. - Iat-o pe Fecioara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
frac nici nu se uită la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă pe care scrie hotelul Congress. Aerul rece de noapte mi-a transformat frizura de frișcă glazurată cu unt într-o ciufuleală câlțoasă. Sari la mine la recepția hotelului Congress unde încerc să-mi confecționez o privire seducătoare. Se spune că ceea ce observă oamenii mai întâi la tine sunt ochii. Rețin atenția celui care trebuie să fie administratorul de noapte, a șefului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
inculcate, pe de o parte, de ideologia naționalistă - verde sau roșie -, pe de alta, de școală, de o dăscălime - cu inerentele nobile excepții - plafonată, rutinieră și lipsită de imaginație și de niște manuale doldora de platitudini enunțate într-un stil câlțos și snob, oricum impracticabil, care, în loc să deschidă copilului apetitul de lectură din proprie inițiativă, îl dezgustă definitiv de ea." Pe cît de îndreptățită e venerația, atîta timp cît nu degenerează în idolatrie intolerantă, pe atît de explicabilă e și demitizarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala zilei chinuite de amurg... Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi smulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, zbuciumînd vraiști cotidiene... întortocherile cîlțoase ale întîmplărilor... palpitațiile cu zvîc de apocalipsă... sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă... dificilele, calpele ținte mișcătoare... toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize... Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
nu mi-l coboară cu nici un milimetru și cred că, dincolo de chestionar și în afara lui, rămâne una din cele mai strălucite minți creatoare date de umanitate. Ceea ce mă îndreptățește să suport, ba chiar să iau parte la el, și gustul câlțos al unui joc de societate nici mai superficial, nici mai expresiv decât altele.
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
el/ atîtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși// Eustache - așa-l cheamă/ o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp/ în scaieți”. Pandant ironic al scriitorului, motanul face uz de un text abscons: „cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
poală. [...] Orbul era voinic, lat în umeri și în șolduri, iar pantalonii îi erau închingați în talie cu un brîu de piele, lat cît o curea de ascuțit bricele. Nu purta pălărie nici pe arșiță, iar părul tuns scurt era cîlțos și sur, cu fire groase ca țepii unei perii de bătut cînepa. Ședea cu bărbia în piept și părea pierdut în gînduri, dar de îndată ce Inman se apropie de el își înălță capul ca și cum într-adevăr l-ar fi văzut. Pleoapele
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
producă în anul 2000 pentru bunul motiv că ea a fost ratată la 1900. Și uite așa, fără Apocalipsă și fără tăria senzațiilor colaterale, am pășit ferm în mileniul trei, avînd încă pe cerul gurii aburul de năclăială și gustul cîlțos al mileniului doi. Asta, doar dacă ne raportăm comod și previzibil la anul fatidic 2000, pentru că, dacă luăm în calcul, așa cum se cuvine logic și calendaristic, anul 2001 ca început al noului mileniu, atunci lucrurile se mai schimbă nițel. Dacă
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
de bec. De altfel, autoarea recunoaște cu un umor savuros, dar din păcate neintenționat, că "sub chip de prefață citind-o, poate, cititorul sigur nici nu s-ar porni a citi cartea". Poate sigur așa s-ar întîmpla! Urmează parabola cîlțoasă sintactic și stridentă ca un disc tocit de atîtea reluări a creatorului/ Dumnezeu care-și trimite creația în lume și un fel de morală finală de-a dreptul năucitoare, scurtă și cuprinzătoare, apodictitcă, așezată drept în mijlocul paginii: "Dumnezeu cu visul
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
de cristal. De ce aș adăuga și eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp în scaieți ne asurzește pe toți când își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
vorbă despre problemele sale, barba lui Începea să exprime În tăcere toate lucrurile pe care nu-și Îngăduia să le spună. Nodurile și vârtejurile Îi indicau gândurile din ce În ce mai Încâlcite. Mirosul acru era de la cetonele stresului. Cu trecerea verii, barba deveni câlțoasă, necosită, și era evident că Milton se gândea la strada Pingree. Intrase și el În paragină, ca și strada Pingree. Lefty Încerca să-și consoleze fiul. ― Fii tare, Îi scria el. Cu zâmbetul pe buze, Îi copie epitaful luptătorilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cenușii, cu multe geamuri, blocul din centru cu reclama Gallus ca un glob albastru deasupra, magazinul Victoria, spre stânga Foișorul de Foc, blocurile arcuite de pe Ștefan cel Mare și, foarte departe, termocentrala cu imensele coșuri din care ieșeau fire câlțoase de aburi. Totul filtrat prin frunzișul agitat al plopilor și carpenilor, ale căror vârfuri verzi deschis sau verzi-smarald sau verzi-întunecat se iveau din loc în loc dintre clădiri. Nu mi-era niciodată somn. Fugeam repede în pat la cea mai mică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-l distrugi pe cel de lângă tine. “Iubește-l pe aproapele tău!?” O utopie frumoasă fiindcă realitatea este cumplită: văd asemenea hiene și astăzi, care se manifestă la fel, chiar dacă a dispărut doctrina comunistă. Stăm în ceardac, sub un soare câlțos de septembrie. Mă îmbie cu o farfurioară de miere zaharisită și cu un pahar de apă rece. „Mai bine glonțu!” Povestea coboară încet spre asfințit, printre lacrimi și amintiri grele. I-am respectat vorbele, așa cum se încurcă și scrâșnesc de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]