4,846 matches
-
afla cam cîte butelii au explodat în ultimile douăzeci și patru de ore prin cartierul Tiglina, ce babă se mai laudă că a fost violată cu tot tacîmul, cîți copii îmboldiți de credință și-au mai omorît familia satanizată, cîte hectare de cînepă indiană au mai răsărit spontan pe marginea drumurilor și încă multe asemenea știri de importanță națională. împotriva antieroului Băsescu, a acestui Colombo cu mașină invizibilă, cu trenciul subînțeles și cu o nevastă în mod sigur mai răbdătoare decît un înger
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
cuie prea delicat bătute în podelele îmbătrînite elastic? Ori nudiștii, toți și toate, tatuați uni cu lumină? Ori chitarele și focurile de pe plajă? Ori somnul pe nisip pînă la amiază? Ori bîrfitorii subțiri - dar nici unul ca Mioara Neicu? Ori adoratorii cînepei? Ori blehătinzii de la „Ovidiu” molfăind castraveți murați dimineața? Ori jucătorii de bridge și diplomat (ba chiar și de whist și yums)? Ori căluții de mare, pe care cine să nu vrea să pună șeaua? Ori tu; și tu? Aici sîntem
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
furtună, această frumusețe meșteșugit ordonată și cu totul lipsită de ifose, câutând verighetele părinților mei pe care aflasem trăgând cu urechea la sfatul unor guralive vecine că mama mamei le-ar fi aruncat legate strâns c-un fir aspru de cânepă (smuls de pe fusul pe care-l torcea) în groapa cu bălegar din spatele grajdului chiar în seara în care tata venise s-o cheme la nuntă mintea mea a umblat după ele noapte de noapte în toți anii adolescenței fără să
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre cimitir - pe gardul din cercevele de-o parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe fusul viitorului meu firul întreg și nicicând rănit de nodul atât de dureros la care-l condamnase mânia bunicii materne Primîvarî târzie Îmi aud numele strigat
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine, să scapere și să huruie prevestitor. Trunchiurile copacilor, drepte și înalte, încolăcite de lăstarii lacomi, verzui-întunecați, nemuritori, ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite și crescute în devălmășie, se apucaseră să se învolbure, și ele, biciuind fără milă aerul. Luând dezmățul bălăriilor și al vântului în față, omul împungea cu ciomagul în țărână și trăgea decis
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era aproape de mine m-atingea cu o aripă de miere și se sfărâma la picioarele mele ca o depărtare hieroglifică. Lucruri ciudate se întâmplau. Nu mai
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
cuvinte pe care le învățase și care îi foloseau aproape tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest nu răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot repeta silabele
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
e undeva în văzduh și se roagă - celor buni, celor umili, săraci și miloși, Doamne, trimite-le pe cap ura mea, nu iubirea, poate așa îmi va surâde și mie soarta. Soarta lor... "Bea încă o gură de ceai de cânepă din ceașca neagră, care l-a trezit din extaz" - crezându-se înger păzitor, alungat. Își scutură de ulei de parfum acoperământul aruncat de draci. Că are în continuare draci: e supărat, nervos, nemulțumit, neajutorat, nedreptățit. Mai păstrează impresia obscură că
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
îi erau închingați în talie cu un brîu de piele, lat cît o curea de ascuțit bricele. Nu purta pălărie nici pe arșiță, iar părul tuns scurt era cîlțos și sur, cu fire groase ca țepii unei perii de bătut cînepa. Ședea cu bărbia în piept și părea pierdut în gînduri, dar de îndată ce Inman se apropie de el își înălță capul ca și cum într-adevăr l-ar fi văzut. Pleoapele îi erau însă moarte, confecționate parcă din piele de ghete și înfundate
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
acestui succint portret, nimic din ceea ce face Împăratul Verde nu mai contribuie la stabilirea unor eventuale similitudini cu domnitorul moldovean. Ursul însuși a cărui împărăție este călcată de Harap Alb în căutarea salatei care, arsă în foc, doboară o armată (cînepa halucinogenă), are parte de un final care seamănă ca două picături de apă cu cel al lui Othello. Autorul nu are nici un fel de complexe în a exhiba - atunci cînd nu citează direct - replici și trăsături de caracter imediat recognoscibile
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
ale comunismului se confundă cu reușitele luptei de clasă, stârpirea elitelor românești, ținerea în jug a douăzeci de milioane de români. Și verso: ochiurile plasei nu au fost destul de dese, plasa însăși n-a fost confecționată din cea mai aleasă cânepă, din năvod s-au strecurat dușmani de clasă, pleavă burghezo-moșierească, uium chiaburesc. Ei, urmașii lor, își dau cu părerea. Regimul comunist s-a prăbușit în țara noastră, deoarece zburase centrala moscovită. Dacă, însă, Ceaușescu n-ar fi întinat comunismul, golind
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
Din boxele de porci sunt scoși țăranii -/ Cei ce-au dormit către vânt,/ Vești stranii cunoscând și zvonuri/ Adeverite mai târziu: pe-un pat de lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu clești de aur le scot limba;/ Șomoiog de cânepă înmoaie/ În bidonul cu venin de ierburi;/ Prinsă de cap, ca lipitoarea,/ Limba țăranului e amorțită:/ Se știe locul clevetirii; rădăcina/ De unde iese vorba cârtitoare -/ Cu ștergătoarele de câlți se șterge/ Cuvântul de împotrivire." (Vara muților); Unde-i bărbatul politic
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
zeci de soldați sub supravegherea a trei maiștri tâmplari. Se înalță, maiestuos, neclintit, chiar în mijlocul plajei. Îl lasă la uscat o zi-ntreagă. Noaptea, cu grijă, să nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au înnodată o bocceluță cu carne în saramură, să prindă dimineața forțe, și-o rație de apă, să-și stingă setea. După ce-a urcat și ultimul războinic, strâng scara
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
de plasă. într-o asemenea ambianță "Lângă monumentul cu vultur/ apar funcționarii lins pieptănați,/ dispar în misterioasele coridoare/ împodobite cu genți și avize.// Soarele îneacă podoaba vitrinelor,/ de ani fără număr/ ciorchinii roșcovelor atârnă blajin/ printre perii și funii de cânepă." Ochii copilului fotografiaseră cu precizie locul, emoțiile resimțite la vederea primului film (mut) sunt transcrise în vers rimat, o raritate la poet, adept al versului liber, cu muzicale fluide. Cele ce se văd pe ecran sunt întâmplări de jurnal, scufundarea
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
a celor ce au făurit Culturile Gumelnița, Boian, Vădastra, Cucuteni și Cârcea, capitala Sarmizegetusa, zecile de cetăți dacice și biserici rupestre, Păcuiul lui Soare și Troia, bisericile din lemn și icoanele pe sticlă, civilizațiile lutului, lemnului, lânii, borangicului, inului și cânepei. Martirică moarte - întru apărarea, înnobilarea și Renașterea Limbii Române, a dreptului de a rosti răspicat, în marele concert al popoarelor acestei planete, dorurile, credința, adevărurile esențiale, suferința tăcută, tenacitatea carpatină și conștiința, totdeauna dureroasă, că: ,,Munții noștri aur poartă, / Noi
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
ochii pentru totdeauna), operă ce nu-și găsește nici astăzi, în întregime, echilibrul și unitatea. Exemplificările sînt la îndemînă, atît din proza cît și din poezie. Din volumul de debut se rețin mai ales două povestiri: Descîntecul și Cravata de cînepă. Dacă prima bucată este receptată ca o ilustrare a tradiționalismului (mimat, parodiat sau chiar adoptat în legitimă concordanță spirituală), Cravata de cînepă pune în valoare ingeniozități asociative cu absurdul urmuzian încorporat. Idila dintre prințesa Logica și Hamlet, "infelicele prinț al
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
cît și din poezie. Din volumul de debut se rețin mai ales două povestiri: Descîntecul și Cravata de cînepă. Dacă prima bucată este receptată ca o ilustrare a tradiționalismului (mimat, parodiat sau chiar adoptat în legitimă concordanță spirituală), Cravata de cînepă pune în valoare ingeniozități asociative cu absurdul urmuzian încorporat. Idila dintre prințesa Logica și Hamlet, "infelicele prinț al Danemarcei" nu se încheagă, deși el o salvează de la înec prin "tracțiuni", silind-o "să deșerte conținutul acvatic și ventrilocvent în craniul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
un "palid felinar de alee", de brațul căruia prințesa Logica se spînzură cu un fular de mătase. Dar, cu totul inexplicabil, în procesul verbal dresat de un procuror imbecil obiectul cu pricina este menționat doar ca o simplă "cravată de cînepă". Paradisul suspinelor - considerat de T. Vianu opera cea mai semnificativă a "fantazistului", străbătută de deliruri erotice într-o "atmosferă de halucinantă lubricitate" (Perpessicius) se apropie mai mult de stilul tenebros, oniric al lui Vinea - admirator și traducător al lui Edgar
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
mărgele o furcă și fusul înfipt într-un caier fier de călcat încins cu jar lîngă cămăși de in și poate des încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
ar vrea să se știe fiindcă fidel lui pînă la capătul ultimului cuvînt în pîrgă încă înainte de-a-i fi fost arătat întîiul Scribul îl urăște tot pe ascuns cu gustul poemei în gură Fuiorul Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal în apa rece și limpede înverzită și ea repede de picioarele lui și ele prea tinere sub care-i strivea într-un dans nici azi înțeles era verde crud un verde închis
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
strivea într-un dans nici azi înțeles era verde crud un verde închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
a unei bazilici constantiniene de pe Aventin, cu Santa Sabina, nici tu icoane înnegrite ale Fecioarei, nici tu fresce numai frigul fierbinte al cerului dinăuntru, piatră și ardoare, un altfel de soare. Negația și interogația. Riva degli schiavoni, Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil corbul lui Benedict, parc-ar emite un
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
cu vîntul!" - Dumitriu, p. 38, r. 23: "pe ăsta nu l-a făcut iapă cu armăsar, ci o iapă cu un vînt turbat!"; Vinea, p. 248, r. 20-21: "... flăcăului celui zdrențăros" - Dumitriu, p. 40, r. 5: "...flăcăului. În cămașă de cînepă și ițari de dimie rupți în genunchi, încins cu un brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p.
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]