2,157 matches
-
așezată la îndemâna ziditorului universal e aceasta! Dar, cine poate ști cum ar arăta lumea dacă n-ar fi în firea umană încrederea celor mai norocoși că sunt deținătorii unui avantaj infailibil?! Omenia, generozitatea, bunul simț îi înnobilează pe oameni întocmai necățărându-i în vârful aroganței, cățăratul nefiind cu nimic mai presus decât târâșul. Există uneori atât de aproape, chiar sub ochii noștri astfel de oameni, dar, adesea ne derutează viziuni nevăzute, ne domină o rațiune ce se dușmănește cu sensibilitatea sufletului
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
raiul n-ar mai fi un vis. Între oameni n-ar fi pizmă, traiul n-ar mai fi hidos, Cu Dumnezeu, mână de mână, ne-am plimba prin Paradis. Dacă, în seara de Crăciun, tu ții poarta încuiată, O să mă cațăr peste ea, ca să te colind în tindă. La căsuța cea săracă poarta-i veșnic descuiată; Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă. Referință Bibliografică: Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă / George Safir : Confluențe
MAMA, CU MINE ÎN BRAŢE, LA GEAM CÂNTĂ O COLINDĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mama_cu_mine_in_brate_la_geam_canta_o_colinda.html [Corola-blog/BlogPost/350973_a_352302]
-
putea oferi oare sprijin celui cu spinare ceroasă, dacă nu cumva tot... tot... Aproape adormită, făcu un efort și imaginea unei morse înfigându-și colții în sol pentru a se putea sprijini mai bine în încercarea sa de a se cățăra, târându-și undeva mai sus, trupul greoi, i se agăță de retină. Așadar tot ei, dinții, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice și fenomenul chiar se petrecea, așa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443456784.html [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
-se de mâini și de picioare, prin albia sălbatică a râpii. Sus de tot, printre ramurile încâlcite ale boscheților, se vedeau malurile galbene, luminate probabil de luna pe care el n-o mai vedea din viroagă. Oare cum să se cațere înapoi, până sus, printre pietre, mărăcini și crengi de salcâm? Simțea că nu mai e în stare să facă niciun efort, malul din fața lui era descurajant de înalt și de abrupt. Trebuia să încerce, nu avea altă soluție, să-și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Lumea este o mare hazna din care puțini reușesc să se salveze! @ viorel muha Foto: A City on a Rock. Francisco De Goya Unii sunt acolo sus, alții se cațără! Cine-i salvat? Zâmbetul este o pagină din cartea vieții deschisă pentru suflete curate. Cel care știe să citească această carte, transcede! Oare cui aparține vina pentru ca să să stai în noapte pe străzi străine? A vrut prea mult, nu ia
LUME OMENIRE THE WORLD de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/viorel_muha_1472209088.html [Corola-blog/BlogPost/369525_a_370854]
-
copilăria mea a încetat la 11 ani. O familie mare, cu patru copii, a oferit mezinului, Prâslea pentru tata, Bob pentru ceilalți, răsfățul fără margini. Până și Ludmila, cu patru ani mai mare, răsfățata tatii - mă enerva cum se tot cățăra în brațele lui - mi-a cedat locul râvnit, transformându-mă într-un fel de păpușă. Rezultatul nu putea fi altul. Din cuminte și timid, am devenit cam încăpățânat. Cuminte, necuminte, am reușit, totuși, să ajung și pe malul Dunării, pe
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
prefață de Laurențiu Ulici. Cunoscutul critic a știut să prezinte, cu elogii meritate, valoarea operei poetului. El a reținut și versuri care încântă - „ Sunt un munte fugit în pământ/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână/prea se cățăraseră mulți pe umerii mei/prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână”. De asemenea - „ Frunzele vremii întoarce-le/toamnă, când intră în carte mioarcele/toamnă sărută-le, toamnă, deschide-le/pământul când stau și-l ascultă gravidele/ să
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ben_corlaciu.html [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
Strofe > Delicatete > AMIROSIND A FLORI DE CÂMP Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Eram Cenușăreasa ta, firavă cu-obraji de nea și zâmbetul plăpând care voia mereu să pară bravă. Mă cățăram pe stâncile de gând cu brațele cuvintelor când seara soli de-noptări timide trimetea. Pe umărul de vers puneam vioara iar cântecul din mine se-ntețea mai cald și mai intens ca niciodată când te știam aproape... Ce scântei scotea
AMIROSIND A FLORI DE CÂMP de AURA POPA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aura_popa_1416043090.html [Corola-blog/BlogPost/371629_a_372958]
-
Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut_marian_stroia_schitand_copil_mihai_marin_1338645109.html [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
ca să fie de actualitate, conform noilor competențe cerute, Colegiul “Nuța Fluță“. Numele s-ar sincroniza mai bine cu personalitatea directoarei Diavola, cu calitățile deținute și apreciate de dumneaei! ”. Liniștea însă îi fu scurtă, căci se trezi chiar cu La Diabla cățărată pe statuia sa, folosind un scaun, în timp ce, cu bucurie, schimba fioroasele coarne de drac de pe borurile elegantei sale pălării, cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > FEMEIA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului La început a fost Femeia, apoi au apărut poezia, pictura și sculptura... Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu.... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 by http://confluente.ro/Femeia_floarea_carbune_1330673814.html [Corola-blog/BlogPost/374558_a_375887]
-
ceara, destinu-i ca o ceață,De unde ai lumina ce-ți arde acum pe față?... XXXI. INVAZIA MAIMUȚELOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015. Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
spui că ești ateu, Să te semnezi citeț și cu ținută, Te va privi cu jale Dumnezeu, El te-a zidit ca om, te-ai vrut maimuță! Citește mai mult Au început turbate să ataceCopacul falnic, neînfrânt prin vremuri,Se cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și stă de pază,E calea spre Lumina cea firească,În drumul mântuirii - aspră strajă.Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de ani, încă nu mai auzise așa povești de neîmplinire și o asemenea propunere. I se făcu milă și acceptă schimbul de locuință cu condiția ca ea să clocească ouăle din cuib. Vulpea acceptă, plătind și filodorma cerută. Când se cățără în cuibul corbului, află numai două ouă pe care le cloci, așa cum le-a fost înțelegerea. După un timp, minune, din cele două ouă ieșiră doi prunci, puțin diferiți, așa ca pe unul l-a numit Romulus și pe celălalt
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1411695859.html [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
cocoțați pe scara de pompier, alții reconstruiau pardoseala, alții reparau găuri cu mortar, alții împrăștiau vestea lansării centrului care urma să se cheme Pompadou pentru că era în fosta stație de pompe. Cel care părea cel mai harnic muncitor din grup, cățărat pe acoperiș, cu drujba în mână sau turnând șapa de beton, era de fapt arhitectul berlinez Johannes Dumpe care făcuse echipa cu Kalman Moldovan. Kalman nu știe nicio limbă străină. Deși vorbesc prin semne, la finele atelierului Johannes a aflat
O arhitectă a mers în 60 de orașe românești abandonate ca să caute un tratament la depresia postcomunistă by https://republica.ro/o-arhitecta-a-mers-in-60-de-orase-romanesti-abandonate-ca-sa-caute-un-tratament-la-depresia-postcomunista [Corola-blog/BlogPost/338303_a_339632]
-
jucau teatru, si bănuiala este că piesele reprezentate sunt Landhaus an der Heerstrasse și Liebelei am Fenster, cea dintâi în chip sigur, cea de-a doua cu probabilitate, de A. von Kotzebue. Cand învățau la științele naturale despre maimuțe, se cățărau în nuc spre a le pricepe mai bine mișcările . Prietenii îl rugau să joace cărți, chiar pe bani: ferber cu santel și fără. Mânați de unul Lozinschi, se duceau în beciul unui crâșmar din Ulița Jidoveasca, cu firma "La cocosul
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
a oprit în țărână căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și târâtoare... josnice animale fără coloană vertebrală încercând să se cațere atunci când scăpau de ciocul flămând sau de ochiul atent... Și am crezut o vreme că universul se mărginește doar la atât, dar am cutezat să ridic capul. Și atunci am realizat că există cer. Și mi-am deschis aripile!... A
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Emigrantul_hemiplegicul_si_statuia.html [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
dinesciană citește ziarul. Stelele pocnesc elefanticele pungute. În ele speranțele hoinăresc mortuar. Desenez empatii cu compasuri de mătase. Ce folos să iubești scame masculine, când reciprocitatea zero, de sorginte non-angelică sfidează șnururile imaginarului mental? Mă îngrop în tomuri senzuale. Mă cațăr pe ochii nimicului din lume spre a observa cu ocheane de carton solitudinea. Petalele vocilor mefistotelice joacă poker cu bastioanele țesălate de zmei. Ce șaradă cuneiformă e viața! Umbrele sensurilor mele își pun pantofii de lac și încep să facă
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1488064507.html [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > BREZOI - CAPITALĂ LOVIȘTEANĂ Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului După ce admiri fascinat cadrul mirific cu stâncile colțuroase și abrupturile versanților pe care se cațără ca niște alpiniști foioasele și rășinoasele, de o parte și de alta a râului Olt ce desparte grupa Munților Făgăraș de cea a Munților Parâng, deodată spectaculosul defileu își deschide larg porțile la confluența bătrânului Râu cu Lotru. Lotru străjuiește
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1396202198.html [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
copil iute din contră, eram o fire mai domoală și Gioni era și el tot o fire calmă, ne cam asemănam. Dacă însă se întâmpla să fie un șoarece prin apropiere, atunci practic imi creșteu imediat aripi la picioare. Mă cățăram cât ai zice pește, pe cel mai înalt loc posibil unde credeam că nu poate ajunge șoarecele.Fiind cu Gioni în camera, îl zăpăcisem săracul cu frica mea de șoareci. Lui nu-i era teamă și era el, cel care
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465760048.html [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
dezamăgirilor cotidiene vreau astăzi să fiu femeia care atinge subtil și delicat scoarță unui anotimp uitat în calendarul tristeții femeia care urcă și coboară treptele scării imposibilelor iubiri pe care numai ea le poate înțelege pe care doar ea se cațără temerara știind că dincolo de nimic este nimeni totuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozata în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca si cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
umbrela aducerilor aminteferindu-se de picăturile de ploaieale dezamăgirilor cotidienevreau astăzi să fiu femeiacare atinge subtil și delicatscoarța unui anotimp uitat în calendarul tristețiifemeia care urcă și coboară treptelescării imposibilelor iubiripe care numai ea le poate înțelegepe care doar ea se cațără temerarăștiind că dincolo de nimic este nimenitotuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de visefără să fie anchilozata în trecutul durerilordorind să ia totul de la capăt că și cumviața ei abia acum începeastăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
care trebuie să o înveți. Vrei să afli, încerci să te întorci în tine, la acel punct în care toate deciziile luate au un sens, o explicație... dar te izbești de ziduri peste care ți-e cu neputință să te cațeri. Constați, dezamăgit, din nou, că ești blocat în tine însuți, sau că entitățile superioare nu îți dau acces înlăuntrul tău. Ți-au parolat memoria, ți-au parolat viața. Poate e spre binele tău, poate încă nu ai dreptul să știi
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/paparuz_adrian_1458128743.html [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
mi-am făurit o armură împotriva spaimei care mă privește uneori ca pe un dușman valuri de umbre valuri de năluciri aruncă marea în splendoarea argintului ei peste gândurile mele te iubesc lorelai când zbori într-un cer visceral obscur cățărată de cornul lunii despuiată pe calea lactee mare și stânci soare îmbătrânit ce arde pietrele pline de amărăciunea mării cine-mi sapă nisipurile cu chipul tău pictat pe dunele triste acolo găsesc numai inelul și umbra ta pierdută lorelai luni
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Lorelai_si_marea_ion_ionescu_bucovu_1373883882.html [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]