23 matches
-
Socec, 1895 - 1903, 1912. 15- Studii și materiale de istorie medie, vol. VI, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1960 16- Manele khulte- joc de cuvinte inventat de mine, bazat pe asemănarea dintre cuvântul țigănesc „khul”-fecale, si izul de khultură căcare emană din manele. Referință Bibliografica: African sau Țigan? Nu orice țigan este rom. Un raspuns postum pt. Nicolae Gheorghe / Marian Nuțu Cârpaci : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1465315849.html [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
la cracii lu' fiică-mea, avocada și să-i împartă la doi, cum adică, că eu nu știu multe, domnule, și odată te iau la întrebări, ce poftești, domnule, cine ești, de unde vii, cu ce ocazie, cum, în ce fel, căcare, căcînd, zburleai că ți-o tai, țac-pac, clondir hogeag ... că fie-mea e avocadă și dacă vrea ea odată o vezi că se face porculoare ca aia din filmul ăla de voia s-o aia bandiții, da eu i-am
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_32_35_ioan_lila_1337508203.html [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
rosti marele preot, încercând să pară oarecum îngrijorat, de paloarea post combustie a bunului său ginerelui. - Bă, tatică, îmi dădu azi dimineață, muieri-mea, Hetepheres, nește zmochine și le mâncai! Da’ cum aseară beui neșe beri cu băieții, mă luară căcările de-mi sar ochii dăn cap! Du-te bre, matali, pănă la hiperborei și adă-mi leacu’ ăla al lor, că la astea ei se pricep mai bine ca noi! M-aș duce io, da-i treabă multă pă la
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405873450.html [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
către Săndel) Du-te, da’ să nu dureze mult. Săndel e deja relaxat. Sapă și fluieră. ȘEFOIUL MARINEL (către șeful Ionel) Ce face, nu se duce? ȘEFUL IONEL (către șefulețul Dănel) Ce face, mă, ăsta, nu se mai duce la căcare? ȘEFULEȚUL DĂNEL (către Săndel) Ce faci, mă, nu te mai duci? SĂNDEL (fluierând vesel) Nu mai e nevoie, șefu’... Încep toți să horcăie, cu mâinile la nas.
O zi obișnuită de muncă în România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20990_a_22315]
-
a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră deja. Voi nu vă mestecați mâncarea? îi întrebă el. — Nu cumva mâncați cam încet, stăpâne? replică un paj. Noi obișnuim să mâncăm repede și să ne căcăm la fel de repede. — Bun sistem, comentă Hideyoshi. Căcarea rapidă prinde bine, cred, dar ar trebui să-ncercați cu toții să mâncați la fel ca Sakichi. Pajii se întoarseră spre Sakichi. Asemenea lui Hideyoshi, Sakichi își mâncase numai jumătate din orez și îl mesteca încet ca o babă. Și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe mine și mi-a făcut voios cu mâna. Mâine mă duc să îmi dau demisia de la Greenpeace, iar poimâine voi ieși din ACR. Pentru că așa nu se mai poate. Trai. Ce pula mea. VECEUL Pe Shuoke Inamura îl trecea căcarea. Mai avea douăzeci de minute până la închiderea bursei, îi indică ceasul de pe ecranul din fața lui. Închiderea bursei însemna că Shuoke își încheiase ziua de lucru. Shuoke lucra la Nyumichi International Brokerage, o firmă de brokeri, după cum trăda numele, din Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
voce gîfÎită care mă strigă (recunosc vocea unui răcan de la aviație care e santinelă la postul de dincolo de infirmerie): — Domnu’ ostaș, e deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa și nu pot să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă dînd o tură cantinei, ca să-l adunăm și pe celălalt căpiat care face de gardă undeva dincolo de chioșcul alimentar al unității - e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un dezertor În dubă, cred că iau Ordinul Muncii clasa Întîi direct la livrare. O să vină George pe la mine zilele astea... e un vecin, un tip foarte mișto... Își face veacul pe-acolo, ar trebui să-l auzi ce povestește... căcarea lumii, se iscă bătălii cu pensionarii, el zice că unii pensionari sînt montați, sînt plătiți, nu e clar... cică sînt printre ei foști, din armată sau miliție sau de pe la Partid, foști.. tot felul de provocatori care au legătură cu FSN
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țăranului ce se face popă) au ceva teribil de pragmatic. Amintesc regulile medicale ale doctorilor din Salerno, de exemplu. De aceea, a te ruga sau a te teme de Dumnezeu se situează pe același nivel, vag comic, cu mâncatul sau căcarea. Mi se pare, în concluzie, că mitica Imitație în chestiune ar trebui măcar publicată în antologie (deși cartea se datorează unui singur autor, este un compilator ce manipulează, fără deosebire, un catehism curent momentului redactării și vechile texte religioase ce
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bombăneală, supărare, împăcare și criză existențială de-a lui Dinu. Nici acum nu-mi e tocmai clar ce vroia să spună Dinu cu ele. Totuși, deși nu-mi e clar, îi dau tot mai des dreptate. Cele două vorbe erau: „Căcarea lumii“. Bătrâni cu pantofii bine lustruiți În lumile bogate, bătrânețea, în cazul unui vârstnic activ, cultivat și cu o prezență îngrijită, e ultimul lucru pe care-l iei în seamă. Bătrâni frumoși ajung îndeobște doar cei care au fost chipeși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu ceai fierbinte și m-am simțit mai bine. Ike mi-a zis: - O iei prea repede. Lasă-mă să-ți prepar o poțiune. Îl auzeam În bucătărie fredonînd deasupra poțiunii: „Puțină scorțișoară În caz că-ncepe să vomite... puțină salvie pentru căcare... niște cuișoare să curețe sîngele...” Nu mai gustasem niciodată ceva atît de groaznic, dar amestecul mi-a adus starea de rău la un nivel suportabil și m-am simțit tot timpul ușor dus. Nu eram dus de la opiu; eram dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
îți marca una la fluierul piciorului, urlai o săptămână. Dădea la gioale în neștire. Îți dai seama cum l-a terorizat pe fi-su! Mai era și comunistă, făcea o propagandă de te durea mintea. Nu știa carte, nimic. Era căcarea Troiei. Da’ când te prindea, te rupea! Te lua în cancelarie, palme, indicatoare peste degete! O slăbănoagă, o așchilambrică, o urjumă, acolo. Păi, cum să nu iasă așa Șăfu? Când ai așa ceva în bătătură... N-are nici tată, adică are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dimineața, iarba începe să crească. Să dați pase că vă sparg! Să nu-l luați p-ăla în echipă, că diblește mult! Trebuia să mai treceți pe la antrenamente că nu mai aveți condiție fizică! Dacă nu când jucăm o să fie căcarea lumii și-n pauze desene animate! Ei vorbesc acum despre Făcălețu. Guvidele lui Făcălețu. A vrut s-o ia pe una cu japca aseară, de la discotecă. În pușcărie își băgase rulmenți pe pulă. Un lucru util, pentru că acum zici că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
părerea, alături de ăia trei maimuțoi dresați. Hă, hă!", se amuză Bebe imaginându-și probabil scena. E rândul Nicoletei să-și mijească amenințător ochii. Vorbește din vârful buzelor cu un dispreț ce se dorește strivitor: "Zău, mă? Bibilică care, mare, mare căcare! Nici nu știi să vorbești, da' te rupi în figuri și ai ajuns tu, un tip care n-a citit două cărți la viața lui, să-l judeci pe un om de cultură de talia lu' domnu' Cristoiu care e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și noi ne-am dus înapoi sus și câteva minute mai târziu s-a întors și el. Umplând tot nenorocitul ăla de loc cu zâmbetele lui și ținându-și cureaua șepcii legate sub bărbie. Nenică, ți-o zic io, era căcarea lumii. Dar ce mama dracului, eram la chef și nu știam cum e să vrei să ai o motocicletă și curând vorbea cu bătrâna lui Suzy despre motocicleta lui și ea turna pe gât macheală ca o apucată și în
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
doar dacă n-o fi fost iarbă) și unul dintre băieți a întrebat-o dacă nu e ea mireasa și ea a zis nu, ea practică sexul controlat și apoi a început să danseze cu babacii lu Suzy. A fost căcarea lumii! S-a făcut toată numai muci și lacrimi și dădea din curu ăla mare și gras și noi ne-am pișat pe noi de râs. Frățicule, distracție! Bineînțeles, Tommy n-a prea băut. Adică nu pentru că s-a însurat
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
și vizibil indignat, în jurnal, apariția serialului semnat de Camil Petrescu, văzînd aici, un semn de ingratitudine și inamiciție. Dar n-avea voie irascibilul Camil Petrescu și el la o reacție scrisă? I-a răspuns lui Camil prin pamfletul Vola căcare?, izbutit în sine, dar displăcut ireverențios față de scriitor. Ba chiar și negativ. La 6 decembrie 1931, la cenaclu, citește portretele Voronca, Fundoianu. Rezultatul: "Insucces complect! Care e cauza?" se întreba neliniștit criticul. A răsuflat ușurat cînd în "Vremea", a apărut
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică de parcă ar crește-n copaci - așa zice invidiosul de taică-meu -, mă șterg până mi se înroșește găurica aia mică de-ajunge ca o zmeură, dar, oricât de mult mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
complicitate la crimă. Care-i adresa lui Sifakis? Gelfman expiră încet. — Mama voastră de cârcotași pungași! E Vista View Court, numărul 1187, în Studio City. Și dacă-i vorba de un miar, vreau o rezolvare perfectă. Buzz zise: — Ca o căcare pe bancheta din spate. Puse receptorul în furcă, apoi își luă pacificatorul LAPD de pe clanță și plecă spre Cahuenga Pass. *** Drumul până în Valley îi luă o oră. Alte douăzeci de minute se scurseră cât căută Vista View Court, dând târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și borâtură și pișat. Amândouă de la mine, ale mele, pe podeaua liftului. Acum eram egali. Sau aproape egali, pentru că puțeam amândoi la fel eram amândoi la fel de murdari, eu eram mai puțin neras, dar în plus pe mine mă tăia și căcarea. Dacă aș fi produs-o, m-aș fi detașat în câștigător. Mi-aduc aminte cum eram când am intrat. Spilcuit cu aparență de milionar și, cinstit să fiu, mi-ar fi plăcut să fiu luat drept unul, strâmbam din nas
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pisică proaspăt fătat în gura ta. Și dacă vrei să știi, din cauza vinului ăla găsit probabil prin cine știe ce gunoi, care avea gust de spălătură de vase recuperată dintr-un WC nespălat, amestecată cu oțet muced și rânced, m-a trecut căcarea aia năprasnică. Oricum nu mai conta, nu mai simțeam nici mirosul lui, nici al produselor dejectate de mine. Conversam ca doi oameni liberi și împuțiți, el, că așa a vrut soarta lui, eu, că așa a vrut liftul astă nenorocit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
abordat, în sfârșit. Palavragiul nu prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile or fi și pentru el, știu asta, împărțite în ore de mâncare și căcare și spermă, filme, somn, policlinică, asta-i tot. N-o fi un supraterestru. Chestiunea centrală rămâne cea economică, știu asta. Tocmai la noi se uită marea descoperire marxistă: existența determină conștiința, nu invers. Capitaliștii au învățat să folosească arma economica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mirosul scaunelor? — Vă rog, doamnă. An-te-hai începe să devină neliniștit. Doar nu vreți să aduceți necazuri asupra Domniei Voastre și a mea. — Necazuri? Tot ce vreau este să pot să mă cac de una singură! — Aici nu e vorba de căcare, doamnă, șoptește An-te-hai de parcă ar avea gura plină de mâncare. — Dar despre ce e vorba atunci? E vorba despre grație, doamnă. — Grație? Cum poate cineva să se cace grațios? Să mi se machieze fața, să mi se aranjeze părul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]