5 matches
-
ei nu este sigură. Pe firul apei, aici era o moară al unuia care era Rugină și i se spunea Căciulău (probabil că făcea căciuli). Porecla o moștenise și nevasta care i-a supraviețuit. Părăoanii ziceau: merem la moară la Căciuloaie că macină bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu numele de Rugină: Gheorghe, căruia i se spunea Mânjală și Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
elevi erau de colegialitate, dar... marcate de postura monarhică a lui Mihai. „Colegul cu care Voevodul preferă să lucreze este Mărgelatu, fiul factorului. Ei amândoi se înțeleg de minune. Chiar din prima zi când l-a văzut sosind cu un căciuloi enorm în cap, așa cum îl trimiseseră părinții, Voevodul și-a scos bascul și i l-a dat. De altfel, Prințul își iubește mult camarazii și, în timpul recreațiilor, îi place să le arate jucăriile și tablourile ce le-a primit de când
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
corbi croncăneau niște limbi doar de ei știute. Parcă erau scoși din smoală și aceste lighioane păreau că sînt mulțumite doar cu existența lor, atît de puțin utilă cuiva. La un moment dat, Costică se oprește, pune desaga jos, scoate căciuloiul de pe cap și se scarpină pe îndelete prin părul său mai roșu decît un steag chinezesc. Privește de jur-împrejur, se asigură că doar corbii sînt unicii martori ai unei scene intime și oftează plescăind din limbă. Pe deplin mulțumit, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin părul său mai roșu decît un steag chinezesc. Privește de jur-împrejur, se asigură că doar corbii sînt unicii martori ai unei scene intime și oftează plescăind din limbă. Pe deplin mulțumit, se mai scarpină în cap o dată, își pune căciuloiul, saltă desaga și începe din nou, tacticos, să facă pași mărunți în spațiul acela demențial de vast. Eternitatea părea a se scurge molcom și absolut inutil. Viața unor ființe, omul și cei doi corbi, mai mult dădea impresia că încurcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci ani, c-un căciuloi vernil, bolfos, se învîrtea cîntînd. Iată, mi-am zis, "manifestările amurgului la copii": Titlu de volum!! Mingi de gumă zburau, pe traiectorii imprevizibile, prin aer... Apoi la o coadă, într-o prăvălie minusculă, cumpărîndu-mi covrigi, am văzut o femeie cu
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]