37 matches
-
o Românie virtuală, alcătuită doar din decedați și „necunoscuți la adresă”, era cumva de anticipat: nu e, oare, Parcul Dracula, cea mai răsunătoare „ctitorie” a duoului Năstase-Iliescu? Nu e țara-cimitir cea mai palpabilă dintre realitățile ivite din paisprezece ani de călărire a românilor de către strigoii comunismului? Există blesteme de care nu poți scăpa, oricât ustorori ai pune la canatul ușilor, și oricâte slujbe de salvare a sufletului ar ține Teoctist. Faptul că Iliescu a continuat să-și exhibe zâmbetul chiar după ce
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
nască din nimic". Și încă: "Eminesciană e și tema din Riga Crypto și lapona Enigel, care e un Luceafăr cu rolurile inversate" (paralelismul continuă cu exemple ce converg către finalul comun: "Nunta" nu e cu putință). Nichita Stănescu scrie O călărire în zori (lui Eminescu tînăr) și se rostește, cu evlavie, Despre înfățișarea lui Eminescu. Deși formula lui poetică rămîne dificilă în sine, există straturi ale operei permeabile la sugestiile eminesciene: "Goana norilor albi, goana norilor lungi / mîna din urmă secundele
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar cam fi fost vremea să înțeleg - mișcările făcute în afară nu sînt decît călărire de ficțiuni. la ce bun ? prevăzător, aidoma celui ce vine dintr-o îndelungată convalescență și se întreabă dacă ea, convalescența, cu discreția-i vinovată că te-a călăuzit departe de boală, mai poate fi un preludiu la ceva, prevăzător, deși
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
Mircea Mihăieș Neavând ce să pună de Paște pe masa amărășteanului, guvernul Năstase a pus un bilanț: un balon umflat cuprinzând imaginea surâzătoare a țărișoarei după trei luni de călărire pedeseristă. Doar influența benefică a misticii creștine și frumoasa simbolică a cifrei trei să-l fi inspirat pe șeful de cabinet, pentru că alte motive (constituționale ori tradiționale) de a se da în stambă n-a prea avut. Am impresia că
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
negociere cu forurile care avizau publicarea, implicând experiență și tact. Un negociator dintre cei mai versați cu cenzura era la "Gazeta literară" Paul Georgescu, cum a dovedit-o, printre altele, într-o împrejurare în care în joc fusese poemul O călărire în zori de Nichita Stănescu. Poetul ni-l citise de mai multe ori în redacție și ne fermecase pe toți. îmi stăruie în auz și azi: "Soarele rupe orizontul în două. Tăria își năruie sfârșitele-i carcere. Sulițe-albastre, fără întoarcere
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
putea să apară. Și atunci, la ideea lui Paul Georgescu, poemul lui Nichita fu pus sub protecția mai mult decât explicită a poetului nostru național, adăugându-i-se dedicația: "lui Eminescu tânăr". O dedicație oarecum tautologică, dat fiind titlul O călărire în zori, luat tot de la Eminescu, dar numai cu acest blindaj poemul nichitian a putut să fie tipărit. Azi figurează în manuale. Generației postdecembriste astfel de lucruri îi pot apărea ca întâmplări de pe altă planetă. Mie însumi îmi apar azi
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
produs deja. Consecințele ar fi tragice pentru țară. De ce? Simplu: pentru că PSD-ul n-ar da votul de încredere noului Guvern fără a se asigura că va avea acces necondiționat și nelimitat la banii publici. Un an și jumătate de călărire a PNL-ului de către PSD a împins, după spusele economiștilor și finanțiștilor, România în urmă cu zece ani. Pomenile de la buget, drenarea unor sume enorme spre clientela de partid, controlul nemilos al economiei, fiscalitatea ucigașă sunt explicații pe cât de simple
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
peștele înecat într-un vârtej de ore încrucișate/ labirint -/ Rotund// departe/ sunet stins de câtec de sfere.../ tăcere țipându-și moarte// timp paralizat/ sprijinit de oglindă/ Statuie// noi... așteptând Timpul.../ uimiți ca și el susținuți de oglinzi// rememorare/ într-o călărire de clipe oprite/ hipodrom împrejmuit/ arenă grecească/ Tensiune, Stagnare// timp paralizat - contemplându-și/ chipul/ Amnezie/ Moarte. (Alexandru Gheție, Bădiceni, Argeș)
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
festiv, ci apreciate elogios. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie ar fi, după părerea conștiinciosului editor D. Vatamaniuc, Ťoda cea mai frumoasă închinată de poet patrieiť. Mai subtilă e tentativa de a le întineri a lui Caius Dobrescu: O călărire în zori ar transfigura o relație erotică, iar De-aș avea... ar mima doar metrica folclorică, fiind în fond o expresie a sentimentelor galante nu ale poporului, ci ale clasei mijlocii de la 1860 - 1870. Argumentelor criticului li se poate retorca
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
nașterii mele. Cu toate minunile/ care însoțesc nașterea mea. Dinți de lapte. Primele firișoare de păr./ Inima, în stânga. Inima, nătânga"; "Mă nasc. Nimeni nu se naște ca mine. Eu sunt chiar nașterea cea/ minunată. Sunt o pescuire în zori. O călărire amânată. O deșălare/ deșănțată. A cuvintelor. A tuturor cuvintelor" (Mă nasc. Acum. Din fiecare rază). Sub tonul rezolut și forma sacadat-ostentativă a acestor strofe se remarcă, pe lângă agresivitatea obișnuită, în registrul imaginarului, a personajului expansiv, deficiențele reale ale unei poezii
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face în marginea unor senzații trăite: călcarea pe un șarpe cu fiorul panglicii lunecoase resimțite în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia gustativă pe care i-o dă sunetul unui cuvînt (Claridge’s Hotel îi pare o bomboană fondantă alunecîndu-i pe smalțul dinților, în vreme ce Mivart’s Hotel e ca o aguridă strepezindu-i dinții
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu sufletul zgribulit peste văi de venin, în timp ce plante de apă cresc din durerile apuse, gîndul se lovește de ciocîrlii, privirea capătă scame și spuză. Astfel
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
finală, care cuprinde și referințe critice extrase din volumele unor critici precum Radu G. }eposu, Al. Cistelecan, Marin Mincu, Ștefan Borbely, dar și Ion Rotaru, Marian Popa sau Nicolae Oprea. Bazându-ne pe lămuritoarea notă a autorului precum că O călărire în zori este un grupaj de poeme, în mare parte inedite, și care ,abia acum se publică integral, și în formă definitivă" (în ciuda fatalelor greșeli de tipar, corectate cu pixul), vom spune că atunci când păstrează echilibrul între retorică - relatare inteligentă
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > EREZIA UNEI ZILE ÎN ALB-NEGRU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Eminescu fără un sfert O călărire-n zori Cu aripile jumulite de lumină mă ridic pe cer Luceafăr diurn la crâșma raiului beau cafeaua cu îngerul de ser viciu Demarez în trombă mașina infer nală a zilei Zbor spre niciunde Aterizez la primul loc de supliciu
EREZIA UNEI ZILE ÎN ALB-NEGRU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384488_a_385817]
-
del Toboso - nu se dă în lături nici de la a se lansa într-un turnir cu morile de vânt, care în viziunea sa sunt uriași amenințători chiar prin dimensiunile lor ieșite din comun. Totodată, prin setea de absolut, prin ,,o călărire în zori’’, alta în seară, în amurg și în miez de Lună Nouă, și prin foamea - fizică, metafizică - de cunoaștere, albumul FiinD. 365 + 1 Iconosonete ne trimite cu gândul la capodoperele lui Mihai Eminescu Luceafărul, Povestea magului călător în stele
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de gazele în goană» (Deodată am auzit ploaia venind... - SOrd, I, 95); Soarele saltă din lucruri, strigând/clatină muchiile surde și grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! /Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.» (O călărire în zori - SOrd, I, 101) etc. III. Treapta afirmării iubirii ca „leoaică tânără/arămie “: O viziune a senti- mentelor (1964). De dincolo de «vizualizarea sentimentelor», de dincolo de «barocul conceptual» și de «inefabila conciliere a unui sistem filosofic perfecționat prin achiziții neîntrerupte
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
spețe sătul de atâta Caragiale, că oricât de răzeș sau mazil vajnic ar fi un nou basarabean la Paris, ca Paul Goma sau ca, tot exilat, Alecu Russo, de scrise „tânguirea intitulată Cântarea României“, te doboară bășcălia, la băutură și călărire în zori pe zare, pe orizontul de așteptare al rozătoarelor televizionare, chiuind c-un surogat de euforie postmodernistă, rinocerizată ca râsul la mormânt, cum sunt rânjite kantian și rândurile de față cu dinții la stele, despre Postromânismul, carele poem levantin
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
de legea pumnului, mândrie și infatuarea, era normal să se ajungă la decădere morală. Proiectul acelei comunități europene a căzut sub loviturile dure ale migratorilor. Europa a fost băgată în beznă pentru mai bine de o mie de ani, supusă călăririlor a tot felul de popoare venite din hăurile Asiei și a războaielor de tot soiul. „Gohungeaslavbulungpecumtătu” este formula prin care, generații întregi, am reținut pe cei care ne-au călcat teritoriile mioritice. Unii (cumanii, turcii) cu sutele de ani, lăsându
ROMÂNIA, ALTĂ VITEZĂ ? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368779_a_370108]
-
-i răsucire: Plopilor, ca să-nverziți / și să nu mai fiți voi stârvuri de lemn / mi-am îngropat în voi cuvântul meu / și pe sămânța mea de Ana. // Câmpule și Bărăganule / ți-am lăsat oceanele / ți-am lăsat privirile / și, și călăririle. // Dar la rădăcina deasă / Din Ana făcui mireasă / și din verb făcui proverb / din nedrept un înțelept // Mare, tu, clocotitoare / de icre de pești / tu-mi ești mamă, iar nu zare / Făt-Frumoaso din povești / fără de descălecare / ci doar sinele ce
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
în articolele sale. Ba mai mult, cele două titluri Rămâi, străinătate și Din străinătate ale lui G. Marchiș par să-l fi făcut pe poet să adopte titlul său din grupajul de poezii trimise la Familia: De-aș avea, O călărire în zori, Din străinătate (aceasta apărută în nr. 14/26 aug. 1866, la 2 ani după cel al lui G. Marchiș din "Aurora Română")... Cert este că, prin acest caz literar, G. Marchiș rămâne legat de M. Eminescu: "...E o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
inversat. Nu fecioara este dusă de bour, ci acesta din urmă este condus de fecioară. În acest scop, ea posedă și uzează de un întreg arsenal de mijloace magice, evidențiate în text sau doar sugerate în subtext. în primul rând, călărirea unui animal sălbatic este un prim semn al îmblânzirii, de fapt al supunerii magice a acestuia. Reamintesc imaginea solomonarilor călărind balauri înfrânați sau pe aceea a vrăjitoarelor călărind demoni. Sunt atestate credințe populare românești privind faptul că doar „strigoaiele” (vrăjitoarele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a redactorului („Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trămise nouă ne-a surprins plăcut”). Alte versuri eminesciene vor fi publicate în mai 1866. Este vorba de poezia O călărire în zori, pe care o urmează, în iulie același an, Din străinătate. Nuvela Lanțul de aur a scriitorului suedez Onkel Adam, tradusă de Eminescu, apare în lunile octombrie și noiembrie 1866. Între timp, ies la lumină poeziile La Bucovina, Speranța
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
în peisajul liric românesc. Aici și în cărțile următoare - O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp - nu se mai află mohorâtele, răzbătutele teme sociale „revoluționare”, nici „mesianismul” politic de până atunci. Tânărul S. scrie cu precădere despre altceva, despre O călărire în zori, de pildă, o parafrază modernă pe un motiv eminescian, despre glezna lui cu aripi și, mai ales, despre ceea ce s-ar putea numi „figurile adolescenței” și închipuirile „vederii” sale. „Vedere” este un cuvânt important în vocabularul său liric
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ușor Soptind șoapte de amor; De-as avea o porumbiță Cu chip alb de copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o zi de primăvară, Cîtu-ți ține ziulița I-aș cânta doina, doinița, I-aș cînta-o-ncetișor, Soptind șoapte de amor. {EminescuOpI 3} O CĂLĂRIRE ÎN ZORI A nopții gigantică umbră ușoară Purtată de vânt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, sboară Din aripi bătând. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sân; Răspînde suflarea narciselor albe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tendința de a se mișca în concretul alunecos. Era o poezie-cadru, aliaj de biografie psihologică, de inițiere într-un câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își ating "umerii, tâmplele, / cu umbrele melodioase". O călărire în zori în prelungire eminesciană, și Leoaică tânără, iubirea, cântare a erosului juvenil, sunt eșantioane tipice. De la o fenomenologie a sentimentelor, de la spațializarea acestora, o dată cu Dreptul la timp (1965) peregrinarea în temporal bântuie conștiința. "Eu mor cu fiecare lucru pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]