2,726 matches
-
mari, zîmbește, zîmbește strîmb, făcîndu-se că mă crede, și intră în vorbă cu altcineva. Domnul în negru care ne așteaptă pe peron cu cartonul pe piept pe care scrie Ambasada română are o față încremenită - e rigid din creștet pînă-n călcîie. Uite ,mortul perfect", spune unul din băieți. Ba nu ,mortul oprit", spune una din fete. Rîdem. în dimineața asta, în drum spre Rathaushotel, printre atîtea palate impozante, nu-ți rămîne decît să rîzi. Cu ce altceva ai putea să spargi
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
dimpotrivă, totul este peste măsură de strimt și de îngust, părînd lipit cu clei de piele, de căpătat ori făcut din sărăcie, lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii, și-ar da seama
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
oamenilor ca să fie fericiți!, te convinge (pentru moment) această comedie sofisticată, altoită pe un basm post-modern. Și cît de ușor devine viața unui om un calvar! (e suficient ca îngerul pedepsitor Amélie să înlocuiască pasta de dinți cu crema de călcîie, papucii de casă buni cu unii strîmți, numărul de telefon al lui "maman" cu numărul de la urgențe psihiatrice!) Și cît de complicate pot fi lucrurile pe care oamenii obișnuiesc să le simplifice! Și cît de simple pot fi lucrurile pe
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
Apreciază. Văd nota mea. Îmi smulg părul din cap, îmi trag palme, mă arunc pe jos, mă tăvălesc, mă ciupesc de obraz, mă ridic, dar nu scot un sunet. Scot însă de prin toate ungherele banii. Îi ia, stînga-mprejur pe călcîi, deschide poarta și "O zi bună". S-au dat dracului toți. Nu s-au americănizat la port și la nărav, da' la vorbă, primii! Plată, goală, depersonalizată, neangajantă, urarea "Have a good day" flutură aiurea pe buzele românilor și mă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
să vadă icoana. Unde era reprezentată Maica Domnului care alăpta pruncul și un om cu barbă - de fapt Ioan Botezătorul - stînd lîngă ei. Copilului îi căzuse sandaua din picioruș și omul de lîngă femeie apucase bareta să o prindă de călcîiul copilului; copilul, simțind atingerea neașteptată, mușcă sînul mamei, iar ea înțelegînd ce se petrece, privea în direcția omului care îi potrivea sandaua. Astfel se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii femeii și
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
să o prindă de călcîiul copilului; copilul, simțind atingerea neașteptată, mușcă sînul mamei, iar ea înțelegînd ce se petrece, privea în direcția omului care îi potrivea sandaua. Astfel se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii femeii și privirea ei, care se întorcea la om. Această linie, pe care Leandru a prins-o înainte ca pămîntul să înghită icoana, semăna cu singura literă pe care o învățase, cu litera teta -, și el, văzînd-o, gîndi
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
asemenea ornamente stilistice "intelectuale". Sau, pentru aceia ce țin cu tot dinadinsul să le folosească, cunoașterea cât mai amănunțită a înțelesului și formei lor corecte, lesne de dobândit cu ajutorul oricărui dicționar mai răsărit. Cristian Gașpar, București Secretul lui Polichinelle 1. Călcâiul lui Ahile Definiția lichelei din "Ușa interzisă" a d-lui Gabriel Liiceanu este prea politicoasă. Rafinamentul acestui creator îl determină să găsească eufemisme care nu meritau asociate acestor ticăloși. Într-adevăr, "lichea" se referă la oameni și noțiunea este destul de
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
rigorilor avangardiste, ce parțial renunță la oarecum infantila lor poză compact teribilistă. Absurdul se mlădiază, devine delicat, înzestrîndu-se cu fragmente de pietate: "În nu foarte greaua curgere dinspre/ naștere spre moarte - cum ai răsturna un sac/ și colțurile ca niște călcîie devine ușoare-ușoare/ peste zăpada sfîșiată de culoare/ creierului prin care au crescut dinții/ e o icoană și noi ne-am întors de la fața ei// poate norii care știu unde se duc/ poate vatra de sînge a străzii/ poate soarele într-
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Nichita, însă rezultatele sunt, în cel mai bun caz, hilare. Cum sarea și piperul unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici, pe / eterno secunda mea, perforează-ți călcâiul / ahilian într-al nostru amorurum hream; / tic-tac, tic-tac, împarți întregul femeia-eu / tic-tac, tic-tac, desparți întregu-n femeie - / bărbat" ( libertatea materiei de a se juca), "și-mi vine să plâng dar mă trezește râsul, cu / masca-i de cretin zăpăcit, căzut ca
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
un simplu instantaneu, ea descătușează imaginația și face să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
până la capăt ți-ai dus vechea lume/ proptind-o cu picioarele tale și/ferind-o de prăbușire// iar acum la rândul meu ajuns în capul coloanei/ cu răsuflarea anilor mei în ceafă/ nu mai știu cum să-mi înfig eu călcâiele/ pe acest lunecos drum ce coboară// în timp ce cu vârful limbii culeg amintirea unui praf dulce/ de zahăr candel adus de tine din Ťconcentrareť/ în această hârtie mototolită/ de cuvinte amare". Ultima secțiune a volumului, Petrarca în gară la Avignon, este
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
la ochi piciorul meu de iederă se cațără pe piciorul tău înot prin aer cu umerii înfloriți în primăvară cristalul swarowski se mișcă pe piept și măsoară cusătura inimii o cutie plină cu funda ruptă stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgețile piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braț tăiat cristalul swarowski mă lovește în frunte femeia închide ochii mirosind câmpiile
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
înșurubat înaintea pieptului tău genunchiul meu ți se așezase pe șold și lustruia osul pelvian ca un pantof cu toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
Emil Brumaru Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum, Mai reci, mai groase, sprijinind pereții De aburi moi ai burei dimineții Prin care îngerii pornesc la drum, Fără merinde, roși de vreo petală De crin la nimb, de rouă la călcîie, Prinși într-o boare ce de-abia le-adie Fulgii din aripi și de praf li-i spală; Și-apoi se odihnesc și-și beau din rană Sîngele alb, ca pe o hrană-anume Pentru-nchinare, pentru-nțelepciune, Blînd ocrotiți de-a
Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6905_a_8230]
-
să se înghiontească de bucurie. Femeia dădu din cap, ca și cum ar fi zis așa este, ai atins cea mai sensibilă coardă, dar în loc să întindă mâna după vreuna dintre perucile atârnate în geam sau pe peretele din spatele peruchierului, se întoarse pe călcâi și cât ai zice pește, se auzi scârțăitul ușii. Nane se trase în spatele prietenului său și privi cu precauție spre scândura galbenă din fața prăvăliei. Moașa nu se vedea nicăieri. Și nici n-o mai văzură din ziua aceea. În fața ușii
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
în toate chipurile, apoi înflorită zor-nevoie mare, după felul și meteahna fiecăruia, și aruncată mai departe, încât, la prima strigare, vestea a părut una gogonată, ba mai mult, chiar o drăcovenie de necrezut. De aceea, cei cărora le-au sfârâit călcâiele și s-au înghesuit să vină și să-i vadă cu ochii lor, le-au cerut, clipind bănuitori, neliniștiți, să fie lăsați să ia solzii în palmă și să-i pipăie pe îndelete, cu toată luarea-aminte. Numai astfel , ziceau ei
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Emil Brumaru Îngerii sînt tot mai triști. Pentru dînșii zădarnic îți miști Coapsele printre flori late. N-au voie să-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh, sînii le sînt interziși Să-i gîdile cu un măcriș Sau să îți desfacă în rai, cînd tu ronțăi Un măr, jucăuș, aurii cîrlionții. De aceea mai bine adorm, Sprijiniți de copacul enorm...
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]
-
de clei, când și când, Că se-nțeleg bine frunze, ramuri și oase, Cuvintele mușcate și mestecate în gând. Trag de litere și le cânt și le adun în buchete cărnoase, citesc poemele despre nori, șpagatul ce leagă peste strofe călcâie de zei, Cartea livezilor a lucernă și mentă miroase, să nu orbiți nărilor, voi urechi, și nici voi, ochii mei.
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi cu călcâiul. Un scârțâit rotund ca spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
aliaților pentru exigențele sîrbilor în materie de frontiere cu România se explică și încarcă o dată mai mult contenciosul nostru politic. N-am ales întîmplător două cazuri de nerespectare a unor acorduri internaționale. S-ar părea că acesta a fost mereu călcîiul vulnerabil al politicii externe românești. Ne-o dovedește recenta mustrare pe care baroneasa Nicholson, altminteri foarte amicală cu premierul, a făcut-o cu privire la continuarea adopțiilor în străinătate pe durata suspendării convenite cu forurilor europene, și unde? în Italia lui Berlusconi
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
copil scrie cu creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un copil deschide un tranzistor și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își pune pe rană o aripă de fluture/ un copil dorește să-i crească mustăți ca atare își lipește o rîndunică sub nas” (Un copil
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
același grad cu omul, "subiectul" Preda, progresiv implicat în "aventura" scrierilor ultime, chiar "dacă artisticește destule pagini nu conving, iar uneori intrigă și (...) nemulțumesc", căci vulnerabilitatea unui "dispensator de energii mitice" ar fi aptă a deveni ea însăși faimoasă precum călcîiul lui Ahile sau locul fatal de pe umărul lui Siegfried. După asemenea inflexiuni mitologice, care sună "frumos", însă oarecum convențional (ironic?) sub condeiul lui Cornel Regman, se pot derula din nou reproșurile sale îndeajuns de acide. Unul dintre ele (e în
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
cu vorbele Călinescului, vara ține răcoare și produce tălpilor goale o senzație plăcută, o gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă își îngroșa intenționat
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
politicianul princeps) bineînțeles, întâiul deghizament al răului, al perversității, jivină astuțioasă, pe care Dumnezeu o pedepsește crunt, să se târască pe pământ, să mănânce numai țărână, femeia să-i zdrobească țeasta, oriunde îl va întâlni, iar el să-i înțepe călcâiul, - indicație ciudată. Foarte importantă va deveni de aici înainte relația Creatorului cu omul. Psihologia Celui de sus fiind croită după cea a viitoarei ființe terestre urgisite ce va stăpâni lumea de jos, - răzbunare, invidie, gelozie, grijă să nu-i fie
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]