2,750 matches
-
atâtea vorbe aprinse ca iasca care zboară pretutindeni, în piețe, tramvaie, ziare, emisiuni și luând locul argumentelor, ard, pârjolesc, mutilează, produc atâtea conflicte care escaladează până la războaie... Se pare că graiul articulat, vorbele, în loc să-l ajute pe om, au devenit călcâiul vulnerabil, slăbiciunea lui. Și ce spectacol babuinic mai este slăbiciunea omului! Pe când lupul... ehei, lupul, da, are demnitate Dar de unde-i vine oare omului această slăbiciune? Gândurile Letiției derulau cu repeziciune imaginile zilelor trecute, până când stop-cadrul se fixă pe imaginea
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443456784.html [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
limba-n gură. - Merg, dar nu-mi mai vorbești de Eva. - Păi ce farmec are-o halbă fără să amintesc de cea care mi-e dragă? - Uită-te bine la mine: așa am fost și eu la început, îmi sfârâiau călcâiele după Ancuța, iar acum... după zece ani de căsnicie sunt bucuros ca să rămân singur și să cinstesc cu tine o halbă, fiindcă nici nu știi ce plicticoasă e iubirea, asemănătoare aceeași ciorbă servită zilnic. - Nu poți să schimbi ciorba? - Pot
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/La_o_halba_cu_bere_marin_voican_ghioroiu_1370294193.html [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
pe femei cu un ochi critic. Prima, care era evident că se trezise în prea mare grabă în acea dimineață, își prinsese boneta strâmb peste cârlionții negri. A doua avea încă acel obicei prost de a se legăna ușor de pe călcâie pe degete (oare chiar nu-și dădea seama că asta o făcea să semene cu un elefant în staul?). Iar a treia, Gulbahar - cea care fusese cu ea când îl descoperiseră pe Mica Privighetoare - avea umbre întunecate sub ochi, în
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
pe zi. Ea este forma lui de a comunica cu Alah, pentru a-și exprima recunoștința și adorația. Rugăciunile constau din versuri recitate din Coran. Face parte din acest ritual obligația de a se spăla pe mâinile, cap, picioare și călcâie și de a se orienta cu fața spre Mecca. Pomana este al treilea stâlp din fundament. Ea poartă numele de „Zokat”. Presupune renunțarea la o parte din venituri în favoarea unor scopuri caritabile și are menirea de a contribui la câștigarea
ISLAM – CINCI STÂLPI ŞI ULTIMA ÎNFĂŢIŞARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1448691753.html [Corola-blog/BlogPost/375297_a_376626]
-
de sub ochișori Cum pleacă trenuri spre vrăjite gări Lacrima în cascadeă Spre pântec să nască izvor În loc de vânt Mă desenez pe mine în părul tău Cântând Mi-am lepădat aripile Umblu cu piciorul desculț Zbor cu vulturi scriu pe nori Călcâiul îmi sângerează de dor Mi-am uitat pantoful în inima ta Și eu te voi visa Noapte bună, Domnită În zori voi bea apă vie Trezește-mă nu acum Nu acum, nu acum Atunci cand cerul îți scutură absența Pe umărul
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1455093294.html [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
cu aburi, târând după el două șlepuri încărcate cu bușteni. Planăm ușor până la urmă pe cheul de piatră pe care, încălziți, ne așezăm în fund cu picioarele atârnate, privind în jos la fluviul tulbure care la doar câțiva centimetri de călcâiele noastre curge furios ducând spre valea orașului plaur, sălcii desprinse de la mal și chiar un butoi gol pe care s-au așezat câțiva pescăruși. Iar va fi inundat Bădălanul, dar noi n-avem habar de asta, nu realizăm nici pericolul
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
căi, să inventăm noi metode de a screie. Dar înainte de toate trebuie sa avem o bogată lectură despre înaintași, o bogata cultura literară si filozofică și, peste toate, TALENT. Și totuși/ umbra cuielor mai doare/ ca dintele de viperă-n călcâi/. Apleacă-Ți inima, Părinte,/ să suflu peste ea,/ cu ultima-mi suflare s-o mângâi. (-Umbra cuielor-Dumitri Ichim.) Sau în poezia lui Mihai Katin “Negru din umbre, albul din zbor” unde antiteza dintre alb șI negru ne reamintește de binele
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ne-ar fi fost rușine de copii, cred că ne întorceam rostogol înapoi la câmpie. Încărcați cu rucsace grele, corturi, saci de dormit, aragaz și butelii de campanie, haine și mâncare, cu mușchii neobișnuiți cu efortul continuu, cu bășici la călcâie și cu plămânii afumați de țigări, simțeam că ne dăm duhul. Singura consolare erau copiii: deși aveau și ei rucsăcelele lor cu haine, zburdau în jurul nostru, fără probleme de respirație sau de febră musculară. Nu știu dacă am avut un
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408085879.html [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
și de-a dreapta Dunării, ce să-i dea bogătanul din Pojarevăț unica fată de nevastă! Și când sârbul îți spune nu, atunci poți fi sigur că vorba îndărăt nu și-o mai ia. Dar și când sârboaicei i se aprind călcâiele, apoi se face luntre și punte să-și ostoiască focul ca nimeni alta! Și după un scandal strașnic cu ai săi, a plecat fata de nici nouășpe ani cu chipeșul grăniceri pe neștiute, fără să-și ia ziua bună de la
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
în vânt!... începuse să strige cu un fel de stranie veselie Cucaras. Era cu capul gol, căci șepcuța din paie de orez îi dispăruse de mult. Dumnezeule, îmi spusesem îngrozit, ăsta e lovit cu leuca! Dădusem să mă întorc pe călcâie, gata s-o iau din loc, când îi simțisem mâna prinzându-mă zdravăn. O urăști, de aceea crezi asta fiindcă o urăști! îmi spusese cu alura celui ce știe totul, a celui care e edificat în orice privință. Iar ea
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Articolele Autorului Mă locuia într-o vreme, platonic, un cerc. Era bine, un loc geometric al punctelor egal depărtate de mine. Era cercul fetelor ce beau doar apă plată cu lămâie, rotindu-se-n jur ca o horă jucată pe călcâie. Ah, și cât le-am rugat la egală distanță să rămână ! Dar una din ele a rupt cercul, și-a luat raza-n mână, și a venit la centru mergând în spirală. În spatele ei formând o coadă fatală au venit
CERCUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1407656992.html [Corola-blog/BlogPost/371352_a_372681]
-
realității profane, bănuind la aceasta dezvăluiri neașteptate, revelații. Autoarea cultivă de aceea uimirea. Când surprizele se țin lanț, când miracolele se înghesuie, chiar o beție a uimirii (vezi Miraculum,Extaz -în care găsim frumoasele versuri : Bărbatul își mângâie femeia/ De la călcâie până la ochii de sare/ Delicat emisfer ș.a. Poeta se bucură așadar firesc de orice ivire din rolul indiferent al lucrurilor, iară dacă acelea din apropiere netede, derizorii, potolite, șterse ... se mai arată, neașteptat, și în câte un cearcăn de taină
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Miraculum_de_angela_nache_voicu_bugariu_revista_luceafarul.html [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
să-ți audă râsul orgasmic gura ți s-a umplut de senzualitatea cuvintelor debusolate primăveri bolnave de cecitate își expuneau trufia (in)tolerantă mâinile mele așteptau penelopic terifia(n)te pipăiau fericiri imortale apostaziate sandalele ornate cu swarovski îți protejau călcâiul vulnerabil este vară cu cireșe amare pleiadă de stele anarhii debordante am ca status dragostea (nu) moare port masca de final cu oroare Referință Bibliografică: selfie / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1280, Anul IV, 03 iulie 2014
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1404365321.html [Corola-blog/BlogPost/374446_a_375775]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > BUJOR DE MUNTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1335 din 27 august 2014 Toate Articolele Autorului știți cum vine valul?! o huruială mai intăi în călcâi, apoi în fiecare cămară și, când șuvoiul intră în inimă, inundă tot obrazul și lasă în urma lui bujor de munte, care este ocrotit de lege, de legea divină, că, acolo unde bujori nu-s, dragostea s-a dus... doar nu
BUJOR DE MUNTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1409143926.html [Corola-blog/BlogPost/357263_a_358592]
-
de minune, Mă-ntreb, însă, ce rost am eu ca fată Aicea făr’ un pic de acțiune ? -Ei bine, draga mea, te voi servi, Un “om” am să îți fac, Mi-este ușor, Dar pentru asta îmi va trebui De la călcâiul tău un osișor... -Dar ce e aia “om”, vreo dobitoacă Păroasă și cu coarne ? Mi-ai făcut... Mai bine fă-mi ceva ca să îmi placă, Supus și-oricând să-mi țină de urât... -Îți fac o creatură ce iubește Cu
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1423584230.html [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
lumea știe, de exemplu, că prințesa amazoană, Talestri, este altfel decât mama ei... Că îi place să încerce lucruri noi. Că, probabil, ține legătura cu tatăl ei (la auzul acestui lucru, Aela scuipă în palma dreaptă și duse mâna la călcâiul stâng, de parcă ar fi încercat să scape de un blestem)... Așa că, draga mea, continuă prințesa (prefăcându-se că nu a văzut gestul prietenei), bărbații din lumea întreagă pot spera că eu, Talestri, pot fi aleasa inimii lor, iar ei, regii
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1400401260.html [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
cei care vin, mai puțin triști și gânditori așa ca bronzul lui Ovidiu patina de timp, ca barca trasă pe mal și ne călfănuită, ca omul de lut din Hamagia, vâslim și noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie călcâiele după Nadine ieșite din mare. Subânțelesul unei idei Calmă înserarea strecoară sunete musicale în subânțelesul vorbelor rostite, dorul foarfecă un petec de cer și alunec, nu ați ghicit, nu în jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard ca
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1357397569.html [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile țării! Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână Călărețul, o maimuță, care ține-n a ei mână Frâul tău a ta viață. Du-o unde vrea să meargă! Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă, Iar când frâul tău îl strânge, de-ți trosnesc dinții din gură, Te oprește: să răsufle vrea scârboasa pocitură. Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți, fără milă l-au
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
Și-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău! Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău, Ăști nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi. Și călări pe tine, țară, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii. Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
Simțeam că mă sufoc. Nu mai aveam un loc care să-mi aparțină. Ultima speranță era să părăsesc țara. Dar mama era singura ființă care mă mai reținea. Și în închisoare fusesem amenințat cu moartea mamei. Era punctul meu slab ... călcâiul lui Achile. Însă nu m-am lăsat înfrânt. După un timp și mama și-a dat seama că nu mai poate continua această situație. Pe câmpie-n sus, alerg fără de lanțuri Mărgăritare se rostogolesc din ochi, Umplând negre abisuri. După ce
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
special, Viscorilă să alerge prin ținuturile de la nord, de la sud, de la est și de la vest. După el, Ger Sticlos să înghețe satele și orașele, apele, pădurile, câmpiile și tot ce-a mai rămas. S-a înțeles? - `Țeles, Măria Ta! bătu călcâiele Prăpădenie, care-și zise: lasă că scot eu acum untul din ei. Îi frec eu pentru toate decorațiile pierdute. Apoi împărăteasa se adresă lui Negru-Cioară: - Transmite agenților tăi să intensifice controlul în toată țara, mai ales la hotare, să nu
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425756842.html [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]