102 matches
-
Tei și șaua-i verde La lansarea postului T.V. România Cultural s-a adunat, într-o "locație" originală - curtea consignațiilor de la Hanul cu Tei - atîta lume, încît ansamblul vînzolit de corp-la-corpuri în mișcare îți dădea amețeli, dar și coate, brînciuri, călcături pe bombeu. Veniseră la eveniment mulți actori cu voci sonore (unele rămase în memorie de la recitări omagiale sub Portret), scriitori, plasticieni, muzicieni, jurnaliști și, bineînțeles, oameni de televiziune mai vechi și mai noi. Cu toții străbăteau cu dificultate curtea-culoar în cele
Actualitatea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15276_a_16601]
-
populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă imprimate călcături diferite în atîtea modele pestrițe, ca și viețile noastre, acoperă scena. La picioarele noastre, în fața ochilor noștri, spectatori-numere, pantofi, pași, drumuri, popasuri, pași. Intră Primo Levi. Marian Râlea. ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Este ceea ce va încerca să facă acest personaj și
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
care era ironizat Maniu. Călinescu împingea oportunismul pînă la a compara pe român cu sovieticul, unul leneș și împleticit, altul, harnic și călcînd muzical. E drept, comparația e de la începutul deceniului următor. Să citești și să nu crezi: Călinescu apreciind călcătura muzicală a sovieticilor, care a lăsat urme pînă azi neșterse în România! Prea blînd, dl Schifirneț calcă la rîndu-i muzical în străchinile unui respect nemeritat de Călinescu al anilor '40. Oarecum apăsat de același aer desuet-respectuos și cu un titlu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
înlocuit mănușa cu flegma, floreta cu strigătura despre cât de mică o are adversarul și cât de curvă e nevastă-sa, discreția cu detaliile despre ce felații i-a mai făcut nu știu cine nu știu cui și scuza cu argintul viu aruncat sub călcătura actualului rival, până mai ieri partener de alianță. Eu pot să înțeleg că și bărbatul e om, dar mi-e greu și îmi face silă să-l văd, din ce în ce mai mult și mai des, înlocuit de o țața Floarea isterică și
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
fi avut frâne bune, iar eu n-aș fi avut: 1. un soț cu prezență de spirit și curiozitatea de a explora un unghi de vizibilitate la care eu, de pe locul șoferului, nu mai aveam acces; 2. reflexe sănătoase și călcătură apăsată cu dreptul; 3. o mare, mare cantitate de noroc. Va să zică, până aseară, dacă veneai de pe Olteniței și, la intersecția de la Piața Sudului, te hotărai să virezi la stânga, pe Calea Văcărești, te opreai frumos și le cedai trecerea celor care
Dă-ne nouă, Doamne, semafoare care să nu ne omoare! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20138_a_21463]
-
cu șosete albe până la genunchi, dintre care una o lua mereu mai la vale. Cred că, până la urmă, așa era modelul la șosetele astea. Prea erau toate la fel... Tot cam pe vremea aia am început să observ că am călcătura greșită, dar nu m-am corectat nici până-n ziua de azi, drept care, la ora la care vă scriu, au apărut și consecințele, mai ales în zona articulațiilor unuia dintre genunchi. Liceul mi-a adus și primii pantofi cu toc. Gri
Istoria pantofilor mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20792_a_22117]
-
bengoasă. A fost o experiență mișto, desigur, dar mult mai mișto a fost senzația de “acasă” pe care am avut-o când m-am întors la mașinuța mea, mai puțin șmecheră, mai puțin puternică, mai puțin bengoasă. La primele două călcături pe accelerație, i-am dat peste cap turometrul (mă obișnuisem cu ailaltă, care avea pedala mult mai sensibilă ), dar nu mi-au trebuit mai mult de 30 de secunde ca să revin la călcătura obișnuită. I-am auzit torsul binecunoscut, m-
Una e “o maşină”, alta e “maşina mea”! – CONCURS STARBUCKS by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20873_a_22198]
-
puternică, mai puțin bengoasă. La primele două călcături pe accelerație, i-am dat peste cap turometrul (mă obișnuisem cu ailaltă, care avea pedala mult mai sensibilă ), dar nu mi-au trebuit mai mult de 30 de secunde ca să revin la călcătura obișnuită. I-am auzit torsul binecunoscut, m-am înmuiat instantaneu și am uitat-o pentru totdeauna pe cealaltă. Apoi, i-am simțit mirosul familiar și m-a apucat un drag nebun. Îmi venea să mă dau jos și s-o
Una e “o maşină”, alta e “maşina mea”! – CONCURS STARBUCKS by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20873_a_22198]
-
și câteva afirmații cu care o femeie contemporană nu poate fi, probabil, de acord, cum ar fi cea despre purtatul pantalonilor ("Femeile își pierd jumătate din farmec atunci când intră într-o pereche de pantaloni"), întregul eseu este scris cu o "călcătură" rafinată și cu un timbru erudit. � Cronicarului i-a atras luarea-aminte și articolul lui Mihail Neamțu, Criza jurnalismului și deficitul democratic, care se întâlnește fericit cu cel scris de Ioana Pârvulescu în România literară și intitulat Malpraxis. Mihail Neamțu propune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pictura, arhitectura, istoria) declanșează în mintea spectatorului minunate focuri de artificii. Spectacolul este total, echilibristica între sublimul estetic și kitsch te ține cu sufletul la gură. Un singur pas greșit și totul se poate prăbuși în derizoriu. Funanbulul are însă călcătura sigură și, în dezmățul general de cuvinte, el este singurul care își păstrează mintea limpede. Cu siguranță, dacă ar putea citi cărțile lui Șerban Foarță, Maiorescu ar rescrie astăzi, cu totul altfel, celebrul său studiu, .
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
la o lectură mai atentă, constatăm că diferențele sunt mai adânci decât asemănările. Spre deosebire de "ego-prozatori" precum Cezar Paul-Bădescu, Claudia Golea ori Dragoș Bucurenci, cu un picioruș în propria viață și cu altul în gramatică, Radu Aldulescu e un romancier cu călcătura grea și un stil inconfundabil. Nimic nu poate fi extras din Amantul Colivăresei pentru a fi plasat în alte contexte și ansambluri compoziționale. Masiv și mărunt bătut în pagină, romanul, desfășurat pe spații ample, se ține la nivelul fiecărui fragment
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
se pare primul rachiu băut ca cărăuși? a întrebat moș Dumitru mustăcind a râde. Alecu și Gheorghe au privit unul la altul și au rămas cu vorbele pe buze, înroșindu-se ca două fete mari... Măi flăcăi! Voi nu aveți călcătură de cărăuși, ci mai degrabă de muieri. Eu vă întreb cum îi rachiul și voi vă fasoliți de parcă nu ați mai băut rachiu niciodată - a insistat moș Dumitru, străduindu-se să nu izbucnească în râs, lucru ce nu i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce mai aștepți?" Mama făcu o nouă încercare de a domoli lucrurile. Suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au parcurs În mod ordonat capitolul, de sus În jos și de la stânga la dreapta, Începând deci cu titlul, lucrurile Încep să se limpezească
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o rață hârșâind niște saboți de lemn pe ciment. *** - Ca să mă refer și eu la elementele esențiale, comenta Vlad stând cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
clipocitul apei lovite de vîslă, alt clipocit decît cel al apei care se bate de mal, aproape în aceeași secundă urechea lui încordată, țiuindă de atîta efort și așteptare, a sesizat și alt zgomot. Era sunetul pe care îl face călcătura de om în iarba încîlcită a malului. Deasupra lui, pe buza malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apa. A pornit-o într-acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus la fund. Pălăria i-a rămas deasupra; a fost înghițit ca un bolovan. Nu mă opream din rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vînd cărți în librăria mea lăturașă, dar cu titluri bine selectate. Știam ce să comand, cum să mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele decît băgîndu-le pe gît clienților, "la pachet". Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un ness pe-o sută de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Deci, domnii Philipi distrug cu bună știință și sistematic, cu tălpile lor marginale și mârșave, panseluțele expuse la marginea aleii. Iar eu, imaginați-vă, cât muncesc zi de zi, să le recuperez, să le resuscitez, să netezesc pământul deranjat de călcătura ireverențioasă și greoaie a domnului Philip. Și totul din cauza ei! Numai din cauza ei! (Arată spre Dora cu degetul.) Numai din cauza ei s-a ajuns aici. Îl înnebunea cu susceptibilitățile și insistențele. Ea poartă întreaga vină a transformării lui, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este iremediabilă și ireversibilă. Judecătorul: Vă mulțumesc. Acuzația dumneavoastră este întemeiată. Trigamia este o chestiune deosebit de gravă, chiar dacă e dobândită fără premeditare. După cum, indiferent de dimensiunea extinsă impusă de noua condiție tripartită, acuzatul nu are niciun drept să disturbe cu călcătura sa stricăcioasă și greoaie priveliștea minunată din fața blocului, realizată cu atâta migală și devoțiune de doamna Cleopatra. Cleopatra: Zi de zi florile sunt distruse, domnule. Aspectul grădiniței este din ce în ce mai depresat și derizoriu. Nicio scară nu arată acum atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suspendată în aer. Numai pe bârnă și în visele mele din copilărie aveam senzația că zbor. Căci nu te poți lăsa aici cu toată greutatea, trebuie cumva să te propulsezi în aer, nici eu nu prea-mi dau seama cum, călcătura trebuie să-ți fie ușoară și agilă, imponderabilă. Ăsta ar fi secretul mersului pe bârnă... Mama mea ura exercițiile mele la bârnă. Spunea că într-o zi am să cad și am să-mi rup spatele. Când sunt pe bârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rochie de mireasă, ceea ce înseamnă că unul dintre bărbații aceia e Mitică Petrache al meu. Mioara și-a așezat ochelarii după ce i-a șters grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]