41 matches
-
unul întreg... Fiecare primește potrivit cu rangul și cu vrednicia sa. Unul din cei mari poate să aibă sub oblăduire câteva sute. Altul, mai mic, zece-cinsprezece. Și tot așa, în descreștere. Cei mai prizăriți, însemnați doar cu o cruciuliță neagră în călindar, au parte de unu-doi. Ce să mai vorbim? Iară sfințișorii de rând, pe care nici popa nu-i mai cunoaște, să fie mulțumiți că se află aici, la loc luminat, feriți de griji și de supărări. SISOE: Și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu se mai cunoaște aici, în josul spatelui, o julitură adâncă, unde m-a ajuns vrăjmașa cu gheara? HABACUC: Degeaba, oamenii îs nărăviți rău, Sisoe. Poți să le arăți tu toate juliturile din lume, că nu le pasă, și praznic la călindar n-au să-ți puie. Ai stat în schivnicie, acolo rămâi! Da' ia să te fi dus la dânșii, să le faci niște minuni, să-l vindeci pe unul de bubă-rea, pe alta de streche..., și-ai vedea ce praznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da' ia să te fi dus la dânșii, să le faci niște minuni, să-l vindeci pe unul de bubă-rea, pe alta de streche..., și-ai vedea ce praznic mare cât toate zilele ți-ar pune și sfinției tale la călindar. PAFNUTIE: Iară de-acuma încolo asta nu se mai poate! Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință sfinția ta că cei de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce spui, frate Habacuc? Mai adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare nou-nouță, care n-a mai fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă, prooroace! HABACUC: Da' de unde? Tot aceea-i. Ascultați-mă pe mine: creștinilor nu le mai place să muncească. Așa că s-au pus pe făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA: Așa o fi, mai știi păcatul... BABA SAFTA: Și ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Păi n-ai auzit, dom' șef, că sfinția sa a venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am mai spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie taica Sisoe să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
șef, că sfinția sa a venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am mai spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie taica Sisoe să-mi răspundă ce și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie de minuni în parohie!" ILINCA: "O să-i fie mai bine aici decât în Rai!" PITAC: Numai zdrențărosul ăsta de sfânt ne lipsea!" BABA RADA: "Uită el de călindar..." (Pe acest vălmășag CORTINA care se ridică după câteva clipe. În prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă ți-ai vinde toată sărăcia. Da’ eu te iert și mă mulțămesc doar cu poveștile tale din Gromovnic. Au dondănit tot drumul. Aproape de târg, moș Dumitru și-a îndemnat armăsarul: Hai, tată, că Țâdulă aista mi-o făcut capul călindar și m-o amețit cu stelele lui... La poarta hanului, s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să mă aștepți aici, că altfel ai să-i pui sare pe coadă armăsarului meu și pe la miezul nopții îi ajunge
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Și Cănuță se naște „despre ziuă”, deci când se schimbă luna cu soarele, pe o zloată grozavă, și la începutul Postului Mare. Cum nu se poate mai prost. Iese în lume „fără socoteală”, e botezat cu nume „fără praznic la călindar”, și urmările se cunosc. Un destin cu care nu se-mpacă nicidecum. Evenimentul de familie și știrea de presă se nasc, să zic așa, simultan. În O cronică de Crăciun, sărbătoarea Nașterii, care trebuie onorată reportericește de dl Caracudi, se
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
denaturate și mamei născătoare de monștri, savantei de doi bani și țaței politice, ci pur și simplu cum a fost de secole și cum va fi cât va dura țara. Sfântu’ Ion. Iar după acea următoare sărbătoare a nației din călindar nu va mai fi 26 ianuarie, ziua neprețuitului asasin, a dementului, a paranoicului, a călăului mult lăudat, cu pistolul în spate. Autorului inept cu mai multe volume publicate în toate limbile pământului decât bagajul de cuvinte folosite în ele. Cuvinte
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
când e luna arămie, să uit de trecut și de belele, stând cu mândra-n brațe la chindie. cerșetor la poarta ta mereu dup’ o cupă roză de nectar, să mă-nchin cinstit ca un evreu pe la sfinții toți din călindar. Referință Bibliografică: cerșetor la poarta lui Dyonis / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CERȘETOR LA POARTA LUI DYONIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383269_a_384598]
-
cornute. și zburdă a ied și mulge a lapte și-a brânză se prinde în noapte... cuvântul e aici, și-acolo și mâine, căci vine de ieri și latră a câine. și pleacă a azi și naște a marți, la călindar zice harți și nunta cunună. cuvântul se strâmbă la lună, la soare tot chicotește, cuvântul nu moare, el doar... hălăduiește! Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: IMORTALITATE / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
împreună. Oricât ar fi de dureros, trebuie să acceptăm ideea că sublimul vieții îl dă moartea, că numai moartea este cea care dă sens vieții: „Nu știu dacă-i loc a spune,/ Dar trecând Văii hotarul,/ Plânsetele, din genune,/ Răscoliră călindarul,/ Dându-i clar a înțelege/ - Precum zânelor măiestre -/ Că acolo unde-i lege/ Nu-i tocmeală, nici sechestre." Tulburătoarea temă a perceperii timpului, ne stârnește o profundă admirație pentru omul nostru simplu, temă pusă în discuție cu mult înainte ca
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
liră, fă-mă, sau voiară, ca la margine de țară să doinesc ca și străbunii și să stau la capul mumii să-mi jelesc mamă și tată, c-au fost blestemați de soartă. tai apusu-n beregată, cade noaptea-n călindar, spală-mi ochiul de-ntuneric, dă-mi lumina, doamne, -n dar. dă-mi lumina să mă mântui, irișii să-i fericesc, c-am domnit în astă viață în palat împărătesc. nu mai pot să mor o dată, am murit de-atâtea
RUGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368287_a_369616]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CADE TOAMNA ÎN PAHARE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului cade toamna în pahare bahică petrecere, sorbim din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică
CADE TOAMNA ÎN PAHARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358808_a_360137]
-
fi Secetă-ntre noi... Hai să facem Calendar de ceapă Ca pe vremea Când erai Copilă, Și-amândoi Cu ochii sorcoviți Să le plângem Foilor De milă... Anul vechi în amintire Pleacă, Anul Nou Sosește în curând! Hai să facem Călindar de ceapă, Să ne punem Sărbători În gând... Referință Bibliografică: Calendar de ceapă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1461, Anul IV, 31 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CALENDAR DE CEAPĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374397_a_375726]
-
atât mai interesant, cu cât perspectiva se schimbă: naratorul adoptă ori perspectiva unui personaj (eroul unei scene), ori a unui martor colectiv, de tipul „babelor” (din Slăveni etc.), ori a lui Popa Claie, cel care consemnează diverse evenimente într-un „călindar”, continuat după moartea sa de țârcovnic (acesta se adresează mortului, în stil epistolar, cu sfaturi, reproșuri, rugăminți, în pagini de un pitoresc plin de umor). Romanul, bine scris, are meritul - asemenea unora dintre poveștile lui Ion Creangă - de a reface
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
și Mihnea Gafița, București, 2002; Țară europsită, pref. Horia Roman Patapievici, București, 2002; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Liviu Papadima și Rodica Zafiu), București, 2002; Don Global suit pe cal (în colaborare cu Ilinca-Beatrice și Andrei-Ian Mihăilescu), București, 2003; Călindar de noapte, București, 2003. Repere bibliografice: Sasu, Dicț. scriit. SUA, 182-185; Irina Marin, Răspărul postmodernist, RL, 2002, 45; Manolescu, Enciclopedia, 496-497. R.D.
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
ravel și visezi seraiuri dragi aștepți în colțuri de rai să te fure câțiva magi. sâmbătă, 1 decembrie 2012 cade toamna în pahare cade toamna în pahare bahică petrecere, sorbim din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
O tigvă de cal pusă pe gardul casei apără casa de vrăji. Vrăjitoarele căleau trupurile haiducilor, de nu-i rănea decît glonțul de argint. (Gh.F.C.) Vreme Prevederea timpului în Ajunul Anului Nou Poporul își face la Anul Nou un propriu călindar spre a cunoaște tempestatea* anului viitor, în următorul chip: în presara Anului Nou se iau douăsprezece găoci* totuna de mari de ceapă, care se pun pe masă, și în ele, cîte puțină sare mare, pisată, și fiecărei găoci i se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
liniștit și tăcut, îi stăpânește pe toți, el însuși fiind atât de încercat de spaime și întrebări? Chiar astrologul Ion îi spune că nu-i scrisă-n stele soarta omenirii, dar vodă tot așa stă ceasuri întregi cu nasul în călindare să afle cum s-or mișca neamurile și împărații în anii ce vor veni. Poate că nu-i păcat, Doamne, să poarte la gât scândurica aia rotundă, că are pe ea semnul crucii, dar să cercetezi semnele ca să ghicești vremurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în bocceaua care sta pe jos. Scoase un pachet învelit într-un postav lung pe care îl desfășură ca să scoată la iveală trei cărți. Doamne, ce viață mai ducem și noi, gândi el, uite trebuie să țin socoteala la trei călindare, cel turcesc, cel ortodox și cel al lumii din Apus. Deschise cărțile; două erau tipărite, cea cu caractere arabe era un manuscris. De când scrisese el acel omagiu marelui împărat Constantin în latinește și în grecește și îl pusese pe fratele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]