42 matches
-
alianțelor iar domnia ta judecă la fel ca Brâncoveanul, că jugul turcesc este de lemn pe când al nemților este de fier? De altfel nimeni nu-l întreabă pe măria sa nimic, toate prezicerile astrologice arată că mântuirea vine din răsărit... Am aci călindarele cu mersul planetelor pentru încă douăzeci de ani. Dacă s-a greșit, nu noi am făcut-o, stelele greșesc. — De zece ani tot asta aud. Cu David Corbea cum a fost? Din trimisul lui vodă pe lângă țar, s-a împăunat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copiilor, asupra grădinilor, asupra îmbrăcămintei“. Ambele secțiuni erau înfrumusețate cu „gravuri de mode atât pentru bărbați, cât și pentru femei, însemnări de mobile deosebite de case, de grădini și alte asemenea“. La sfârșit de an, prenumeranții, abonații, primeau și un „călindar“, cu lunile anului viitor, „poezii fugitive ce vor ieși în acel an“, însemnări despre zidiri, locuri vândute, o variantă a rubricilor imobiliare de azi, dar și despre locurile mai interesante din țară, „ca Podul lui Traian, Turnul Severinului, intrarea Dunării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
toate glumele. Rubrica aceasta a rămas cât timp a trăit ziarul. Ziarul Românul păstrează încă vechea nomenclatură a lunilor anului. În fruntea articolului întâi - „editorialul“, cum se spune în Franța, articolul de fond, cum se spune la noi - citim tot: călindar, făurar, mărțișor, priar, florar, cireșar, cuptor, august, răpciune, brumărel, brumar, undrea. D-șoara E. Teodorini concertează la Teatrul Național în ziua de 16 ianuarie. Au dat concurs la serată: d-șoara Niculescu-Aman, d-na Gianetti, d nii Castagna, Fattori, L. Wiest și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Asachi, erau preocupați să-și fidelizeze abonații prin bonusuri, metode care azi fac parte din abc-ul politicilor de marketing. Iată, așadar, cum Heliade promitea abonaților „Curierului de ambe sexele“, la fiecare sfârșit de an, „câte un mic almanah sau călindar“, iar fiecărui abonat la „Spicuitorul moldo-român“ (care a apărut în 1841, la Iași) i se dădea un exemplar gratis, timp de doi ani, dacă aducea alți 20 de prenumeranți. Cititorii fideli ai revistei unioniste „Zimbrul“ primeau „o foaie suplimentară cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
unul întreg... Fiecare primește potrivit cu rangul și cu vrednicia sa. Unul din cei mari poate să aibă sub oblăduire câteva sute. Altul, mai mic, zece-cinsprezece. Și tot așa, în descreștere. Cei mai prizăriți, însemnați doar cu o cruciuliță neagră în călindar, au parte de unu-doi. Ce să mai vorbim? Iară sfințișorii de rând, pe care nici popa nu-i mai cunoaște, să fie mulțumiți că se află aici, la loc luminat, feriți de griji și de supărări. SISOE: Și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu se mai cunoaște aici, în josul spatelui, o julitură adâncă, unde m-a ajuns vrăjmașa cu gheara? HABACUC: Degeaba, oamenii îs nărăviți rău, Sisoe. Poți să le arăți tu toate juliturile din lume, că nu le pasă, și praznic la călindar n-au să-ți puie. Ai stat în schivnicie, acolo rămâi! Da' ia să te fi dus la dânșii, să le faci niște minuni, să-l vindeci pe unul de bubă-rea, pe alta de streche..., și-ai vedea ce praznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da' ia să te fi dus la dânșii, să le faci niște minuni, să-l vindeci pe unul de bubă-rea, pe alta de streche..., și-ai vedea ce praznic mare cât toate zilele ți-ar pune și sfinției tale la călindar. PAFNUTIE: Iară de-acuma încolo asta nu se mai poate! Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință sfinția ta că cei de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce spui, frate Habacuc? Mai adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare nou-nouță, care n-a mai fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă, prooroace! HABACUC: Da' de unde? Tot aceea-i. Ascultați-mă pe mine: creștinilor nu le mai place să muncească. Așa că s-au pus pe făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA: Așa o fi, mai știi păcatul... BABA SAFTA: Și ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Păi n-ai auzit, dom' șef, că sfinția sa a venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am mai spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie taica Sisoe să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
șef, că sfinția sa a venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am mai spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie taica Sisoe să-mi răspundă ce și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie de minuni în parohie!" ILINCA: "O să-i fie mai bine aici decât în Rai!" PITAC: Numai zdrențărosul ăsta de sfânt ne lipsea!" BABA RADA: "Uită el de călindar..." (Pe acest vălmășag CORTINA care se ridică după câteva clipe. În prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ravel și visezi seraiuri dragi aștepți în colțuri de rai să te fure câțiva magi. sâmbătă, 1 decembrie 2012 cade toamna în pahare cade toamna în pahare bahică petrecere, sorbim din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
luat învățătura creștinească de la Hristos, ci de la Fiul Oii. Și cred și ei în sfinta cru-ce și țin toate sărbătorile, tot ca noi, au și Crăciun și Paști, dar fiindcă sînt așa de departe de lumea noastră și nu au călindare ca noi și nici oameni luminați care să le spuie, nu știu nici cînd e Crăciunul și nici cînd e Paștile”. Să nu ne mai boluzească leprele de toate felurile și toate antereele cu revelațiile, emanațiile, conspirațiile, vedeniile și tîmpeniile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Criticii de la mijlocul veacului al XIX-lea nu au putut fi, prin urmare, decât constituționaliști liberali. După 18664 dorințele cele mari se îndepliniseră și ferici 1 Opere complete, Proză, p. 101. 2 Ceea ce spune și C. Negruzzi în articolul Paveaua, Călindar pentru poporul român, 1846. 3 Opere complete, Teatru, I, p. X. 4 Și chiar mai înainte: Kogălniceanu, în 1855 ("Romînia literară", 1855, 53), ne spune că "entuziasmul" de la 1848 slăbise, din cauza "materialismului vrâstei coapte, a visurilor ambiției neîmplinite, a orgoliului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]