10,800 matches
-
de-al doilea comentând, în tradiția Annalelor, statutul cuplului erotic, cu miză pe imaginarul feminin. Tema iubirii medievale - căreia cele două lucrări îi oferă noi oportunități de analiză - se atașează unei caracteristici esențiale a ,omului medieval": penitenta. , Chiar dacă nu este călugăr, penitent prin excelență, chiar dacă nu este obsedat de ideea că munca este o pedeapsă, omul medieval, condiționat de concepția asupra păcatului ce i-a fost insuflata, caută în penitenta mijlocul de a-și asigura mântuirea" spune Jacques Le Goff. Omul
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
o uimitoare expresivitate, a bisericii Kariye Djami din Fanar și pînă la analiza, pe un ton cît se poate de științific neutru, a episodului în care, cu cîțiva ani în urmă, Emil Constantinescu invoca în timpul campaniei electorale protecția unui misterios călugăr athonit - secvență înțeleasă ca recurs la depozitul simbolic propriu unui alt model social decît cel democratic. Acestea, alături de lectura textelor adînci, pline de savoare și înțelepciune sfîntă, din perioada primelor veacuri creștine. Totul, într-un discurs de o desăvîrșită continuitate
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
Dacă ne gîndim însă la incintele și stabilimentele pe care părintele Galeriu le-a sfințit cu voie, agitînd busuiocul pînă și prin cîrciumi, dilematicul stareț de la Nicula are toate motivele să doarmă buștean. Admir atitudinea starețului și cred că un călugăr care are asemenea scrupule e chiar un omul lui Dumnezeu. Din punctul său de vedere, starețul are absolută dreptate - nu poate sfinți și ce e destinat Cezarului fără a cădea în păcatul săvîrșit fără de voie, dar tot păcat. Din toată
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
rond de flori mereu proaspete. Ce-mi place mie e că sculptorul René Colameri nu l-a făcut hoț, tâlhar, ca-n legendă, pe autorul Baladei spânzuraților, ci sub chipul unui tânăr teolog de pe la 1400 înfășurat într-o rasă de călugăr cu nodul frânghiei apăsat cu palma pe șoldul drept. Un cap frumos de efeb. Seamănă cu Nichita. Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern francez, trăitor în secolul XV, că un popor trebuie să fie
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
Panait Istrati nu este peisagist. Între orizontul privirii și cel al simțirii, îl alege pe cel al simțirii. "Mediterana mea" abia dacă se întrezărește printre înflăcărări naive, printre luxurianță de gesturi și alternanțe între demonic și celest care, prin textul Călugări de la Sfîntul Munte, intră prin calcule, fățărnicie, prin mijloace lente și insidioase, în aventura mediteraneană a personajelor. Două sînt întîlnirile dintre om și mare, care nu se uită. Sau nu le uit eu. Una, atunci cînd povestitorul, ca să îi vadă
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
terorizat de o soție autoritară. Micile evenimente, cotidianul din vechea formulă optzecistă, sunt acoperite cu un strat gros de senzațional: din Revoluția decembristă a rămas scena autopsiei unei fete în prezența securiștilor, Bucureștiul anilor '90 e îngrozit de crimele lui Călugărul, președintele, soția acestuia și ministrul de interne sînt simple transpuneri ale unor caricaturi de ziar, un criminal de copii se ascunde în blocurile neterminate de lîngă Circul Foamei, o universitate particulară își are localurile într-o clădire dărăpănată etc. Femeile
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
brutalitatea (modernistă!) a celei aflate pe coperta "Omului recent" al lui H.-R. Patapievici, probabil că simțul estetic al paznicilor democrației ar fi fost oripilat și ar fi trecut la fapte. Mă înspăimântă și pe mine succesul pe care diverși călugări, popi, "schimnici", "iluminați" îl au de fiecare dată când se întâlnesc cu tinerii. Mai serile trecute, în pauza dintre două cursuri, am asistat la o scenă care m-a pus pe gânduri mai mult decât toată joaca sterilă de-a
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
putut vedea de pe coridor că încăperea era plină. Curios de fenomen, m-am apropiat și am văzut următoarea scenă, parcă desprinsă dintr-un roman rusesc de secolul al nouăsprezecelea: o sală înțesată de tineri îl sorbea din ochi pe-un călugăr (sau preot) în vârstă, posesorul unei imense bărbi de tip slav, prelinsă abundent pe piept. Monahul, în transă, vorbea despre forța mistică a numerelor. Am ascultat câteva minute destul de mirat de ceea ce mi se părea a fi o improvizație despre
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
se părea a fi o improvizație despre lucruri care-ar fi sunat mai credibil în gura unui matematician, după care am plecat, iritându-i în mod vădit pe-o parte dintre ascultătorii aflați în extaz. La ieșire, altă surpiză: un călugăr, de data aceasta tânăr, vindea cărți "de specialitate", frumos aranjate pe-o masă. Pe margine, o serie impresionantă de casete înregistrate cu discursurile a diverși "eremiți" și "sihaștri" - toți bărboși, toți purtând greutatea lumii pe umerii lor fragili. Mi-a
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
este direct: să luăm exemplu de la tătarii care stau în corturi și să nu ridicăm construcții mărețe de zid (cu excepția desigur, a celor întru lauda domnului). Așadar în fruntea ierarhiei sociale se află nu împărații și domnii, ci pustnicii și călugării: Că înaintea acelora împărații și domnii și judecătorii nimic nu sînt". Nu doar domnul are o misiune de sus, ci fiecare membru al societății, fiindcă, în măsură mai mare sau mai mică, dar fără excepție, toți poartă pe umeri "grija
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
într-o epocă militar-războinică, că nu s-au dat lupte notabile în care au murit sumedenie de oameni (în numele Domnului), ci doar faptul că eroismul și gloria individuală nu se aflau pe scara de valori care situa în vîrf pe călugăr și pustnic. Mult mai prețuită este evitarea vărsării de sînge, "cuvîntul bun", diplomația, cumpărarea bunăvoinței, compromisul. Dar, mai mult, prudența ajunge foarte departe când sfatul este ca pe câmpul de bătaie domnul să nu se afle unde e temeiul oștirii
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
șovăielile fiului de împărat sunt, de fapt, cele ale omului de oriunde și de oricând. Romanul funcționează, astfel, ca un subtil manual de creștinism în mai multe lecții. Pusă în această ecuație, nu ne e greu să-l "ghicim" în spatele călugărului Varlaam pe însuși Sf. Ioan Damaschin, deși în final naratorul se distanțează "obiectiv" de povestea pe care spune că a auzit-o "de la bărbați cinstiți și necredincioși (iată o convenție literară veche cât lumea). Romanul, însă, este încadrat cu grijă
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
zidurile romane, ea gâlgâie în noul veac:/ Vin barbarii!/ Năvălesc barbarii!/ De sus, de jos,/ Dinlăuntru, dinafară,/ Iau cu asalt porțile fragile! (Sârba Igniatovici). Aureola de albine în jurul capului celui care bea din izvorul mânăstirii Graceanița, "cântul de iubire" al "călugărilor, răzeșilor, nobililor, domnilor, grămăticilor și zografilor", înjurăturile pline de năduf ale omului simplu (Stevan Tontici: Micio Tontici vorbește cu Dumnezeu), critica societății ("Pe când înghețau cărțile în biblioteca orășănească/... între pagini,/ în inima literelor negre/ l-am găsit, îngropat, pe bătrânul
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
ale lui Dennis Deletant - oprindu-se mai ales asupra lipsei de reacție a înaltului cler față de dărîmarea bisericilor din București și distrugerea sistemului de mănăstiri (transformarea lor în cooperative meșteșugărești, impunerea unor condiții de vîrstă, sex și statut social pentru călugări). Lucrarea lui Olivier Gillet se deosebește de aceste abordări - nu numai pentru că este dedicată în întregime evoluției Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1948-1989, ci și datorită faptului că analiza pe care autorul o face se orientează asupra mecanismelor interne ale
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Nicolae Caușa în Dascălii Blajului (Blaj, 1943), ne spune că s-a născut în 1720, la Totoi, în județul Alba. A studiat, ca și Inochentie Micu Klein, la Tyrnavia; după terminarea studiilor vine la mănăstirea din Blaj, printre primii trei călugări. În anul 1753, episcopul Petru Pavel Aron îl numește vicar general. Se opune în 1756 alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic și din această cauză va fi trimis într-un fel de penitență la mănăstirea Strâmba, din nordul Ardealului
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
editate acum pentru prima dată, după mai bine de un sfert de mileniu. Pentru înțelegerea acestei lucrări este important să reamintim că ea a fost scrisă la doi ani după tulburările religioase din Transilvania, 1744, când s-a produs rebeliunea călugărului Visarion Sarai împotriva Unirii cu Roma. Episcopul Inochentie Micu Klein se afla în exil și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică se afla într-un moment de cumpănă. În această situație de criză, cartea lui Cotore reia și argumentează cele
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
informatician. Plictiseala dependentă de telecomnada televizorului în textul lui Olivier Cauly, filosof convins că "un popor ce nu ar accepta defel să se plictisească, ar fi de neguvernat". Acedia sau plictiseala spirituală, din spatele zidurilor mănăstirilor, în analiza fratelui Thierry-Marie Hamonic, călugăr dominican la mănăstirea din Bordeaux. Mistica plictiselii la Cioran, comentată cam fără nuanță de Jean-François Gautier, doctor în filosofie. Apoi plictiseala ca remediu eșuat într-un fragment interesant de text literar al scriitorului maghiar Deszö Kosztolányi. Sau nenumăratele plictiseli dintr-
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
de o parte, evenimente apropiate de zilele noastre de pe o arie geografică transcontinentală (din Argentina și Europa pînă în Orient), iar pe de alta, trimite pasionant la istoria milenară a locurilor. Rolul nelipsitului investigator este jucat - involuntar - de don Matteo, călugăr franciscan din Ierusalim, arheolog doct, cu merite în descoperirea unor inestimabile vestigii, solicitat ca mediator între diferitele comunități ce-și dispută suveranitatea asupra Ierusalimului și a plurietnicelor teritorii din jur. Propria-i forma-mentis și structură morală, don Matteo, personajul-povestitor, le
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
și părintele Luca, ilustrul arheolog al cărui învățăcel se consideră Matteo, la rîndu-i "tată" pentru alții. O dovedesc venerația cu care ceilalți îi evocă sau invocă. Personajul-povestitor susține prin fapte, nu numai în scrisori sau în discuțiile cu alții, poziția călugărilor prezenți în teritoriile legate de numele lui Isus, aceeași din 1219, cînd Sf. Francisc din Assisi rînduise acolo o congregație. Poziția privește Ierusalimul conceput ca oraș al Păcii, păstorit în bună înțelegere (dată drept scontată) de șefii celor trei religii
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
te prăbuși altfel decât liliecii o fac în ninsoare, pentru că vei exista și vei fi visat de poeme atâta vreme cât nimeni nu va vorbi de tine la persoana întâi./ O singură cușcă nu-i de ajuns pentru duhul libertății tale.../ Ah, călugăr al chitarelor dictando/ pescar de lacrimi polinomiale în năvoadele foilor de matematică.../ Hyacint, nu te ascunde de feminitate.../ Iakinta și neglijează restul șanselor minore/ deschide buzele care disting zirconul de liliaceu/ Asumă-ți rostul cristalului/ gândește-te doar la felinarele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
după câte știu, nu e rezolvat în chip fundamental. Adaug la acestea faptul că însăși mișcarea monastică a fost greu de condus sub puterea comunistă, pentru un întreg ansamblu de motive, unul, fundamental, fiind dificultatea recrutării. Mănăstirile erau populate de călugări îmbătrâniți, unele mănăstiri fuseseră chiar închise, și de aici a apărut o vie interogație privind șansele de menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
le citești pe toate, admirându-le rotunjimea fiecăruia, stilul curat, exersat, cu nerv, fără minusuri, și toate apocalipsele și mântuirile lui de confetti. îmi place mai ales ireverența prozatorului, îndrăzneala lui de a-i băga în aceeași oală și pe călugări și pe păcătoși, toți pradă acelorași slăbiciuni lumești. De altfel Cătălin Mihuleac descinde din Creangă, cu umorul hâtru și culoarea locală a toponimelor, încât s-ar zice că inventează un întreg epos moldav de bețivi sentimentali, studenți căminiști din complexul
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
culoarea locală a toponimelor, încât s-ar zice că inventează un întreg epos moldav de bețivi sentimentali, studenți căminiști din complexul Tudor Vladimirescu, jupâni de bloc de Dorohoi etc. Aceiași inși autentici, rămași cu gura căscată în fața reclamelor luminoase. Cinstiți călugări care stropesc cu aghiazmă către ele. La această inventivitate epică extraordinară se adaugă talentul de a face din orice subiect ceva absolut original (a se citi Un miros proaspăt de verdeață și gâză tânără îi însuflețea gura), precum și talentul expresiei
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
a cuvintelor citate ca sursă: "botez (din baptism)", "înger (din duiangelus)" etc. Dramatică e mai cu seamă deformarea numelor proprii: Augus Trebonium Laurean, Kappadacia, Monte Squien (autorul Scrisorilor persane!), Antim Ivirneanu, Inochendie Micu Kelin, Nepotul lui Romian (roman de Diderot!), "călugării Macabrie, Azarie, Eftinie" ș.a.m.d. Chiar dacă într-unele dintre exemplele citate e vorba doar de erori de dactilografiere (de "tastare"), punerea lor în circulație prin texte care încurajează copierea și absența verificării e la fel de gravă. Merită amintite, oricum, și
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
cărnii dospea, putrezea, pîlpîia" (ibidem). Sau: " Ceața mi-a intrat în oase și un cîine cu trei labe/ mă amușină de departe" (La Cesarina șIț). Simțurile stimulate de această scriitură în răspăr devin tragic-rafinate: La Santa Caterina te căutam printre călugării pontificali,/ ogivele îți strîngeau capul în menghina rece,/ inelul emailat licărea precum ochiul de pește mort./ Dintre mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]