55 matches
-
NOTE 1. Edificator în acest sens este un document din 9 februarie 1629 . prin care Alexandru Ilieș Voievod scutește de dări rimânii fugiți din satul Șovârlov , al mânăstirii Topolnița , în caz că se vor întoarce de peste Dunăre , menționând totodată , că veniseră trei călugărași sârbi să o repare și că aceștia se plângeau pentru acest sat D.R.H., vol. XXII, p. 439 .Mai târziu , Matei Basarab , la începutul domniei , acordă din nou scutiri ,prin documentul din 28 martie 1633, acelorași rumâni din Șovârliug D.R.H. , vol
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 by http://confluente.ro/Drmite_maneanu_lupu_buliga_varvara_magdalena_maneanu_1368775201.html [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
Zice așa ctitorul Curții de Argeș: „Văzut-am cu ochii noștri Sfânta Mânăstire Cozia; mi s-a bucurat sufletul, nu pentru frumusețea sau cioplirea pietrelor, ci pentru întemeierea și cuviința locului, care are hrană împrejurul mânăstirii, cât pot să muncească călugărașii cu mâinile lor. Sunt pomi și izvoare frumoase și cișmele cu ape dulci. Toată este veselă și cuviincioasă această mâ¬năstire, în toată vre¬mea, atât pen¬tru desfătăciunea lo¬cului cât și pentru șe¬derea arhiereilor care, lăsându-și
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie by http://confluente.ro/stelian_gombos_1482217108.html [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
dădea fiecărui cântec interpretarea cea mai potrivită. Nu i-au fost străine nici cântecele de lume bucureștene din prima jumătate a veacului său. Printre cele dictate lui G. Dem Teodorescu figurează: "„Desfă, puică, ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete-aș călugăraș”"; "„Mă miram, puică, miram”"; "„Auzi, lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Basarab. Situată sub un deal, „[...]la munte[...]“, în zona comunei Brăești, d Județul Buzău, , construcția a fost făcută între anii 1647-1648, pe locul unui „[...] schitișor prost ca și alte schitișoare ce se află împrejurul ei de se țin la dânsele călugărași sihaștri[...]“, construcție de lemn datând de la începutul secolului al XVI-lea, ctitorie a unui Radu voievod, poate Radu de la Afumați sau poate Radu Paisie (D.I.R., Secolul XVI, vol.V, p. 75-76). De altfel confirmarea acestora vine din însăși pisania păstrată
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
pe vine în dreptul plitei, lângă copil. — Dă-mi voie să mă încălzesc puțin. Băiatul nu spuse nimic, dar aruncă o scurtă privire cu coada ochiului. — E frig noaptea, nu-i așa? — Suntem la munte. Sigur că-i frig, răspunse copilul. — Călugărașule, aici... Aici nu-i un templu! Sunt discipolul Maestrului Hanbei, nu un călugăr! — Ha, ha, ha, ha! — De ce râdeți? — Iartă-mă. — Plecați! Dacă spânul meu află că s-a strecurat un străin în cuhnie, pe urmă are să mă certe. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să aibă. Ekei nu era un călugăr ca oricare altul. Pe vremea când fusese încă un tânăr acolit, studiind într-un templu, Motonari, fostul senior al clanului Mori, îi ordonase să intre în serviciul său. În timpul vieții lui Motonari, acest „călugăraș” pe care el îl numise cu afecțiune Ekei îl însoțise în toate campaniile militare. După moarta lui Motonari, Ekei părăsise clanul Mori, hoinărind prin imperiu. La întoarcere, fusese făcut abate al Templului Ankokuji și îl servise pe Terumoto, noul senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a se căsători este pentru partea femeiască, În genere, de la 15-20 de ani, iar pentru cea bărbătească de la 18-30 ani. De la 20, respectiv de la 30 de ani, Începând Înainte, fetele devin fete bătrâne, iar feciorii burlaci, sau feciori tomnatici. Basmul Călugăraș [Săncescu] deapănă istoria unei fete de Împărat care și-a aflat ursit Într-un mort. Un Împărat și o Împărăteasă aveau o fată minune de vrednică, care aude un glas În vis spunându-i că bărbatul ei e mort și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se Îmbrăcă Însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de Împărat, deși lui Îi da brânci inima spre cealaltă. Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu păpușica licărea are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ales cu rozmarin și cu calomfir. Fata, rămasă fără iubitul ei, plânge și cântă, merge prin pădure, se Întâlnește cu un călugăr bătrân, Își schimbă hainele cu ale lui și pornește spre curtea-mpărătească (Simțea ea că parc-o trăgea ața). Călugărașul se odihnește la o fântână cu apă limpede, sub un paltin. Feciorul de-mpărat se plimba printre jucători, uitându-se mereu spre partea unde fusese la vânătoare și pe el parcă-l trăgea ața! Notăm două reacții similare din partea celor
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
doi tineri, transpuse cu ajutorul sintagmei: parcă-l (-o) trăgea ața. Tânărul care la Început luptase Împotriva sentimentelor sale, fiind față În față cu o ființă care-i amintea de fata abandonată În pădure, nu mai crede În legitimitatea legământului făcut. Călugărașul Îi spune Împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cu o ființă care-i amintea de fata abandonată În pădure, nu mai crede În legitimitatea legământului făcut. Călugărașul Îi spune Împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr un ou (obicei consemnat În monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr un ou (obicei consemnat În monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să-ntingă, până n-o mai cânta un cântecel moș călugăraș. Reacția celorlalți nuntași este previzibilă. Dezbrăcarea de straiele călugărești (iar pe umeri și pe spate i se resfiră, ca o leasă, păru-i cu totul și cu totul de aur. Și rămase fata frumoasă și luminoasă, ca o zână din
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ascunse și refulate pe care o respira orășelul de la confluența Târnavelor („iad și Sodomă” Îl numește Cipariu XE "Cipariu" , Într-o altă scrisoare către Bariț XE "Bariț" ) era cel mai bine surprinsă În versurile populare ale vremii: Face-m-aș călugăraș La mânăstire la Blaș; Cu dejtele pe icoane, Cu ochii după cucoane. O categorie frământată de o mare tensiune morală, dar de data aceasta neatinsă de vicii și de corupție, este cea a elevilor de la Blaj. Drama interioară a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al mănăstirii Galata.Nu știu de ce, mărite Spirit, dar Radu Mihnea voievod a scos călugării moldoveni de la mănăstirea Aron Vodă. Aceștia, după cum spune Miron Barnovschi la 17 ian.1626 (7134): „Scriem și mărturisim cu scrisoarea domnii mele pentru rândul acestor călugărași care au fost...la mănăstirea lui Aron Vodă...Radul vodă i-a scos de acolo și au pus alți călugări, oameni streini din Tara Grecească...Văzându pe acei săraci călugărași (moldoveni) umblând din mănăstire în mănăstire...le-am dat mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Scriem și mărturisim cu scrisoarea domnii mele pentru rândul acestor călugărași care au fost...la mănăstirea lui Aron Vodă...Radul vodă i-a scos de acolo și au pus alți călugări, oameni streini din Tara Grecească...Văzându pe acei săraci călugărași (moldoveni) umblând din mănăstire în mănăstire...le-am dat mănăstirea Zotei, de la Hlincea...și văzându că acea mănăstire s-au pustiit și au rămas săracă...și neavându hotar unde se hrăni...am dat și am miluit sfânta mănăstire...Zotei, de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aibă a hotărî și stâlpi o bucată de locu din locul domnescu, ce iaste a târgului Iașilor, cu vii și cu câmpu de arat și de cosit și să ia de-a zece ce ar fi pe locul sfintei mănăstiri călugărașii ce ar fi petrecători în sfânta mănăstire din tot locul după obiceiu.” Apoi, peste cel din 20 feb. 1702 (7210). In acest zapis, vodă se cam arată supărat pe faptul că Vasile Lupu voievod a închinat mănăstirea Sf. Atanasie la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
noapte m-am trezit speriat de un vis - puțin spus! - ciudat. Mergeam la mătușa Marința, și cînd eram pe punctul să trec de ulița lui Vasile Dramba, de-acolo a ieșit un cortegiu funerar. În fruntea lui se afla un călugăraș hirsut, fără odăjdii, doar cu rasa pe el și cu potcap negru. Eu mai eram cu cineva (Valeriu?). În loc s-o ia spre biserică, înainte, coloana a luat-o spre dreapta, apoi a intrat în grădina lui Pacurel, unde era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eram cu cineva (Valeriu?). În loc s-o ia spre biserică, înainte, coloana a luat-o spre dreapta, apoi a intrat în grădina lui Pacurel, unde era mormîntul celui ce urma să fie înhumat. Oprindu-se la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca să discuim, așa că spargeți bolovanii cu sapele”! *Prea des convorbiri exclusiv alimentare și meteorologice. Monotonie! Încerc unul dintre lucrurile cele mai dificile azi: să rămîn rezonabil. *Ce persistentă e amintirea anumitor vise! Deși au trecut destule zile de la visul cu călugărașul care mi-a spus „Ai să mori!” și căruia i-am răspuns „știu că da, dar nu acum!”, încă mă preocupă. M-am rugat să se risipească: nu s-a întîmplat așa. „E doar un vis”, îmi repet. „De cîte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe vine În dreptul plitei, lângă copil. — Dă-mi voie să mă Încălzesc puțin. Băiatul nu spuse nimic, dar aruncă o scurtă privire cu coada ochiului. — E frig noaptea, nu-i așa? — Suntem la munte. Sigur că-i frig, răspunse copilul. — Călugărașule, aici... Aici nu-i un templu! Sunt discipolul Maestrului Hanbei, nu un călugăr! — Ha, ha, ha, ha! — De ce râdeți? — Iartă-mă. — Plecați! Dacă stăpânul meu află că s-a strecurat un străin În bucătărie, pe urmă are să mă certe. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să aibă. Ekei nu era un călugăr ca oricare altul. Pe vremea când fusese Încă un tânăr acolit, studiind Într-un templu, Motonari, fostul senior al clanului Mori, Îi ordonase să intre În serviciul său. În timpul vieții lui Motonari, acest „călugăraș“ pe care el Îl numise, cu afecțiune, Ekei, Îl Însoțise În toate campaniile militare. După moarta lui Motonari, Ekei părăsise clanul Mori, hoinărind prin imperiu. La Întoarcere, fusese făcut mare preot al Templului Ankokuji și Îl slujise pe Terumoto, noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
învățați tipicul, pui de năpârcă ce sunteți Ia stați oleacă să vă scot eu gărgăunii din cap... Și, apucând pravila cea mare, dă cu ea de-a azvârlita în adversari. Apoi, înhățând un sfeșnic greu, după ei... Părintele Duhu și călugărașul o iau la sănătoasa din sfânta biserică fugind mai mult pe brânci decât în picioare; chiar după tipic... Ironie evidentă a lui Creangă care ia partea popii Oșlobanu, oricât l-ar urî. Și pe bună dreptate. Sunt metode care, susținând
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
care nu erau admise femeile. Cum, pe ea s-o refuze?! Pe atunci el purta uniformă și o însoțise pe "înalta doamnă" pînă în poarta mănăstirii, însoțiți de o droaie de dulăi de la stîna apropiată, care păzeau și mănăstirea, unde călugărașii le mai aruncau din cînd în cînd resturi de hrană. Numărase în urmă, ca la vreo zece dulăi mari, flocoși, gata să-i sfîșie. Împușcase vreo trei în picioare cu pistolul din dotare. Trăgea și ea cu revolverul ei mic
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
păducei.../ Ea îmi trimite iar firman de moarte Și chiar așa, lipsită de temei, La dracu-n praznic bună să mă poarte, Vârtoasă ca rachiurile arde Pe gâtița-mi uscată ura ei. Că sunt de multă vreme mi se pare Călugăraș nevolnic într-un schit, Tot canonind pios la lumânare Și n-am ce face, o să-ndur spășit: Prietenul e dus la vânătoare, Iar Doamna Brună tocmai m-a gonit. 2 Sonetu-i un dichis pentru bărbați, Și trebuie lucrat c-un
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
se petrec multe abuzuri și se cultivă un medievalism strident. Am văzut, în primăvara anului trecut, la Schitul Darvari, o scenă care, pentru mine, concentrează moravurile întru totul lumești ale unor ierarhi ai sfintei noastre biserici: un grup de șapte-opt călugărași longilini și cu chipuri pe care se citea extazul, se bulucea la poarta mănăstirii să petreacă două înalte fețe bisericești care tocmai îi vizitaseră. Slugărnicia, adorația tâmpă, prosternarea imbecilă și un fel de sexualitate difuză, evident rău plasată în context
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]