23 matches
-
oile afară? — Afală, afală! Într-o clipă omul crezând ca au scăpat oile, Își trase pantalonii și haina ieșind glonț pe ușă spre staul. Uitând cât ger e afară copilul coborî la rându-i din pat și așa cum era, În cămășoiul lung, Își urmă părintele mai mult În intenția de a-i fi alături de cât ar putea să-l ajute Într-un fel. După nici doi pași simți cum frigul Îi Învăluie tot corpul strângându-l ca Întrun clește, făcându-l
Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
râsului său, a început să se strecoare "un fior de ghiață": Și asta mai cu seamă din clipa când l-au podidit lacrimile peste măsură în ziua de 28 iunie 1883, când cea mai luminată minte a românilor intra, în cămășoiul de forță, pe porțile institutului de alienați al doctorului Șuțu". Și a mai plâns și la moartea poetului. După 1900, experimentează râsu-plânsu, țara "plină de umor" începea să fie tot mai tristă. Bacovia scria în poema Amurg de toamnă: "Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Fecioară. Vica. Își roade unghiile de nesații.» / Os ivea dimineața, sidefat. / «Vica, mamă, te-ai sculat?» / Țipă o babă la geamul alăturat / («Obeză. Dă în cărți. Candele-n odaie. / Ciudate lampioane dintr-un Paris de Paie. / Ascultă la prânz, în cămășoi, / Cotele apelor Dunării, la postul doi»)”. (O dimineață în curte). Poemul este atât de „încăpător”, încât apare în el inclusiv un locatar japonez, „pripășit, cine știe cum, pe aici”. În universul liric dimovian, o toleranță neobișnuită e suverană. Împingând la extrem (ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
elemente complet divergente. Dar oniricul D. „disciplinează”, așa-zicând, visul, dând libertății sale o organizare artistică. Toate poemele sale, chiar și cele mai stranii, sunt impecabil ritmate și rimate, cu rime - e adevărat - insolite, năstrușnice, pline de haz („sidefat” / „sculat”, „cămășoi” / „doi”, „calcanu’” / „Câlniceanu”, „Marin” / „argentin”). E efortul unui tipic poet de atelier, baroc, șlefuind cu atenție și răbdare vocabulele rare (sau, dimpotrivă, tocite de atâta banalitate) și făcându-le să se lege, în sonorități muzicale, unele de altele. Cuvintele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
și 1 mângălaie mare, pe picioare". Nu se făcea baie bolnavilor aici, spălătoria având unicul scop de întreținere a lenjeriei. Lenjeria era relativ suficientă, dar în stare proastă; transferată de la alte instituții ale Epitropiei, de la spitale mai importante. Existau 56 cămășoaie și 56 fuste, cearșafuri, precum și 30 "oghialuri, toate rupte". Starea de igienă a bolnavilor era precară. Condițiile de dormit, proaste, lipsa unei băi, oghialurile greu de spălat, creau, probabil, promiscuitatea, care a impresionat atât de mult pe autorii amintiți anterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se uită delincvenții, golanii, rătăciții, evadații, transfugii, rătăciții, cei plecați de acasă în lumea largă și care au trecut prin atît de multe încît nimic nu-i mai poate impresiona și de aceea se poartă cu plete, cu mocasini, cu cămășoaiele înflorate, cu mărgelele ieftine de sticlă colorate, cu jeansi, cu rucsac, cu ceaunul afumat, cu tot felul de nimicuri cu care merg, la fapt de seară, pe drum pustiu, printre lanuri de porumb și pe lîngă ei trec mașinile una
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
în nebunia stațiilor de amplificare, în zguduiturile ritmice ale membranelor acelora uriașe ale difuzoarelor care scutură pămîntul cu totul, cu soare, munți, văi, cu osemintele sacre ale dinozaurilor. Hei, frate digger, strigă unchiul Bil și se îmbrățișază cu drag, cu cămășoaiele lor, cu ciucurii lor, cu mărgelele cele de sticlă, cu bentița pe cap, cu mocasinii. Bubuie concertul și deja lucrurile merg înainte, curg la vale, acu mai bine de cinci ani Roy și Jay și-au deschis cel dintîi Psychedelic
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
ton din ce în ce mai sigur și mai puțin doritor de replică pe care ni se cîntă trista poveste a poetului. Citez din dl Codreanu: "în puține cuvinte, lucrurile stau astfel: la 28 iunie 1883, Eminescu a fost dus, în chip brutal ("în cămășoiul de forță", după nota din procesul-verbal încheiat de comisarul de poliție Nicolaescu), la sanatoriul doctorului Șuțu, nu fiindcă ar fi fost nebun de legat, ci fiindcă devenise extrem de incomod ca ziarist, încît scoaterea lui de la Timpul era dorită atît de
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
întețiseră focul, dar Pylarino știa că domnul nu tremura de frig. — Măria ta, în jumătate de ceas v-aș fierbe un leac pe care, dac-o să-l beți fierbinte, o să vă liniștiți. — Ce mai aștepți? Și vodă rămase singur în cămășoiul alb din pânză de in, sprijinit în perne, sub velințele grele din lână țigaie. Prima care se întoarse fu doamna. Se sperie când îl privi atentă. Dormea. Avea fruntea palidă și brobonată de sudoare, la fel și obrazul stâng, în timp ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne-a salvat atunci și știrul, caprița, troscotul. Nu doresc nimănui să aibă la masă doar borș cu știr iar când să se întindă la pământ să și suplimenteze masa cu troscot (ăsta era mai bun la gust! antireumatic!) În cămășoaie lungi de cânepă toți ne ascundeam de soarele vânăt! 2012, anul celor 4 calamități: alegeri locale (un tur), Referendum (un tur, dar tot cheltuieli mari), alte alegeri (care urmează) și mai ales SECETA în plină ,,desfășurare”! Sunt îngrijorat că multă
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
sa, este cea între Gulagul cu toate atrocitățile lui și lumea liberă în care trăim azi și poate nu o prețuim destul. S. I. P.O.2 Camera în care Dora se găsește culcată într-un pat îngust, cu gratii rabatabile, cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea sonor care se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă. Dar Victor nu mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se topesc trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
șale. Moș Gheorghe ridicase capul. — Ce dracu a mai fi? mormăi bătrânul scuipând într-o parte. Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de zor cu penele înmuiate des în călimări, ca să transcrie, după ciorne, sprafca, otnoșenia sau sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
numi în istoria mișcărilor spiritual-literare din Europa "neoromantismul de la Copșa Mică". Curentul va avea reverberații și în plastică, în muzică, în teatru. Cum va arăta în teatru acest nou romantism, de exemplu? Fantomele nu vor mai flutura mâneci albe la cămășoaie, ci mâneci negre. Iar bu-hu-hu-ul lor va fi mai astmatic. Vom continua dialogul nostru și cu altă ocazie? De ce nu? Și așa literatura, arta e un ținut al amăgirilor în care dacă ai intrat cu adevărat rătăcirea devine drumul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă cunoască ? Mă uitam la domnul acela bătrân și mă gândeam : „Câtă diferență între redingota lui și cămășoiul lui Dragoș...“. Dar Dragoș poate că nici nu exista, Maria nu izbutise niciodată să-l vadă și nici Iason, iar pe Empedocle ăla mic cred că nu-l mai văzuse nimeni în afară de mine. Poate că nici domnul de la masă nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a doua zi, Bleotu, șoferul său stenahorisit, precum și Svetlana și ceilalți, cum de transpirase mortul atât de tare, de-i erau ude membrele descărnate, pielea pământie de pe ele și murdăria veche a cămășoiului, pe care, probabil, într-un acces de fierbințeală, îl lepădase de pe umeri-i slabi, îmbrăcându-l pe dos. Estimp, în noaptea potopită de ninsoare, bătuse de orele zece, până Vladimir înțelese, încet-încetișor, că ferestrele oarbe și întunecate, de dincolo de împrejmuirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o eclipsă de lună? Ai citit cumva niște poeți mai drăgălași decât Daniel Bănulescu, Dylan Thomas sau Cristi Popescu? și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci lângă maculator, să constate cum îl turnase limbricania. Și, cu cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doi. Pe când lunganca despletită trecea, în batjocură, peste doi metri. Și-aici orice înșelătorie era, cu desăvârșire, exclusă. Picioroange, nu. Sandale cu tocuri de optzeci de centimetri, nu. Toate membrele inferioare ale apariției îi erau descălțate. Și, în plus, de sub cămășoiul de noapte, i se ițeau, de-a dreptul surprinzător, apăsate pe alămurile pedalelor instrumentului, tălpile dezgolite. Tînără! Din două mișcări, uriașa abandonă la preclasici. Nici una, nici două, i se tolăni pe genunchi. Și se porni sălbatecă să pupe și să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe Sinistrat, cu admirație amuzată, cu palma peste spate. Era și un bunic pe cinste și se numea și Onofrei. 376 DANIEL BĂNULESCU - "Animalul din Organizația voastră de Tineret a ieșit, de pe data de 20, afară, cu recamierul și cămășoiul de noapte în mijlocul străzii!... Eu nu zic că e bine sau că este rău. Dar trebuie să anunț mai sus, așa cum nu m-ați anunțat voi pe mine... Cunoașteți desfășurătoarele noi de acțiuni, omologate luna aceasta... La Criteriul cinci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în viața ta". 24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc și imprecis delimitat al cartierului Oltenița, zburda, de asemenea, de capul ei, nestingherită, o neprețuită coală de hârtie, ce, la decolare, se prelinsese parcă dintre cutele cămășoiului Sinistratului, fără a fi băgată de nimeni în seamă, chiar cu puțin înainte ca liceeanul să se fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era (cea mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele ore în care zăcuse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ta!... Consumăm prea mult ulei. Sîntem prea proști. - Să vă fac atunci niște minuni? se ridică, încă nici pe jumătate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum că nu mai era înveșmîntat în pijamaua sa băiețească. Ci, dimpotrivă, apărea înspumat într-un cămășoi alb de noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de frigider, un balansoar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]