1,732 matches
-
ambelor sexe. Din păcate ele sînt fie concepute pentru handicapați (nu folosesc femininul din decență) ca de pildă ,paste cu suc de roșii", fie imposibil de atins, precum Luceafărul. De exemplu, pentru ,cubulețe fragede cu mure" trebuie să ai în cămară cantități însemnate din 15 ingrediente diferite și să muncești o oră pe brînci. La sfîrșit obții fix 18 cubulețe, dar e puțin probabil că-ți mai arde să le mănînci. Dacă ar fi să mă refer la limbajul și stilul
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
de scriitor". Totuși să fim serioși, oricît de scurt ar fi un editorial, nu ne putem rezolva absența ideilor prin prescurtarea numelui celui despre care scriem. în CURENTUL, Tia Șerbănescu constată că politicienii tranziției "nu ne-au umplut buzunarele sau cămările. în schimb au avut grijă să ne umple rafturile bibliotecilor cu scrierile lor. Zilele trecute și dl Constantinescu și-a făcut apariția pe rafturi cu patru volume groase, cumulînd 3.500 de pagini sub titlul " Timpul dărîmării, timpul zidirii". Lansarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
litere, ca un cod de piesă de calculator, poștașul nu poate identifica adresantul. Apartamentele au apă curentă și instalații sanitare și încălzire centrală. Balconul sau logia, închise de locatari cu improvizații de sticlă și profile de fier pentru a deveni cămări, depozite și verande care apără de vînt, ruinează pînă și rudimentele de plastică de fațadă pentru care arhitectul, la vremea proiectării, a luptat din greu". Cum să nu-ți aduci aminte filmul sovietic de odinioară în care doi colegi care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
a identității sale bizuite pe amintire, o reducție a limbajului, o deconectare de concretețea lumii: "cînd îți degeră picioarele crescute prea mult în aceiași bocanci/ cînd tremuri în aceeași tocită haină de toamna pînă spre vară/ cînd în Kredenz în cămară nu prea găsești ce întinde pe pîinea ta neagră - înseamnă că părinții tăi au pierdut așa de mult încît au început și din amintiri să piardă:// ei da, ei da, cine mai cunoaște toate serbările? Bătrînii aveau alt timp/ Nici
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
personal n-are nimic de-a face cu patriosmul sans rivages din care înțelegi că e de datoria ta, om concret, să te sacrifici pentru tihna, la fel de concretă, a burtosului care folosește țara pe post de drog și istoria drept cămară de alimente. Corupția la scară națională (ba chiar internațională, până-n inima Cosei Nostra), pe de o parte, izbucnirile isteric-totalitare, pe de altă parte, au readus România pe pagina întâi a ziarelor internaționale și în prime-time-ul emisiunilor de televiziune. Nu știu
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
eliberat. Dar cu ceva tot ne-am ales, l-am văzut purtat în cătușe. Am dormit relaxați, în acea noapte, asigurați că nici un director de bibliotecă nu ne va escalada zidurile, nu ne va forța ușile, spre a ne devasta cămara, spre a ne masacra în dormitoare. Poliția, justiția veghează. Iar când eternii cârtitori au clamat că directorul Bibliotecii Naționale nu era măcar vinovat - ceea ce este exclus - am priceput cât de jos a căzut opoziția, aceea care cu insolență, imprudență, și
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
tăifăsuiesc cu breasla. - Deci, închei aici, dorindu-vă multă sănătate, putere de muncă, multe împliniri și bucurii alături de distinsa doamnă Pencke... - În finalul niciodată sfârșit, doresc din toată inima cititorilor mei sănătate, liniște și pace, belșug în inimi și în cămări! Motiv pentru care mă iscălesc mai jos, Al. Conan II.
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
nu mai avea bani și murea de oboseală, magazinele se umpleau de mărfuri. Ce să faci cu atîta belșug întîrziat? Acasă, puținele ouă obținute cu greu erau deja vopsite, cozonacii cu coaja-nnegrită, copți noaptea la foc variabil, fuseseră puși în cămară, imitația de drob de miel făcut din pipote și pateu la cutii aștepta în cuptor. Fluturînd o sacoșă goală, refuzam să mă supun reflexului bine programat: nu voiam să sporesc numărul persoanelor de la coada servil-bucuroasă formată brusc în fața vreunei Alimentare
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
la Cluj. Aici descoperă farmecul subtil al cofetăriei Vita dulci (titlul unei alte povestiri a Supraviețuirilor), cu savarinele ei și lectura deloc subversivă a franțuzescului L’Humanité; e, o spune el însuși, un substitut cît se poate de străveziu al cămării mamei, cu bezelele și mai ales chou-à-la-crème-le ei (de a căror frișcă se leagă primul sărut al lui Relu, cu juna Pusi, altminteri urmat de țipete materne și palme paterne). Poate de aceea Servicul Special al Coincidențelor (cu care, e
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
e de partea lor”; iar dacă prințul Ghica este „omul secolului XIX”, modelul viitor este milionarul Grigore Eliad-Cîrciumărescu, reprezentantul celor care „n-au contat pînă acum” pentru că nu au „arbore genealogic”, dar care sînt „cheia, fierul acela răsucit care deschide cămara”: înțelegerile roșilor cu albii (Panu-Ghica) constituie germenele coaliției „celebre” dintre liberali și conservatori, discursul lui Grigore Eliad-Cîrciumărescu de pe terasa cofetăriei Fialcowsky anticipînd mersul evenimentelor politice. Perspectiva asupra epocii este completată de abile incursiuni în peisajul politic european; prin intermediul personajului său
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
surprinzătoare. Un gest dintre cele mai banale, plata curentului electric, poate dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii)// « Vine plata luminii»/ au scris// Curînd/vine plata luminii// Curînd/sub bănuți de metal/ne vom odihni pleoapele" ( Plata luminii, p. 28). Cînd nu scrie despre moarte sau meditează pe marginea textelor sacre, Ioan Morar dialoghează cu marile
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Aha! Din păcate, singurul obiect cu care i-aș fi putut otânji nevesti-mii vreo două, era cratița cu cartofii-pai scăldați în mujdei de usturoi (meniul nostru zilnic după mulțimea de majorări de costuri, anunțate la teve, care ne vor umple cămările de fericire după 1 ianuarie 2007), însă ar fi fost pagubele mult prea mari, astfel că am renunțat. Dar nici nu puteam să fac pe niznaiul... În consecință, m-am prezentat cu vitejie de familist încornorat la locul supliciului, respectiv
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
până și veghea împărăției însăși, lăsând să se înțeleagă că din astfel de oameni se cade să ne facem noi prietenii și oamenii de casă cei mai apropiați și de nădejde, prețul lor întrecând cu mult pe acela al unor cămări pline de neasemuite comori”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea I, 15-17.2., în PSB., vol. 14, p. 71-72) „Dar să nu ascultăm cu înfricoșare când auzim că sub trupurile scrijelite ale mucenicilor erau puși cărbuni aprinși
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și cultivări ale naturii, în spiritul precisei ei poezii: "Stea polară, îmi acorzi un dans?" Ucenic la clasici e o carte în care se asimilează mult. Lasă că, flămînzi, studenții bine organizați atacă, în medie de două ori pe pagină, cămările gazdelor de ocazie. Și duium de arome și de forme ispititoare de merinde moi ies de-acolo, înspre legitimarea (de ce nu, estetică...) a unui festin. Pe lîngă asta, o poftă de tot ce se poate pofti, de la mîncare la conversație
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
o tensiune care obosește corzile. Și ca să ducă firul pe dedesubt, pe cealaltă față a prozei. Sigur că optzeciștii ar protesta, probabil, energic, față cu așa trimitere, dar "viața subreală" de care se face vorbire este ecoul, trecut prin multe cămări, al unui vers de Blaga: "cine are în adînc, pe la morți vreo rădăcină...". Fântâneru practică un animism mai delicat, de pastelist letargic cu neașteptate, nevoite pusee de vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi un gol atît de mic. Lingvistică E frig vorba o formă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
le putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în Mercedesul meu, să-l duc la moșie la mine. Eu am acolo o cămară plină de posmagi rămași din vechiul regim și niște icre negre, ia, așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește. Și, de, creștini sîntem. A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
dormim în tranșee și vaier să ne spălăm sângele puternic și prunc în apa morților pe care eu n-o mai arunc vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am prânzit cu greieri e timp destul trecutul să
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
trudit Doamne te-ai așezat pe zări să te odihnești să te visezi îți voi injecta poezie în sânge (fragment) crește pe tăcute nevăzut în mine și nu știu pentru ce și nu știu ce chip o să aibă ce nume îmi surpă cămările în care am ascuns șoapta de dragoste dintr-o dimineață cu nervi durerea tristă din minte mica vicioasă "sunteți mai norocoși decât mine dacă i-ați trântit ușa în nas acestei lumi- zice- eu vin să vă fac treburile murdare
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
în favoarea unei benefice mansuetudini, a unei împăcări cu lumea (ca și cu soarta-i ca atare), a unei resemnări firești, ce e un fel de oboseală a simțurilor și a cărnii. Adrian Bodnaru pare-a scrie "la spartul nunții, în cămară", la ceasul zorilor mahmuri, în cenușiu și abandon. Universu-i este unul familiar, anodin, prozaic, fără "glorie", - dar, ca în poezia lui Bacovia, generator al unei atmosfere stranii și înlănțuitoare, aproape magice, de neuitat. (Ș.F.) Alunecă vinul: bătrân uituc sub
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
de cinci sau șase ani ținută în brațe de tatăl ei, pe când mama ei stă aplecată asupra lor, cu mâini lungi, rochie largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
ani ținută în brațe de tatăl ei, pe când mama ei stă aplecată asupra lor, cu mâini lungi, rochie largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales din tăcere, pierzându-se
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
ei, pe când mama ei stă aplecată asupra lor, cu mâini lungi, rochie largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales din tăcere, pierzându-se încetul cu încetul în indiferență, într-
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
miracole permanente și are o topografie specifică, în care obiectele cele mai banale dobîndesc virtuți magice. Există chiar o recurență a unor obiecte care, aidoma păpușilor rusești, înglobează, înghit la infinit ființe și lucruri: valize, case, camere, saci, oglinzi, frigidere, cămări în care sunt ascunși "îngeri congelați". în acest univers se poate muri de "o mie optzeci de ori"; o femeie căreia îi moare bărbatul face un cerc cu cretă albă în jurul lui și se așează în el; iubirile se pot
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
se face brusc dor de casă, de oraș, de ședere în fața televizorului, unde nimeni nu-i întreabă nimic, nici măcar dacă nu cumva li-e sete, că despre foame majoritatea românilor vorbesc singuri, fiindcă în dependința locuinței numită impropriu și elegant cămară, e un pustiu care aduce în fața ochilor imagini cu mirifica stepă rusească sau chiar cu Deșertul Gobi. Însă, rețeta vorbitului de unul singur la români se aplică și când, de exemplu, telespectatorul află de la președintele Camerei Deputaților că acestor aleși
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]