30 matches
-
nr. 2, 2001). Nu mai puțin peiorative sînt alte sensuri, pur adjectivale, ale derivatului, devenit un sinonim modern și mai concret pentru "patetic", "sentimental", "senzațional": "paginile pline de senzațional și de știri "telenoveliste"" (accept.ong.ro); "ieșirile telenoveliste ale predecesorului cănit" (C 14-20.06.2001); "accentele patetic-telenoveliste" (C 20-26.08.2001); adesea aceste înțelesuri au un uz extins, fiind aplicate retroactiv chiar unor situații anterioare modei telenovelelor sau din sfere diferite: "dictonul acela (telenovelist) "Garda moare, dar nu se predă!"..." (Monitorul
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
caracterul, ba chiar pentru starea lui de spirit. în prima scrisoare din 1879, unchiul scriitorului, recent-numitul domnitor Grigore Ghica, e trezit în mijlocul nopții și are un aer dezorientat (,Grigorie vodă Ghica era un om mărunțel, barba potrivită în apăratoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă, mustățile roșii trase în jos și despărțite sub nas prin două-trei muchi de brici, ras pe obraz pe lîngă barbă; ochii vii, glas răstit și gros. Cînd am intrat în iatac la vodă, era șapte
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
multă lumină. Așa am aflat despre evoluția copiilor mei 27 iulie 2009 Adunare în bucătărie la Frasin. În jurul mesei: eu - în capul mesei; în dreapta mea bunica, într-un cărucior de copil mai deosebit; în stânga mama, cu părul vopsit mai negru, cănit. Lângă bunica, cineva, cred că îngerul păzitor. Lângă mama încă o persoană, iar în capul celălalt al mesei, încă cineva. Știu cu aproximație că erau medici, luptători; în orice caz ajutoare ale noastre. Bunica era foarte slăbită și eu am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
avem, între ale noastre vizite, vreuna care să-i semene. Marea încurcătură de la Caragiale - finalurile celor două nuvele mai curînd descumpănesc, decît împrăștie tensiunea - pare să se-apro-pie, însă, de acest calambur în care voioșia neștiutoare a unora nu abate știința cănită a celorlalți. Schimbarea totală, și definitivă, pe care o vedea Dickens e, speranță romantică pe calapod realist, o sfîntă naivitate. Cu toată cuceritoarea ei frumusețe.
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
mai mult alchimist decât psiholog, dar o va invita totuși, pe sofaua aia verde și cu flori de levănțică mov. O va lăsa să vorbească în voie, să se „psihanalizeze” dacă asta dorește. Apoi, sobru, trăgându-se de vârful mustății cănite, doctorul își va da verdictul: Tipic! Ai fost sigur molestată în copilărie. Nu vreau să te sperii, dar herr Freud ar merge și mai departe, dar... despre asta vom vorbi în ședința de mâine dimineață. Ne vedem aici, la ora
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Devenisei atât de mică, o copilă! Tu însă, rămâi icoana copilăriei mele care venea de la biserică, atât de senina încât, fiecare gând te mângâia, bunico! Nu ți-am spus niciodată, cât te iubesc, cu panerul tău împletit de meșter și cănitele tale de moși împodobite cu cireșe și prune uscate, cu străchinile tale mereu pline, ... Citește mai mult Bunicii mele (Emiliei Pricop și Ecaterinei Voicilă)În ziua în care ai plecat,acum un sfert de veac,lumina lui mărțișor a devenit
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
din trup.Devenisei atât de mică, o copilă! Tu însă, rămâi icoana copilăriei melecare venea de la biserică,atât de senina încât,fiecare gând te mângâia, bunico! Nu ți-am spus niciodată, cât te iubesc,cu panerul tău împletit de meșterși cănitele tale de moșiîmpodobite cu cireșe și prune uscate,cu străchinile tale mereu pline,... X. RITUAL, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014. Ritual Îmi amintesc, când eram față zilnic ștergeam sticlă de lamp-afumată! Serile
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
la dr. Damian,- singurul tămăduitor în care, Mărțina are încredere oarbă. Doctorul o va invita pe sofaua aia verde și flori de iasomie. O va lăsa să vorbească singură, să se ,,psihanalizeze,, în voie. Apoi, trăgându-se de vârful mustății cănite, el îi va spune cu solemnitate: ,, Totul ține de... cum zicea herr Froid!!,, Așa se va încheia, ca întotdeauna, ședința. Fără complicații. Acum, Mărțina mai are putere decât să-și așeze mâinile peste sânii care nu au hrănit niciodată o
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
zona Th. Pallady. Prezența modestă vestimentară, potrivită vârstei și anotimpului te-ar împiedica să-l asimilezi oamenilor străzii. Și totuși... E unul ditre aceștia, lipsit de vreo sursă de câștig, dar altfel în felul său... Chipul smead și spânatic, niciodată cănit ori cu umbre de nesomn sau altă suferință, nu-ți împărtășește nimic despre vârstă și stare sufletească. Figura-i lipsită de vreun semn de trăire anume te-mpinge să-l diagnostichezi ca fiind atins de amimie, atât de incapabil e
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi miță, O, oameni morți de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu-ți face probleme. O să mă faci fericit. A început să-mi zâmbescă. Un zâmbet atât de neajutorat și nesigur. Da, zâmbetul era așa de rușinat. — Mai doriți un scotch? m-a întrebat cucoana din spatele barului - bătrâna damă cu părul cănit și glas strident. Purta un tutu de un maro închis sau caramel antipatic. Mie îmi amintea de un suspensor sau de o centură pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tânără, mai era un fost controlor fiscal, conu Iancu Ștefănescu căruia îi plăcea să se laude peste măsură cu lista lui de cuceriri. Era înalt, slab, îi atârna o bucată de piele sub fosta gușă, avea mustață răsucită și părul cănit. Umbla foarte elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a ales Și încoace ne-a trimis, Pe șase tretini de cai Cum nu-i mai vedea pe plai, Cu coame cănite, Frâne zugrăvite, Unghii costorite Și cozi împletite. De la dânsul că pornirăm La Dumneavoastră venirăm, Floricica s-o luăm La - mpăratul s-o ducem. Și pornirăm și venirăm Nu știurăm sama bine Să venim pe drumuri line, Ci ne-am îndreptat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de la --mpărăție 304 {EminescuOpVI 305} Spre crezare să ne fie. De știți carte latinească Puneți ca să v-o citească, Ori ne - aduceți, socri mari, Niște oameni cărturari, Nu popă cu barba deasă S-o citească nențeleasă, Și nu cu barba cănită Să rămîe necitită, Nici unul cu barba lungă Trei zile să nu-i ajungă, Nici unul cu barba rară Să ne ție pân în seară, Ci unul ce-o ști să sugă Să ne-o citească pe fugă, Să nu fie popă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănite am ridicat poduri de oțel peste râuri albe, peste zborul pasărei curate, peste păduri adânci, și orice pod se arcuia trecîndu-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el. Am zăbovit îndelung între stânci lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
divorțat de Maiorescu căruia i se face un portret caricat cu mijloacele pe care le indică în finalul scrisorii chiar Caragiale: "Trebuia odată onestul june ageamiu să-și deschidă ochii și să vază cît e de falsă bătrîna proxenetă sulemenită, cănită și magiunită și să se hotărască odată a-i da un categoric adio-oriental, precum merită o așa paciaură lipsită de cea mai elementară omenie [...]. Așadar, meditează, spălîndu-te de urmele necuratului contact [...]. Scuză-mi, dragă Mihalache, poliloghia (trivială, poate)." Cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
colț al pieței, o femeie vindea țesături înflorate. În brațele ei plângea un prunc. Femeia îi turnă ceva în gură, dintr-o căniță, și copilul tăcu o clipă, strîmbîndu-se, apoi vărsă, începu să țipe, iar fu silit să sugă din cănită și iar vărsă, după care în sfârșit se liniști, nu pentru mult timp. - Ce-i dă copilului? întrebă Nefert, Auta cunoștea destule obiceiuri din țara Ta Kemet. Începu să rîdă: - Îi dă lapte amestecat cu fiere de bou și cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a fugit și a dat foc registrelor. Apoi, pentru a le justifica dispariția, a pus foc casei. Pujato, 27 decembrie 1941 Nopțile lui Goliadkin În memoria Tâlharului cel Bun I Gervasio Montenegro - Înalt, distins, confuz, profil romantic, mustață ofilită și cănită - a urcat cu ostenită eleganță În mașina poliției și a Îngăduit să fie voituré la Penitenciar. Era Într-o situație paradoxală: numeroșii cititori ai ziarelor de după-amiază din toate cele paisprezece provincii erau indignați că un actor atât de celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Isidro, care pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale copiilor și nunți de argint, la liturghia de la orele unsprezece, În salonul de biliard și În cele mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este metropola Vestului, orașul diamantelor, Întemeiat În secolul VI, marele port. LÎngă port, o stradă lungă, ozonată, cu un aer pur și case mici, ca de zahăr ars, unde stau În vitrină profesionistele amorului maritim. Privesc, una e grasă și cănită, sortită definitiv marinarilor africani, a doua Își expune labele picioarelor, a treia pare blondă, fragilă, de o frumusețe electric luminoasă, dar nu se vede, perdeluțele sînt trase. Aș vrea și eu să intru Într-o asemenea Încăpere, poate puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
înconjuraseră pe prinț și pe Nastasia Filippovna, deplasă, ca să zicem așa, mulțimea și o despică în două. În fața Nastasiei Filippovna își făcu apariția capul familiei, generalul Ivolghin în persoană. Era în frac, cu un plastron curat; mustățile îi erau proaspăt cănite... Ganea n-o mai putea suporta și pe asta. Cu o vanitate și un amor propriu împinse până la exacerbare, până la ipohondrie, căutând în decursul acestor două luni măcar un punct pe care ar fi putut să se sprijine mai onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din Brănești dispăruse și el, expediat pe front din cauza diferenței de 50 000 lei între casa și registrele etapei. Cel care l-a urmat s-a prezentat cuviincios, [era] mai spălat decât celălalt, de vreo 50 de ani, cu mustață cănită. Părea potolit și lipsit de morga tradițională. N-am vorbit de război, dar i-am spus că voi trimite scrisorile mele închise la cenzura din București, găsind de prisos să fie verificate și la Brănești. A convenit. Maica stariță a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]