2,073 matches
-
cultură (un adevărat sport național) și care își va juca și dincolo de mormînt șansa de a se universaliza, fără să-i treacă vreodată prin cap să-și ceară scuze în public pentru contraperformanțele sale literare. Una din grijile lui de căpătîi este să-i împiedice pe alți conaționali să-i ia pîinea asta de la gură, intrînd pe filiera traducerilor. E notoriu faptul că și-n privința asta românii se comportă diferit de polonezi, unguri, cehi, ruși etc. E o chestiune de
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
pământ hispano-portughez și perceperea amănuntelor prin "oameni normali", sporește bugetul de credibilitate al parabolei. Până unde putea autorul să-și permită însoțirea derivei? Până undeva în larg. Moartea unuia dintre personajele premonitorii și înmormântarea sa simbolică (i se înfige la căpătâi nuielușa de velniș) are menirea unei reînsămânțări a solului iberic cu darul fanteziei, căutării, cultivării fantasticului. José Saramago. Pluta de piatră. Traducere și note de Mirela Stănciulescu. Posfață de Mioara Caragea. Seria de literatură universală a Bibliotecii Polirom, coordonată de
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
fond, de exegeza propriu-zisă, traducerea rămâne totuși o practică, o po(i)esie; drept care propriile-i probleme necesită, în continuare, un șir de note, separate, ale traducătorului..." E neîndoielnic că opera lui Mallarmé reprezintă pentru Șerban Foarță o �carte de căpătâi", un model îndelung asimilat. Cum se poate face o translație când aproape fiecare vers din originalul abordat e atât de celebru, încât ocupă pentru totdeauna memoria cititorului? Păstrând o puritate de cristal a echivalărilor, renunțând la neaoșisme, polizând cu maximă
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
Aglomerație. Oameni sărăcăcioși, îmbrăcați toți pe puncte purtând parcă aceeași uniformă de prizonieri învoiți... (restul, șters). * AXIOCHOS sau despre moarte. Clinias îl anunță pe Socrate că tatăl său, Axiochos, suferă fiind pe moarte și îi cere să se ducă la căpătâiul lui, să-l consoleze. Socrate îl ascultă, se duce la muribund și începe cu el dialogul următor: " Nu ți-e rușine Axiochos - îl mustră Socrate - că la vârsta ta, învățat cum ești și mai cu seamă un atenian! să-ți
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
de o mie de ori de guler și nu descoperă totuși sfoara care le pune în mișcare", se declară inși realiști, respectabili, cu o morală solidă. Schnier, clovnul en titre cel mai lucid, e dimpotrivă, decăzut, sărac, și bețiv fără căpătâi, amoral și raisonneur. El suferă în mod autentic (din iubire pentru o Marie bigotă și nu prea inteligentă), și face silogisme amare. Sentimentele acestei ființe cu atâta nevoie de afecțiune au ceva de comedie, fericirea lui Schnier e simplă și
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
prințului Gautama (viitorul Budha) povestită în Lalita Vistara. Nu vom stărui însă asupra acestor lucruri cu atât mai mult cu cât există, chiar în spațiul românesc - vezi cărțile prof. Dan Horia Mazilu - lucrări și cercetări solide asupra acestei cărți de "căpătâi" pentru creștinism, meditativă și inițiatică în același timp. Făcând abstracție de statutul special al acestei scrieri, putem încerca o analiză literară a romanului prin lentilele unui cititor modern. Poveste este simplă: Avenir, împăratul Indiei, află de la astrologii haldeeni că fiul
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
perioada de început, "alea alb-negre". Speculând greșeli de numerotare a notelor de subsol dintr-un articol redactat tot de Terry: membrii celebri ai unui partid sunt mutați în cel advers, papa ajunge să declare că una din operele sale de căpătâi a fost "Limba păsăricilor" (și alte titluri porno) etc. Procedeul e străvechiul imbroglio, încurcătura; aplicarea lui, însă, la un "aparat critic", pare a fi descoperirea autorului. în titlul postfeței, "Potirul sfântului Graal. Instrucțiuni de folosire" traducătorul Radu Paraschivescu (al cărui
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului de o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduință prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui cititor, ca și cum l-ar fi avut în față pe creatorul epopeelor grecești, înșuși. Cișmigiul, este
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Mihail Sebastian, pe care publicul acelei vremi nu apucase să-l cunoască decât ca autor al Jocului de-a vacanța, al Stelei fără nume și al comediei satirice Ultima oră, ignorându-i cu desăvârșire opera romanescă - îndeosebi cartea lui de căpătâi, De două mii de ani, care n-avea, pe atunci, permis de circulație. Propunerea d-sale m-a cucerit din bun început deoarece trezea în mine vechi amintiri de pasionat cititor cvasi-cotidian al lui Sebastian încă de pe la sfârșitul deceniului al treilea
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
vin destupată pe masă și imediat, scoțîndu-și capul din galerie, i-am auzit vocea: - Intră. Grăbește-te, pînă nu vine mama! Oala scotea aburi pe sobă și soarele palid pătrundea în galerie ca într-un acvariu, luminînd micul pat cu căpătîi metalic sprijinit de perete și noptiera pe care se afla un aparat de radio, o relicvă de fapt. În cealaltă parte a camerei se afla o măsuță pliantă, două scaune și un balansoar alb. Pe unul dintre scaune era o
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ar putea numi, brîncușian, o cumințenie a pămîntului. Mormîntul de la Fălticeni a fost grija anilor din urmă, adică a timpului cînd omul simte că se apropie un ceas al plecării, ce nu trebuie să te găsească nepregătit. Dar preocuparea de căpătîi, necontenită de o viață, a fost lucrarea pentru dăinuriea veșnică prin artă. Una din expresiile tulburătoare ale acestei preocupări poate fi și următoarea mărturisire, de o bună cuviință, proprie Domniei sale: Dacă din truda artei mele vor rezista să facă față
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
dar poetic vorbind sinistre. În ipostaze megalomane ( "o Rază Sfântă / miluindu-mi cuvintele", " Citește cartea mea"), poetul oficiază pe altarul poeziei prorocind încifrat ( autorul chiar a editat și un CD cu versuri în propria lectură): "Un pat de țărână / Un căpătâi de vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
se zicea, în ironie, «crai de Curtea-veche». Astfel cuvântul craiu ( scurtat din expresia craiu de Curtea-veche) ajunse să fie întrebuințat, mai întâiu în București, apoi și în provincie, în înțelesul de haimana (...), om chefliu, berbant (...), desmățat, desfrânat, libertin, om fără căpătâi" etc. De altfel, această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Curtea domnească, părăsită, devenise
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
a fost repovestită și de G. Călinescu, ca și de Șerban Cioculescu, care preia varianta lui Dionisie Fotino (din Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion, 1859, comparată cu Iorga, Istoria Bucureștilor, 1939): în lipsa domnului, "oamenii desperați și fără căpătîi. Cari se numesc în limba poporului crai", jefuiesc curtea domnească, se împodobesc cu tuiuri și stindarde etc. N. Manolescu, mai puțin convins de anecdotele istorice, citează formula "craidoni de Curte Veche" din Vlăsia lui Gh.H. Grandea. Un context lămuritor pentru
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
Ambrosius, și toate aceste explicații m-ar fi interesat dacă n-ar fi fost vorba de ochiul meu. La fiecare cuvânt urmat de un gest al său simțeam însă, ca o mângâiere, apăsarea blândă, protectoare a mâinilor Sibylei. Stătea la căpătâiul meu, în spatele fotoliului de piele, de cum fusesem instalat în el, îmi prinsese între palmele ei calde, binemirositoare, obrajii și îmi șoptea la ureche: "N-ai nici o grijă; sunt aici cu tine, nu ți se poate întâmpla nimic rău". Nu altfel
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
vii sînt numai păsările nocturne se încrucișează/ stîrnind pudră de harfă/ peste geografia orașului ignobilă// vii sînt numai viitorii sinucigași singurii/ ce-și știu să-și prețuiască destinul// viu în această noapte este preotul/ chemat să rostească îndemnuri cîrpite/ la căpătîiul muribundului surd// o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei/ o noapte în care trecutul și viitorul meu/ dialoghează incoerent ca doi bețivi/ cu proteza dentară pierdută-n pahare" (Poem idilic). Se regăsește în atari versuri ceva din acel bacovian morb
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Cazul Voiculescu ne arată în ce măsură putregaiul din vremea comunismului continuă să determine viața românilor. Când unul din marii bogătași ai țării noastre capitaliste rostește fără sfială propoziții de genul "Am apărat România comunistă", dar se ridică împotriva valorilor ei de căpătâi, înseamnă că am luat-o pe arătură rău de tot. Dan Voiculescu spune fără să clipească " Nu am mințit niciodată" chiar în consecința directă a propoziției în care neagă orice legătură cu Securitatea, deși tocmai i se demonstrase contrarul. E
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
cei care au schingiut, au șantajat, au amenințat, au intrat cu picioarele în viața oamenilor "trebuie să mănânce" și în lumea umanist-conservatoare a lui Voiculescu! Știm, de-acum, unde pot căuta azil cei pentru care ororile securismului constituie valorile de căpătâi ale societății românești. Nici săptămâna care s-a scurs nu mi-a adus vreo lămurire privind felul sinucigaș în care Dan Voiculescu s-a repezit în gardul cu ghimpi otrăviți care, din punct de vedere politic, îl va ucide, cu
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
pe ecranul 3D al altei existențe și nu mă pierd până ce vântul nu vine să-mi ceară răspunsul viața tinde spre înălțimi zidește spațiul ce nu se-nchide târăște după sine pielea albă a cerului lumina din insomniile mele fără căpătâi sufletul după bombardamentul ultimelor ispite se reface în oglinzile sparte din deșert și mă înghesuie în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
gerul Și scoate coarnele mielul Ba face melcul cărare Iar pe verde și pe soare Toate-s cum le-ai potrivit Din condei și din privit Toate-s noi și toate-s vechi Fără zor fără priveghi Numai piatra somnului Căpătîiul omului Stă hotar în calendar Iară lui roată la car C-a plecat să numere Tot ce începe cu re Nu știu unde nu știu cînd A fost ieri va fi curînd
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
ca urmare a vieții tot mai puține care mi-a rămas anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toții să apară pe lac : umbre zvonuri mirozne purtate de vânt măturătorul norilor limpezește și suprafața apei și lauda poate începe la căpătâiul celui ce nu va mai fi o laudă întâmplătoare ca o bucată de cretă găsită pe stradă cu care copiii scriu cuvinte ininteligibile pe pereții caselor căci asta le place cu adevărat morților : să vadă că n-au fost uitați
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
lumina dimineții de început de noiembrie ciorile zboară întins de la Vest la Est invers de cum fac românii carevasăzică exodul lor nu încetează deși ba unul ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare și ramul de stejar deasupra capului aleleu măicuță aleleu tăicuță moale și frumos mirositoare-i sfânta și-nierbata strâmta potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie și mă uit la tine cum
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
arsă de rafalele dorinței, iarbă cu chip înălbăstrit, iarbă-martor, oprită gânditoare la porți, măsurând cu seva, în bătăi de pendul, dreptatea oamenilor, iarbă neliniștită, care ne privești când râdem împovărați de orgolii, iarbă călătorind în jurul continentelor, lungi anotimpuri învățată la căpătâiul maeștrilor, iarbă răbdătoare, crescută pe ruinele imperiilor, tu aștepți cu încredere descoperirea adevăratei bogății, îmbrățișezi sandaua eroului și pașii de abur ai mamelor, iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
ziua dădea semne grăbite să se schimbe; se închidea din toate zările și se strângea ca un arici, pâcloasă și înțepătoare. Cine să mai înțeleagă toanele vremii, că el unul, oricât a încercat, n-a putut să le dea de căpătâi? Băgase de seamă, de câțiva ani buni încoace, că primăvara, când ieșea la muncă, aici pe dealurile din preajma Dunării, timpul se zărghise cum era mai rău. Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
la ce să plîngă nici după cei o sută cincizeci de șilingi, cînd constată stoarsă de amărăciune că i se furase și restul de o mie opt sute de șilingi, pe care-i ținea într-o pungă legată trainic cu un căpătîi de sfoară, ascunși sub saltea. Îi legase ca și cum îi încuiase, își spuse, ce tîmpită! Să și-i fi băgat dracului în chiloți, în cur, dar niciunde n-ar mai fi avut loc, pe cînd criminalii de kosovari o sondau cu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]