26 matches
-
treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O, motani fără de suflet! - La zgâriet el v-a dat gheară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea să dorm încaltea. - Somn, a gândului odină, O, acopere ființa-mi cu-
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-cugetarile-sarmanului-dionis/ [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
Mare, lăsată moștenire testamentară "urmașilor urmașilor" săi, implicit nouă, nevrednici în a o păstra peste veac după voia bravului testator. Ochii și mustața distinsului nostru prieten descriau o anume satisfacție față de bucuria surprinderii noastre și încă ceva pe deasupra: urma unui căpețel de mister rămas nedeșirat din ghem. Trecem podul peste Nistru (imediat la sud de Dubăsari) și...tot înainte, spre răsărit, pe șoseaua strategică a Transnistriei, cea care leagă Chișinăul de Tiraspol. Îmi trecu prin minte, așa, în exces de imaginație
FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Frumoasa_valaha_de_pe_meterez_gheorghe_parlea_1370342301.html [Corola-blog/BlogPost/346242_a_347571]
-
ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la Manticore. Taximetristul blestemase o grămadă, pentru că n-o găseai nici măcar În ghidurile acelea pe care le au ei, și de fapt era un căpețel de stradă nu mai largă decât coridorul unui tren, prin părțile vechii Bièvre, În spatele lui Saint Julien le Pauvre. Taxiul nici măcar nu putea intra acolo, așa că mă lăsase la colț. Intrasem ezitând pe străduța aceea, spre care nu se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acum lucrurile în ordine - ăsta e lucrul cel mai important. Fă curat pe masă ca să le putem sorta. O mare parte din haine le putem vinde, deși le-aș păstra pentru mine, numai că sunt foarte demodate. Nu arunca nici un căpețel de hârtie. Avea obiceiul să scrie tot felul de lucruri importante pe ele. Bătrânul credea că va trăi veșnic, ăsta i-a fost secretul. Presupun că așa fac toți bătrânii care au puterea pe mână. Probabil și eu o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a realității"; interesant ne pare modul în care este folosit cuvântul "zidit" casele Bucureștilor de atunci sunt rău zidite, murii se năruie, în schimb, cugetările zidesc sisteme. Lumina nu este niciodată clară și puternică, dimpotrivă; de ce căpițel de lumânare sau căpețel de lumină? Consumarea lumânării a însoțit pătrunderea sensurilor ascunse din manuscript, ceea ce presupune că deja protagonistul aventurii dintre lumi se apropie de înțelegerea cărții vechi. (S4d) Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pătrunderea sensurilor ascunse din manuscript, ceea ce presupune că deja protagonistul aventurii dintre lumi se apropie de înțelegerea cărții vechi. (S4d) Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur (s.n.) c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse (Eminescu: 2011, II, pp. 41-42). (S4e) În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi (s.n.) legate în piele, crane de oameni și paseri împăiete pe polițele din părete, un pat și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lecțiile neînvățate, era jale mare. Punea în funcție vergeaua. Nu de puține ori îmi ordona ca un veritabil sergent major : Toloacă, mâine să am pe catedră o sfântă vergea nou-nouță. Asta însemna că din cea veche mai rămăsese doar un căpețel. Conștiincios din fire, nu aveam încotro. Altfel te ia mama dracului și pe tine, mă anunța doamna Averescu. Căutam în gardul viu din curtea școlii, format din niște tufe de salcâm turcesc, câte o nuielușă potrivită, o curățam cu grijă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Iermolachie Chisăliță, unde poetul realizează un autoportret ironic cu influențe din Creangă. Adesea sunt surprinse și descrise mișcări și obiceiuri proprii: Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse. El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiile ciudate 240. De multe ori, unda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea sa dorm încalea. - Somn, a gândului odină, O, acopere ființa-mi cu-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adevărul nimicind neștiința. Aurul de pe spata legăturei de piele se ștersese pe alocurea și licurea pe la altele ca stropit cu peteală. Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâni, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse. El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitîndu-se la constelațiunile ciudate. Pe o pagină găsi o mulțime
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Constantin Țoiu Recitit Foamea lui Knut Hamsun. Prodigios! Delirul în fața celorlalți, "efortul de a pluti" în sistemul convențiilor sociale. Căpețelul de creion pe care eroul cărții îl uită în jiletca vândută la muntele de pietate și pentru care se întoarce, să și-l ia, ca să poată scrie articolul. Funcționarul, care îl întreabă dacă nu mai are ceva în jiletcă... El
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
vînătoare... La fiecare din aceste întrebări făceam semn cu mîna a lehamite, că ce voia el să știe, adică, n-ar fi fost nimic... Atunci, să zic o dată, ce posedam?! Am tăcut. Am tușit. Am privit în jos. Am stins căpețelul de trabuc într-o scrumiera grea de bronz care trona pe-o măsuța alături. M-am uitat mai întîi la Peter, ca și cum l-aș fi luat drept martor. Pe urma l-am privit cu un fel de milă, jucată, si
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel de religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un mic căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
urmează deschid în corpusul preponderent biografic al cărții o paranteză naturalistă, halucinantă, străină în comparație cu experiențele directe topite în pasta celorlalte pagini, dar apropiată și luată ,în posesie" ca o gură de canal în care piciorul ți-a alunecat. Aurolacii povestind ,căpețelul ăsta de lume" sunt un material uman ce ar putea fi exploatat într-un volum de sine stătător; însă modalitatea lirică exersată aici de autor nu mi se pare a fi în acord cu vocea lui autentică - acea marcă Sociu
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
răsucit ca un mic cilindru negru-lucios. Mirosea chimic și dulce, îți venea să-l mănânci. Dacă-l desfășurai, vedeai acolo poze în care oamenii aveau părul alb și fețele negre. Puteai să-ți faci din film un pumnal, trăgând de căpețelul din interior. Atunci țeava se lungea și, dacă loveai pe cineva, intra la loc, încît ți se părea că a intrat în pieptul lui. Când plecaseră, Mircea strecurase filmul în poșeta mamei lui, ca să se mai joace cu el și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cel puțin astfel mi s-a deslușit mie toată povestea prin dioptrii, când la adunarea festivă am bălmăjit cotropită de emoție câteva cuvinte și am început să scot dintr-o plăsuță o bucată de zinc cu fotografia lui Joyce, un căpețel de creion de făcut machetele și-un obiect pentru manevrat rândurile de plumb, al cărui nume nu se cuvine să-l spun fiindcă sunt o doamnă. Toți s-au înduioșat văzând cât de sentimentali suntem și cum știm să rămânem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul furcii, cu câte o mână pe fiecare dintre cele două coarne. Parcă ar fi ținut o manșă de avion. Atunci, căpețelul liber cu care se prelungea bifurcația, de la locul îmbinării, începu să se miște ușor în sus și în jos. Ne-am adunat toate în jurul tronului, privind acea mișcare parcă inteligentă, imprevizibilă, a iadeșului. Balena se uita la mâinile ei cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul încă nestins. Focul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al etniei țiganilor!... Bătrânul lua rând pe rând câte un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt, l-am ținut cu capul între algele din acvariu, lipit de istalația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea sa dorm încalea. - Somn, a gândului odină, O, acopere ființa-mi cu-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel de religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pat, niște tablouri întoarse cu fața la perete, un șevalet, o masă și un scaun. Nu era covor pe podea, nu era nici sobă, nici cămin. Pe masa încărcată de vopsele, cuțite de paletă și tot soiul de lucruri am găsit un căpețel de lumânare. L-am aprins. Strickland zăcea într-un pat deloc comod, pentru că era prea mic pentru el, și se învelise cu toate hainele ca să-i fie cald. Dintr-o privire se vedea că are febră mare. Cu glasul spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nimeni în jur, odată căzut, nu se putea ridica singur, era ca un cărăbuș răsturnat pe spate. Închise ochii, amăgindu-și ațipeala cu căldura plitei și cu mirosul zemos de mâncare. Și-o închipui pe soră- sa dibuind pe întuneric căpețelul de lumânare și așezându-l în colț. Apoi, potrivind lemnul pe butuc, măsurând din priviri grămăjoara de surcele și socotind pentru cât timp le va ajunge. În capătul străzii Busolei era un atelier de tâmplărie. În schimbul unei sticle de băutură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am lecuit. Pavel Avădanei apucă sticla și-și mai turnă un păhărel, își simțea limba îngroșată de praf, parcă și fața i se înnegrise de praful de cărbune. — N-ai venit pentru mine. Rada se opri, căută în sertar un căpețel de lumânare pe care îl propti pe o farfurioară și-l aprinse. Ai venit pentru tine, ai venit să te iert. Numai că degeaba te iert eu, nici măcar n-am dreptul ăsta. Cei care ar trebui să te ierte nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
povestea, zise bătrânul. Ei sunt prietenii noștri. Ne leagă și alte taine. Fetița privi atentă în flăcăruia lumânării, apoi rămase cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de ceară. Când termină, fetița continua să țină, între degete, căpețelul de lumânare. Cum flacăra i se apropia de degete și ceara topită îi acoperise mâna până la încheietură, Maca luă lumânarea și o puse pe masă. Fetița se trezi, își privi mâna înmănușată în ceară, se sperie și fugi în brațele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]