18 matches
-
primit botezul vieții, ancestrala noastră carmă Care-atunci când e rănită se transformă într- o armă, Timpul trece și se duce, piere rău, nimicnicie, Chiar și binele dispare, absorbit de vesnicie, Undeva- ntr-un colț de sat, o femeie a născut Stau căpițele de vorbă despre noul început... Silvana Andrada Tcacenco 12.06.2016 Referință Bibliografică: STAU CĂPIȚELE DE VORBĂ / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate Drepturile
STAU CĂPIȚELE DE VORBĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1465791402.html [Corola-blog/BlogPost/378800_a_380129]
-
greblat, dar nu îndrăznea: vedea câinele dormind lângă claie, chiar lângă locul unde trebuia să se clădească stogul de fân. S-a tot uitat, s-a tot uitat cum muncesc alții, cât timp omul și calul munceau la cărat toate căpițele la stog. Admiră apoi cum omul cu pălăria mare, ajutat de cele două femei și copiii, au clădit stogul înalt și rotund, frumos ca un fus de tors lână. Odată terminată treaba, oamenii își pregătiră uneltele să plece să grebleze
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1497351552.html [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iarba își pierde gustul de mai e ziua umbrei si a întunericului timpul ne fură câte o zi din viață ca un cămătar versat uitarea șterge căpițele de fân fixate pe retină cândva trece vremea unei lumini pământești cum șterge ploaia parbrizul mecanic și cu nepăsare crizanteme cu gust de amintiri mi-au adus-o pe mama din nou în brațe vocea ei ca și pielea catifelată
ZIUA MORŢILOR LA TÂRGU MUREŞ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ziua_mortilor_la_targu_mures_suzana_deac_1351876158.html [Corola-blog/BlogPost/344985_a_346314]
-
TÂRGU MUREȘ, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012. Iarbă își pierde gustul de mai e ziua umbrei și a întunericului timpul ne fură câte o zi din viața ca un cămătar versat uitarea șterge căpițele de fan fixate pe rețină cândva trece vremea unei lumini pământești cum șterge ploaia parbrizul mecanic și cu nepăsare crizanteme cu gust de amintiri mi-au adus-o pe mama din nou în brațe vocea ei că și pielea catifelata
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/suzana_deac/canal [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
caută proiecția unui film în care fetele-mi vor sta alături la mormântul meu ... Citește mai mult Iarbă își pierde gustul de mâie ziua umbrei și a întunericului timpul ne fură câte o zi din viațăca un cămătar versatuitarea șterge căpițele de fânfixate pe rețină cândvatrece vremea unei lumini pământeșticum șterge ploaia parbrizul mecanicși cu nepăsare crizanteme cu gust de amintirimi-au adus-o pe mama din nou în brațevocea ei că și pielea catifelatămă încălzesc în tăcere la rugăciunea lumânărilor ascult
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/suzana_deac/canal [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
nostalgie,Valeria Iacob,Istok Nicolae, Jacob Margit, cu policromia florilor ce stârnește un arpegiu al nuanțelor. La fel ca Florile în vază ale Afinei Lupaș,sau geometria haturilor câmpului din tabloul lui Gavril Nechifor, sau dealul ce prăvale culoarea peste căpițele de fân din tablul Mariei Moldovan,sau frunzele aprinse din copacii Dorinei Scutareanu, sau albul florilor al Anei Pop ,sau explozia globului de aur în copacul gânditor din tabloul Larisei Onis,nu în ultimul rând focul ancestral ce încojoară copacii
LUMINA MUNTELUI ÎN PROCESIUNEA ARMONIEI CULORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Lumina_muntelui_in_procesiunea_armoniei_culorilor.html [Corola-blog/BlogPost/360677_a_362006]
-
daune misterului acelui semn. Exemplele sunt mai multe, dar voi da aici numai unul. În evocarea Maramureșului, iată ce crede scriitoarea, dincolo de tiparele de basm cunoscute: ”...vara maramureșeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpițele de pe dealuri în armonia lor cu munții, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ și lumea celestă”. Cartea fiind, în bună parte, descrisă de domnul Ștefan Dumitrescu în Prefață și, într-o altă
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1445280381.html [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
făina fiartă în lapte și îndulcită cu zahăr). În sat mai există și obiceiul mersului cu ""împărțanie"". Acesta constă în împărțirea de colaci făcuți după anumite rânduieli, astăzi cunoscute de tot mai puține femei, cu denumiri precum: Drept Dumnezeu, Năpuroșnie, căpițele, boboroade, date ca milostenie pentru cei adormiți, după ce, mai întâi, s-a trecut cu ele, duminica înainte zori, pe la cimitir. "Jelitul" la cimitir, cu oala de tămâie și cu multe lumânări aprinse, este un alt obicei specific plopencelor, considerat de către
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
și, în plus, salariul era cît și al europenelor noastre de mare. Am rămas contrariat de farfuriile acelea, mari cît roata carului, pline pînă aproape de tavan și din acest motiv prelungesc micul dejun. Asiaticele îmi zîmbesc și apoi atacă ușor căpițele din farfurii. Mănîncă delicat și extrem de eficient. Îți dau impresia că abia ating mîncarea și că ce este în farfurie este pentru generațiile viitoare. Mai beau o gură de cafea, mai scormonesc cu furculița în farfurie și, cînd îmi arunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de două și de trei ori) să ceară. Ziua era luminoasă, fără pic de nor, se vedeau clar lunca, rîul și satele de dincolo de apă: Verești, Salcea, și un tren care mergea spre Suceava. Lîngă noi, grupurile de lîngă morminte, căpițele de fîn, vișinii pe rod, înroșiți, copiii alergînd spre sau întorcîndu se de la căruțele cu înghețată instalate la poarta cimitirului alcătuiau un tablou dintre cele mai pitorești. Am plecat printre ultimii, luîndu-mi rămas bun, ca și atunci cînd trăiau, de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prostit de aparențe. Toată lumea trăiește într-o nesimțire care rezultă din mediocritate: nu e cazul meu!" (Andrei Pleșu; p. 161); , Pe mine m-a obsedat episodul relatat de Noica, privitor la acel țăran care, deși martor la un incendiu la căpițele de fân, nu poate da nici un amănunt: "Ce-ai văzut?" "Nimic." "De ce?" "Mă uitam la oi." O formă de civilizație foarte concentrată asupra unor adevăruri/ interese proprii - aceasta a fost, în mare parte, caracteristică satului românesc" (Alexandru Duțu; p. 168
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
ajută, în cultivarea acestei posturi revolute, și tipul de poezie pe care îl practică: unul al efectelor pe spații mici, al întorsăturilor memorabile. Sunt, din acestea, destule în cuprinsul acestei cărți: „rămâne o apă/ care se bea singură” (p. 27); „căpițele atât de autonome/ atât de îngâmfate/ cu carnețelul lor de bal:/ pe lista lor/ n-am pătruns niciodată” (p. 35); „am început să semăn/ cu îngrijorările mamei:/ o țintă lipsită de apărare” (p. 40); „atleți ai bucuriilor simple/ cenușii de
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de partea opusă, pentru a putea clădi căpițele înaintând din ambele direcții. Lui moș Gheorghe, cositul i se pare cel mai frumos lucru din lume. Îi place să simtă mirosul fanului cosit, să audă coasă fâsâind prin fâneața înaltă, să adune brazdele ușurele cu grebla mare de lemn
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cositul i se pare cel mai frumos lucru din lume. Îi place să simtă mirosul fanului cosit, să audă coasă fâsâind prin fâneața înaltă, să adune brazdele ușurele cu grebla mare de lemn, dar mai ales îi place să înalte căpițele, simetric, să le „perie” de paie, să le facă „moți`. Mișcările lui sunt sigure, căpițele lui nu se dărâma niciodată, iar ploaia nu pătrunde în interiorul lor, apa scurgându-se pe poalele netede ale acestora. Zâmbește fericit în colțul gurii când
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-i brăzdau În lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet umbla răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa tremura de frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai puțin de o oră era gata eboșa și începuserăm să punem luminile și umbrele, când, dându-ne binețe, trei țărani au început să încarce liniștiți într-o căruță fânul din căpițe. - Apăi, ce treabă-i asta dacă ne luați căpițele, oameni buni? - i-a certat în glumă prietenul Jan. La care, unul din cei trei, îndreptându-se agale către noi, cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din povestirile lui Ion Creangă, după ce se uită pe rând, cu sfială
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile ei de dor cu rimă împerecheată. Nu discutau niciodată despre viețile lor dincolo de această vale, în care se împreunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vânt, cuptoarele de făcut pâine, grajdurile, șurile, cotețele de păsări, fântânile, coșarele din nuiele lipite pe dinăuntru cu lut amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, atelierele de lemnărie, dogărie, Împletituri, troițele și teascurile, adăpătorile, ba chiar și căpițele sau alte metode de depozitare au surprins totdeauna pe cercetători atât prin gândirea tehnică Înglobată În ele, cât și prin frumusețea lor. Armele din vechime, atenție, au păstrat de asemenea pe corpul lor Încrustături, pietre prețioase, fildeșuri și zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]