20 matches
-
Capitolul 12 DESPRE CHIELTUELILE COMUNALE Articolul 118 Cheltuelile comuneloru se inpartu în obligatorii și facultative. Articolul 119 Consiliulu comunalu este tenutu de a cuprinde anualu în budgetu tote acele chieltueli, cate sînt rostite de legi că obligetore. Cele mai de căpitenie sînt urmatorele: a) Întreținerea localului Primăriei și chieltuiala cancelariei comunei. ... b) Chieltuelile de tiparu în trebuintia comunei. ... c) Abonamentulu la gazeta oficială. ... d) Chieltuelile pentru recensiunea populatiunei. ... e) Chieltuelile pentru registrele Statului civilu, și partea tabeleloru statistice privitore la comună
EUR-Lex () [Corola-website/Law/125625_a_126954]
-
cuceritori, populația băștinașă a constituit uniuni de comunități teritoriale sau obști agrare, numite țări (de la latinul terra - pământ). Despre trei formațiuni politice vechi, uniuni de obști: Vrancea, Câmpulung și Thigheci a relatat Dimitrie Cantemir. Câteva uniuni de obști alegeau o căpitenie militară intitulată voievod, iar teritoriul condus de acesta capătă denumirea de voievodat. În unele ținuturi învecinate cu slavii ele se mai numeau cnezate banate sau jupânate. Procesul de unificare a micilor voievodate în formațiuni teritoriale mai mari și mai viabile
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
de debut al învățământului liceal din Darabani, iar în 1968, în urma reformei teritoriale, localitatea devine oficial oraș. Inițial localitatea s-a numit "Căbiceni" iar denumirea actuală a căpătat-o "("în urmă dupre numele stării sociale a locuitorilor, cari aparțineau la căpitenia locală a corpului Darabanilor")". Această numire se deduce, după unii de la nemțescul "Trabani" ce înseamnă pedestrași, dupa alții de la turcescul DER-BAN, adică păzitor de poartă. Darabanii constituiau un corp de armată pedestru și permanent. Din acest corp de armată se
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
Este destul de curios față cu această împrejurare, ca marca districtului celui mai apusean a fostei Valachii, acel al Mehedinților să fie o albină, si că mierea și ceara, să fi fost în toate timpurile producțiunii, pentru a zice astfel de căpitenie, a Țărilor Române. Și aici am avea o continuitate între îndeletnicirile economice ale locuitorilor celor mai vechi ai Daciei și acei de astăzi, precum am găsit mai sus continuitatea cea izbitoare în denumirile geografice. Agatirșii însă după cât se vede cultivau
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lui Lizimac, armata acestuia este nevoită să se dea prinsă din cauza lipsei de hrană, ceea ce rar se întâmplă într-o țară agricolă și așezată, dar este îndestul de firesc lucru în una locuită de un popor a cărui avuții de căpitenie sunt turmele de animale. Potrivit cu această stare a Geto-Dacilor în primele timpuri ale așezării lor la nordul Dunării găsim notați în scriitorii contemporani, care par a atribui acestui popor un trai cu desăvârșire nomad. Așa Columella, care scrie prin secolul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
for numai cât din prada de mână făcută de la Daci. Pe basoreliefurile columnei lui Traian se văd soldați romani ducând mai mulți catâri încărcați cu vase de metal, fără îndoială vase prețioase de argint sau aur. Aiurea se vede o căpitenie dacă oferind lui Traian o tavă plină cu juvaeruri, pentru a-și rescumpăra viața. Traian hărăzește apoi două vase de argint și un corn de zimbru împodobit cu pietre scumpe, probabil cornul de băut al lui Decebal, lui Jupiter Casianul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în cercetarea moravurilor, să ne ocupăm cu acea a credințelor lor. Forma cea mai înaltă a religiei la Geți se întemeiase la acest popor încă cu mult timp înaintea lui Herodot, deoarece el singur observă că Zamolxis, urzitorul credinței de căpitenie a Geților, trebuie să fi existat cu mult timp înainte de Pitagora și adaugă că Geții trăiau sub așezămintele cerute de Zamolxis încă pe timpul expediției lui Darius, în 513. Religiile s-ar putea împărți în doue clase mari: acele naturale, pornite
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Geților cu același nume, pe care l-am văzut mai sus în vorbă de a se încuscri cu Octavian. Acest rege neliniștea atât de mult pe Romani, trecând mai ales în Moesia peste Dunărea înghețată, încât una din grijile de căpitenie ale Romanilor pe acel timp era: «Ce se mai aude de Daci ? August trimite pe Lentulus care îl gonește pe celaltă râpă. Romanii atunci se fericesc a-i fi răpus armata lui Cotiso și a i-a ucis trei capi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu toții față să nu dosiți (caii - n.n.) că vom pedepsi". Ulterior, la 1764, când târgoveții s-au tânguit cu jalbă la Domnie, Grigore Alexandru Ghica Voievod, luând în considerare că la Huși fiind drumul mare, unde „toți tătarii și mârzacii (căpiteniile sau boierii tătărești) ce merg la Bârlad și la Focșani, la Bender și la Hotin fac supărare târgoveților", deși au „hrisov de la Domnia sa Ion Theodor Voievod" ca 50 de oameni scutiți de bir să fie „numai pentru treaba mezilului (poștă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
izvorul cel răce al mult vestitului sătean, vouă nu vă este ertat a scăpa un asemene prilej! 4 Sarnițile sau ocnele Moldovei 13 în "Calendar pentru români pe anul 1849", an VIII, Iași, 1849, pp. 15-23 Unul din ramurile de căpitenie a<l> îndestulării și a<l> înavuțirei Moldovei sînt sarnițile noastre, care se numără între cele mai însemnate a<le> Europei, atât în privirea câtimei sării ce se scoate, cum și a cvalității ei. Despre uricul, descoperirea și începerea sarnițelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
eftina plată a lucrătorilor. 3. De la prețurile productelor de fer și de la o mai mare sau mai mică concurenție a mai multor fabrici de fer în țară. 4. Câștigul curat anual a<l> unei fabrici de fer atârnă în de căpitenie și de o manipulație mai potrivită și de la cea mai mare sau mai mică producție a fabricei de fer. Deci, fiind că aceste împregiurări la propusele fabrici de fer în Tarcău și Vaduri nu sînt regulate, nici hotărâte, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
unei mărețe băi de f<i>er este la Gârcia 19, pe moșia monastirii Bistrița, în depărtare de 3/4 de ceas de Piatra și la Gura Tarcăului, a monastirii Pângărați, în depărtare de trei ceasuri de la Piatra. Văile di căpitenie a monastirilor Pângărați, Bistrița, Bisericanii, precum: Tarcăul, Oanțu, Vadurile, Gărcia, Valea Doamnei, Pângărăciorul sînt pline de păduri, mai cu samă de fag, din care cea mai mare parte acu putrezesc și care, întrebuințându-să, ar îndestula două băi, spre scoaterea anuală
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
la Gimnaziul Vasilian, apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la Mitropolie. Rodul îndeletnicirilor de acum va fi un catehism tipărit cu litere latine în același an, Catihis sau Învățături de căpitenie ale Bisericii Răsăritene. La îndemnul profesorului său Eftimie Murgu, va studia în 1838-1839 la București, la Colegiul „Sf. Sava”. Revine la Iași, ca predicator la Mitropolie și catihet al școlilor publice de la Trei Ierarhi, fiind ridicat la gradul de protosinghel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol; orașele au început a se diferenția. Îndată ce asfințește soarele, prind a umbla cu uratul copiii. După ce se face noapte, pornesc flăcăii, cu mare spectacol de clopot, buhai, dobe, fluier și căpitenia urătorilor rostește orația consacrată recoltei grâului. Odată cu urătorii umblă "nunta", ursul, capra, căluțul, Vicleimul, stelele cu luceafăr, și din nou melancolicele tânguiri ale colindelor Țiganilor. În toată Moldova, Basarabia, Bucovina și nordul Ardealului aceste datine sunt încă în floare. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De secole au rezistat Perșilor și Turcilor. La epoca aceea erau în stare de război cu împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile și strâmtorile. Șamil, căpitenia Tătarilor, spunea la acea epocă: "Împăratul e împărat; eu nu sunt decât un tatar. Însă glodurile, strâmtorile, țancurile și codrii sunt de partea mea. Aici, eu sunt mai tare." "Pe prietinii dușmanilor noștri îi socotim dușmani", zic Lesghienii. Subt ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aveau nume date de noi și erau dragă-doamne proprietatea noastră, împărțita drept în două; însă la împărțală căutam sa alegem nu atât pe cele mai frumoase pre cât pe cele mai tari, căci puterea era în ochii noștri calitatea de căpitenie. S-a întâmplat adeseori că neputându-ne înțelege de la un cucoș viteaz sau de la un curcan hărțăgos 28, a trebuit să ne referim la judecata tatei, care sfârșea prin a ne împăca. Noi înșine ne credeam așa de tari, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndeletnicit cu istoria națională n-au avut în privire decît biografia domnilor, nepomenind nimică de popor, izvorul a tuturor mișcărilor și isprăvelor și fără care stăpînitorii n-ar fi nimică. Mă voi sili să mă feresc de această greșală de căpitenie, ci, pe lîngă istoria politică a țărilor, atît cît voit fi ajutat de documenturile și tradițiile vechi, voi căuta a vă da și o idee lămurită asupra stării sociale și morale, asupra obiceiurilor, prejudețelor, culturii, negoțului și literaturii române". Curajos
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
a cărei valvă a fost deschisă prin Florian Aaron și potențată de Mihail Kogălniceanu, se manifestă plenar în gândirea istorică a lui Nicolae Bălcescu. Dacă la Kogălniceanu, istoria națională, "după Biblie, trebue să fie, și a fost totdeauna, cartea de căpitenie a popoarelor" (Kogălniceanu, 1946, p. 635, subl. n.), la Bălcescu istoria acaparează supremație și întâietate, devenind "cea dintâi carte a unei nații" (în Prospect pentru Magazinul istoric pentru Dacia, cf. Teodor, 1970, p. 152). Vocabularul religios însă, departe de a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sorghitură, care cuprinde toate borșurile, ciorbele ș.a. La plăcinte, învârtite, alivenci ș.a. li se mai zice și «cocături».“ Preeminența mămăligii este indiscutabilă; o afirmă și Elena Niculiță-Voronca, în Datinele și credințele poporului român (1903): „La țăran, hrana cea mai de căpitenie e păpușoiul, din acesta face malaiul sau pânea de păpușoi coaptă în cuptor și mămăliga pe care o fierbe în toate zilele ...“ În popor, grâul era numit „cinstea mesei“, în timp ce porumbului i se zicea „hrana casei“. Primul era mult mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a cărei valvă a fost deschisă prin Florian Aaron și potențată de Mihail Kogălniceanu, se manifestă plenar în gândirea istorică a lui Nicolae Bălcescu. Dacă la Kogălniceanu, istoria națională, "după Biblie, trebue să fie, și a fost totdeauna, cartea de căpitenie a popoarelor" (Kogălniceanu, 1946, p. 635, subl. n.), la Bălcescu istoria acaparează supremație și întâietate, devenind "cea dintâi carte a unei nații" (în Prospect pentru Magazinul istoric pentru Dacia, cf. Teodor, 1970, p. 152). Vocabularul religios însă, departe de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]