116 matches
-
gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos să-i Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades și Îl acreau și mai rău. Cu toate acestea, era un excelent conviv și un formidabil prieten pentru amicii lui, printre care se număra și căpitanul Alatriste. Amândoi frecventau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era mai degrabă una de prețuire decât de amenințare. Părea să cumpănească ceva În sinea lui. — Încep să mă cam satur de proasta dumitale memorie. Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares, care nu-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că va chema chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se poate mai bine? Khaba consimți cu gravitate. — Cum nu se poate mai bine., încuviință el. — Ah! M-ai apărat. Eu... îți mulțumesc și, dacă îmi stă în putință... Ochii lui Balamber sclipiră de satisfacție. în sfârșit, îl adusese pe căposul ăsta țărănoi unde voia. Era momentul să pună degetul pe rană. - Bineînțeles! îi întoarse vorba. După care, întinzându-se de-a curmezișul mesei, adăugă: — Și o să ai și toate foloasele de aici, te asigur. — Ei bine? Vorbește, atunci. Uite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numai zgomotele mici, neașteptate, pe care animale nevăzute le făceau din când în când pe sub așternutul de frunze, îl făceau să stea în permanență într-o stare de alertă. Nu pentru că nu s-ar fi încrezut în Audbert: țărănoiul ăsta căpos se temea, în mod cert, prea tare ca să le joace vreo festă. Oricum ar fi fost, în ceasurile de dinaintea plecării, Balamber își luase măsurile lui de precauție: în timpul nopții, fără a-i da prea multe explicații, îl obligase să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde-l trăgea curentul. Mă rog, cică mă credeau mai deschis la nou. Ce nou, bre, că e tablă ruginită, vai de capul ei! Nu, cică io sunt căpos, fac pe interesantul, dar lasă că o să mai mergem prin oraș, o să mai intrăm pe la expoziții și or să-mi explice ei cum stă treaba cu arta. Și câtă libertate, ce descătușare extraordinară de energii e în bucata aia nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fost prima privatizare din România, biserica mea, Roja, să-ți intre bine în cap. Ce-a răsuflat după aceea a fost zero, vacs, nici n-a contat, nici ție și nici Curistului nu v-au ajuns chiar toate la urechi, căposule, dacă ați fi știut ce dezbăteam noi acolo, mucles, afară securiștii, țipam la ei, și se supuneau cățelușii, să-i fi văzut, nu își închipuiau că am acoperire de sus, că făcea parte din scenariu, și rămîneam doar noi între
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-i faci viața grea cu scandaluri, când ajungea acasă noaptea târziu de la curvele lui. În ruptul capului nu l-ai mai fi lăsat să se atingă de tine, idiotu’ și nenorocitu’, da’ ce te faci, că el la fel de ambițios, căpos și lacom, c-ar mai fi vrut-o și pe ea pe lângă celelalte. Așa se face c-au dus-o tot într-un balamuc și-un scandal cu certuri și bătăi, și ochi vineți, și buze sparte, și chiloți rupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și brazii în mijlocul cărora crescuse, deși fusese mobilizat pe loc la intervenția doamnei Hagiaturian, părăsise casa pe furiș într-o noapte și se înrolase ca voluntar. Dispăruse fără urmă sub ruinele Sevastopolului. Să-mi fie cu iertare dacă un bătrân căpos ca mine nu pricepe astfel de lucruri, dar așa am auzit la bunul meu, apoi la tata și cred că așa este normal să continui și eu. Dacă nu ar mai fi respect și rușine unde am ajunge? Bine moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
morocănos, uneori obosit sau de o veselie excesivă, ca o emanație a străbunilor tăi, mai mult ca “hâtri buni de glume”. Mai înalt decât noi toți ceilalți frați, aceștia pe care i-ai iubit cu simpla dar conștienta ta superioritate, căpos cu ochi albaștri și păr blond închis și inelat, cu acea căutătură ascunsă sub niște dioptrii moștenite și mărite prin propria-ți neștire, aveai un mers cu pasul larg și puțin legănat, cu o mână băgată bine într-un buzunar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
școală“, dar se simțeau bine în preajma lor, nu i-am auzit vreodată plângându-se. Cât despre chestia cu vorbitul, nimic nu e mai simplu: da, eu vorbeam pentru ei, dar cum naiba să nu fac asta când erau atât de căpoși sau discreți, cum vreți să le ziceți, și nu doreau să iște vreo debandadă cu lingviști care apar la ușă ca să cerceteze fenomenul, glasuri fără chip, pițigăiate sau grave, care se plimbă dintr-o cameră în alta fără să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Da, presupun că da, zise el în cele din urmă, pentru că în adâncurile sale profesorul Morris era un om blând. Destul de țicnit. Fie vorba între noi, domnule sergent, oricine se arată dispus să predea la genul ăsta de infractori tineri, căpoși și agresivi pe care-i avem în școală nu are cum să fie în toate mințile. Și nu mai târziu de săptămâna trecută Wilt a avut o altercație cu unul dintre elevii de la clasa de Tipografi și-a fost trosnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
800 de lei la patron, să îl umilească. EL: A plecat și de la stat că șeful lui de la informatică universitate de medicină, care nu avea ce face cu el că avea destui încadrați, îl trimitea să îi plătească facturile, si căposul meu în loc să plece și de acolo acasă, a demisionat că e umilit. Ei, acuma e așa de umilit că stă pe banii mă-sii, care, repet, e tâmpit de bună, dar asta e altceva. Nu vezi, babă, ca toți sunt
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de la ediția din 2006 a Stufstock-ului au fost descumpăniți („ce-au avut băieții de la Luna Amară“); aproape nici una dintre piesele cântate nu le-a oferit rockerilor prilejul să-și inflameze pletele, iar de pogo nici nu mai putea fi vorba. Căpoși, Mihnea și Nick (Făgădar) au perseverat în explorarea noului traseu - au produs, de atunci, multe piese în registrul acustic, cu mult mai mare preocupare pentru bogăția muzicală. Militantismul s-a păstrat, dar a coborât de pe scenă și a fost asumat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
crești singură fetița? De parcă noi eram străini de orele târzii la care te întorceai tu terminată de la gărzi, operații, cursuri, simpozioane... Știu, fetițo! Ca să poți tu plânge în voie fără să ne îngrijorezi pe noi... Și problema cu creșa, căminul... Căpoasă ca taicătău, copilul meu drag! Off! Bine că am încredere că ești stăpână pe tine și știi ce faci!” se liniști Lucreția, privind chipul Laurei ce-i zâmbea din poza de pe noptieră. - Mai melgem și acum la cămin, mami-ma
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
She. Mulți oameni Își dau acum viața În lume asta Întru apărarea acestui crez. Pujato, 21 octombrie 1942. H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946) MARTORUL Isaiia, VI, 5 — Că bine le mai zici, nea Lumbeira. Egzistă spirite pă bune căpoase, care preferă mai bine o rație dă băsmiri, care chiar și Nunțiu cască când le aude a mia oară, În loc de-o dezbatere cot la cot despre o chestie care nu șovăiesc să cânt că-i cea mai cea. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă loc dă tata, care m-a catapultat dân luntre, da nu m-am lăsat prostit la inemă. Ca să n-o mâhnesc la supărare, m-am dus cu ea până unde pornea scara ș-am bunghit-o cum cobora bățoasă și căpoasă cu spume, precum soldățelu-țintă dă la tragerile dă tir dân iarmaroc. Cobora jos cu ochii Închiși și s-a dus Întins În tutun. Abea de-am Întors spatele, că mi-a și intrat urletu iei În tempane. Nu că țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare prudentă, gașca s-a făcut la loc. Loiácomo s-a pus pă turuit mai ceva ca radiou lu vecina. Necazu cu căpoșii ăia În vervă ie că ți să Încălzește mate și apoi tu - adecă, pă limba ta, subsemnatu - nu mai știi pă un s-o apuci și te țin să joci tresiete În dughiană la Bernárdez, care tu poa că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chipeșă se Înfiltra ba În lagunele inundabile, ba În munții dă gunoane, care-și fac intrarea În capitală, fără să peardă decât a treia parte, grosso modo, dân adunătura dă la-nceput, care ridicase ancora În Tolosa. Poa că vrun căpos se Întrecuse cu gluma pă când tomna Își aprindea fumeganta. Sigur că Salutaris, Nelly, după ochiu bun dă aprobator a lu camionagiu. Ce tablou mișto dă colorat: Spátola, cu tișortu dă toată Încrederea pus peste restu hainelor dă lână, ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urmat: discursu lu Monstru. Cu urechile astea l-am ascultat, grăsuțo, chiar o dată cu toată patria, pen că discursu se transmitea la radio. Pujato, 24 noiembrie 1947 Fiul pretenarului său I Tu, Ustáriz, crezi ce-oi vrea, da io-s mai căpos ca bascu cu tărăboanța. Pentru măndel, capitolu buchernițe ie una și cinemau alta. Micile mele romanțuri or fi ca răfuielile maimuții cu mașina dă scris, da io-mi țin rangu dă scriitor. D-aia, dă câte ori mi-a comandatără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dacă asta era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare. — Domnul Tyler a avut un accident și a fost lăsat să stea așa. — Răule! se pisici intendenta, de parcă Ralph ar fi fost un catâr căpos. Lui Jack îi veni s-o strângă de gât și era sigur că restul pensionarilor i-ar fi dat o mână de ajutor, călcând-o cu scaunele cu rotile. — Problema e că nu vrea să stea pe pernuța absorbantă. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmat! Iar lucrurile au continuat să arate ca-nainte și, după ce au crezut dumnealor că-mi ajunge, au luat pe altul, pe urmă pe altcineva... Mereu trebuie să fie cineva ”de serviciu la colimator”. De preferință, dintre ăștia tineri și căpoși, abia au făcut ochi de pe băncile facultății și, gata, vor să fie luați în seamă, vor să stea doar în față, vor numai drepturi; pe când alții, cu zeci și zeci de ani vechime, stau, așteaptă și... Toată lumea e convinsă că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca de la cer la pământ între bucatele pe care le pregătea odinioară soția sa, pe când el era doar un foarte mărunt activist și încă nu-și putea permite să țină fată-n casă, și ceea ce mănâncă acuma) că nu e căpoasă, colțoasă și așa mai departe. Dar ce? Nu mai sunt țărănci ca ea? Ba bine că nu! Câte frunză și iarbă... Care, nu numai că ar veni cu gura căscată să lucreze-n casa primului om al județului ci, cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și țara Românească. Intermezzo informativ. Părerea competentă a valetului, exprimată cu satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și nici măcar sexul) plăcerii sale: ― Dacă Franța a câștigat ceva în seara asta, la acel ceva n-a contribuit - nu, în nici un caz - căposul, scorțosul meu stăpân, și nici împăratul Napoleon, ci potaia stăpânei, afurisitul Bichon. PAGINĂ NOUĂ 3 Exista și o față ascunsă a orașului. Dublul lui subteran. Un spațiu întunecat, dar primitor, o rețea de galerii boltite, un sistem eficient și vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
auzise de nici un Phillips, cu excepția răposatului David Graham. — După mine, e destul de bun. Firește, un victorian. Au Început o discuție despre poezie În decursul căreia s-au prezentat unul altuia, comeseanul lui Amory dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama Amory din Înfățișarea lui generală, nu deținea cine știe ce concepție despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
însoțitorii lui Nishi Kyūsuke. Din capătul coridorului se auzi o voce mânioasă. Yozō îi mustra pe Ichisuke și Daisuke. Cu toții vrem să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând. În întuneric, samuraiul asculta cearta lor clipind din ochi. Nu încăpea nici o îndoială: Yozō îi auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]