116 matches
-
în Mine și Eu șsuntț în Tatăl”64. Fariseii îi depășesc în incredulitate și obrăznicie pe descântătorii lui Faraon, pentru că aceștia recunosc, în cele din urmă, „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15) în săvârșirea minunilor (cele zece plăgi). Fariseii însă, căpoși, nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar superiori, întrucât sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei se consideră învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare, cu ochii albastru-Închis sexual, cu o căldură albă vitală În carnea gâtului, purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
birou, nuclee de strălucire sticloasă urmară cuvintele pe care le scrise. Dragă domnule Profesor Doctor, Manuscrisul dumneavoastră este În siguranță. Femeia care l-a Împrumutat este fiica mea. Nu a vrut să facă nici un rău. A fost doar modul ei căpos, stângaci de a mă ajuta să avansez cu un proiect imaginar care o obsedează. Este străpunsă de o inspirație - H.G. Wells, viitorul științific. Crede că Împărtășim această inspirație. Eu sunt străpuns câteodată dintr-o direcție diferită de viziunea activităților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o zi la alta se mai fărâmița câte puțin din ceea ce păruse a se fi consolidat. În ura noastră se amesteca uimire, până la urmă admirație deghizată în întrebări: „Cum de rezistă idiotul ăsta?“, „Ce l-o fi făcând așa de căpos?“, „De ce nu se declară bolnav, că în ultima vreme oricum arată ca o bucată de brânză?“. Am început să-l lăsăm în pace. Gata cu bătaia la curul gol. Aceia mai recalcitranți dintre noi, câțiva flăcăi din Alsacia sau Lorena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceeași oră, Prințesa și-a început programul. Studentul iar a venit și a aruncat cu bulgări în geam. — De ce mă deranjezi măi, ce tot vrei?arunca de data aceasta cu nuci Prințesa, că nu mai avea mandarine. — Tu mă deranjezi, căpoaso! Pe ceilalți nu-i deranjez, căposule? Pe ceilalți nu-i deranjez? — Eu am de-nvățat, deșteapto! — Și eu am de învățat, deșteptule! Să zdrăngăni la pian și să urli ca o apucată. — Da, apucatule! Caramba!i-a închis fereastra. Studentul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
programul. Studentul iar a venit și a aruncat cu bulgări în geam. — De ce mă deranjezi măi, ce tot vrei?arunca de data aceasta cu nuci Prințesa, că nu mai avea mandarine. — Tu mă deranjezi, căpoaso! Pe ceilalți nu-i deranjez, căposule? Pe ceilalți nu-i deranjez? — Eu am de-nvățat, deșteapto! — Și eu am de învățat, deșteptule! Să zdrăngăni la pian și să urli ca o apucată. — Da, apucatule! Caramba!i-a închis fereastra. Studentul și-a cules nucile cu care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce are la îndemână, pe care le culeg din zăpadă și le mănânc făcându-i în ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru de a comunica
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru de a comunica. — Pentru că este ieșit din comun. — Cum o cheamă? — Păi asta-i, că nu știu nimic despre ea. De
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lui, mai ales că-i plăcea căldura protectoare oferită de student. — Cum te cheamă? — Pentru asta m-ai chemat? — Și pentru asta. Când doi oameni se văd pentru prima dată nu se recomandă? Eu mă numesc Cezar, nu nebunul, tontul, căposul,etc. ci pur și simplu Cezar. Sunt student în anul III la Matematică. Ți-o spun nu ca să mă laud, dar cred că așa este frumos să știi niște lucruri despre mine. Nu sunt venit de mult timp în cartier
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
frumos să știi niște lucruri despre mine. Nu sunt venit de mult timp în cartier, dar îmi place că locuiesc aici. Pe tine cum te cheamă? — ?! În timp ce Prințesa tace, studentul este atras de chipul ei care se îmbujorase. — Pe cât de căpoasă ești, pe atât arăți de frumoasă, fată cu gropițe în obraji. O strânge și mai tare la piept pe Prințesa care caută să se elibereze. — Nu-ți dau drumul până nu-mi spui cum te cheamă. — Teofana, se hotărăște să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Dacă nu i-ar fi plăcut nu m-ar fi ținut tot timpul în brațe sub cojoc și nu m-ar fi tot strâns. — Să știi că s-a îndrăgostit de tine. — Crezi? Mi-a spus că pe cât sunt de căpoasă, pe atât sunt de frumoasă. — Nu te-a sărutat? — A încercat de câteva ori, dar eu mă smulgeam din brațe și n-a reușit. Cam aceleași comentarii le-a avut și Cezar cu colegul și prietenul lui Dan când a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu programul ei. Fata despre care-mi vorbeai că te asurzește cu vocalizele? O cheamă Teofana? — Aia. Am avut o discuție serioasă cu ea și neam fixat programul de învățare de comun acord. — Mă mir că a acceptat, după cât de căpoasă miai spus că este. — Ideea a fost a ei. Mi-am dat seama că n-are suflet rău și că este o fată frumoasă, cât timp am ținut-o în brațe. — Cum ai ținut-o în brațe așa dintr-o dată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am închipuit eu la început. Dar pînă n-o să aflu exact toate dedesubturile nu mă pot pronunța. Redau doar o parte din discuția lor care a avut loc exact a doua zi după sosirea Ilincăi: De ce-o faci pe căposul? l-a întrebat Virgil pe Vlad la un moment dat. Ce-ai vrut să demonstrezi aseară în stație, cînd te-ai repezit așa, ca hultanul, și ai luat sacoșa și geamantanul de la Ilinca și de la mama ei? Ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
timpuri. Chiar? întrebă Virgil holbîndu-se mai de aproape. Păi sigur că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele astea de pe o carte veche, pe care am văzut-o la un muzeu din Iași. Și mai știu că semnele astea indică sigur că pe undeva, pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de aproape. Păi sigur că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele astea de pe o carte veche, pe care am văzut-o la un muzeu din Iași. Și mai știu că semnele astea indică sigur că pe undeva, pe-aici, trebuie să fie o intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și cum să faci altfel decât spunea marele chirurg, specialist a cărui reputație îl făcuse pe Ostrovski, ambasadorul URSS la București, să-i propună să meargă la Moscova, bine plătit, să predea “chirurgia de război”?! Fiu de preot din Ardeal, căpos și mintos, a considerat că mai întâi trebuie să-i învețe pe cei din preajmă. Și nu s-a dus. Când am revenit la Marineanca, am făcut schimb de instrumente diplomatice cu soția. Eu i-am predat un foarte frumos
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Am terminat antrenamentul. —Bine că n-a fost celălalt doctor, că poate m-ar fi certat dacă nu-l ascultam. Bine ți-ar fi făcut. Altădată când nu ții seama de ce-ți spun, am să te bat, că ești căpoasă, Natalițo, glumea Matei. Semeni cu vară-ta, că și ei când i se pune pata, n-o mai poți scoate la capăt. După toate acestea câte le-a îndurat, cu voia lui Dumnezeu și cu îngrijirea medicilor s-a văzut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
decât să-l transforme În leațuri și surcele. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Oliver va arde etapele una după alta, trecând din stadiul intermediar de arbore și pasăre În stadiul de materie amorfă. Iar dacă vreunul mai căpos se va apuca să-i dea foc, masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi cu adevărul ultim aflat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant. Din nefericire, nu era decât un om din două milioane, nici tipic, nici diferit de cei din specia sa. Gosseyn putea să formuleze anumite ipoteze prudente, cu privire la Prezicători, după observațiile făcute asupra lui Leej și Yanar. Dar asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dar unchiașul și-ar fi văzut mai bine de Biblia lui, din care tot citea, de parcă ar fi aflat acolo izbăvire pentru toate. Nu pricepea că lumea se schimbase, că era În plină revoluție sexuală, era permis orice, chiar dacă unii, căpoși, tot afuriseau o generație liberă, liberă, liberă, care Își Îngăduia totul - dar pînă cînd? Întrebau necontenit aceștia; Dumnezeu nu mai vede? Din destrăbălare porneau toate celelalte rele, era convins bătrînul. Ce conducători se puteau ridica dintr-un tineret stricat, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ideologice. Autoarea principală a gloriilor lui eram eu. Și atunci trebuia să închidă ochii, să mă lase în plata Domnului cu epistemologia și cu sociologia mea. Dimineața aceea de august am plecat cu toții la Yurmala, pe malul Balticii. Ploua mocănește, căpos, fără speranță. Era cam frig. Din când în când, eu am un fel aproape tiranic de a-mi impune voința. Oamenii voiau să-și rezolve cumpărăturile. Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise suspect. Niște căpoși, ai mei țineau la demnitate, așa credeau. Venera sorbi și ea din cafea. Tolea o privea cu o cordială curiozitate, greu se abținea să n-o întrebe dacă nu e soră, cumva, cu Veturia Gafton, șchioapa. — Îl cunoașteți probabil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
degeaba când toată lumea nu-și vede capul de treabă? - Stați, doamnă, dar eu mi-am îndeplinit sarcinile în totalitate, ba și altele care nu erau de competența mea. Mă certați că mi-am terminat treburile mai repede decât alții? - Ascultă, căposule! Treaba nu se termină niciodată! Ți-e clar? Bagă bine la cap treaba asta și să nu te mai văd că stai degeaba! Ce-nseamnă educația comunistă! Cât de târziu înțelesesem asta! Dar odată înțeleasă, mi-a fost de real
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant. Din nefericire, nu era decât un om din două milioane, nici tipic, nici diferit de cei din specia sa. Gosseyn putea să formuleze anumite ipoteze prudente, cu privire la Prezicători, după observațiile făcute asupra lui Leej și Yanar. Dar asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi ajuns la o concluzie adâncă: — Sunt vasalul seniorului meu de când eram copil mic. Având în vedere situația în care se găsește, nu pot face altceva decât să merg lângă el. — Așteaptă! Kazumasa părea să creadă că Honda era doar căpos și ridică mâna să-l oprească. — Seniorul nostru ne-a ordonat să apărăm Muntele Komaki în lipsa lui, dar nu am primit comanda să facem ce ne taie capul. Liniștește-te puțin. Tadatsugu încercă și el să-l liniștească: — Honda, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]