2,573 matches
-
ea, se alcătuiește sub forme metaforice în măsură a informa textul: ,Să vină materia, strigai în gura mare, să umple,/ să inunde coline și lunci, albii secate și rîpe./ înălțați schelele, firul cu plumb aruncați-l la pămînt,/ ademeniți-o, căprioara mea senină și roșcată,/ cu vorbe dulci, cu zîmbete, cu rugăminți aprinse,/ îmbrăcați-o cu ce are mai frumos,/ mai curat,/ mai alb,/ așezați-o în scaun domnesc și-mpresurați-o cu cărămizi/ și bîrne și pietre de rîu.// Să
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
de obicei istorii de "victimă", sînt toate niște biete Justine rătăcite prin orgiile masculine complicate, intelectualo-erotice. De-a lungul timpului Breban a întocmit un adevărat bestiar: există bărbați de tip tigru, armăsar, iar femeile pot fi iepe de rasă, oi, căprioare și multe altele. Imaginația nu depășește hotarele acestei ferme a animalelor... Iată un citat reprezentativ despre o "căpioară tremurînd de candoare" prinsă în plasele donjuanului: "I-am provocat instinctul matern, dar nu ca orice vulgar Don Juan, izbucnind în plîns
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
cu verbele, secrete pentru tine până atunci. Zestrea cu care pleci în necunoscut ar fi și perechile posibile: campanula cu libelulă, șoimul în cer - înalt ca preotul într-un altar, sufletul și Dumnezeu în reciprocă atracție, delfinul și spectatorul său, căprioara și nemurirea, pasagerul și fericirea lui umilă că trece iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața mea, albastră
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
ca și originalul. Or, într-o lume prin excelență a formelor, cum e politica, inutilele subtilități de definire nu-și au locul. Să-l lăsăm, așadar, pe premier să vâneze intelectuali. Sper, totuși, că n-o să-i confunde cu mistreții, căprioarele ori rațele sălbatice pe care s-a obișnuit să-i ia în cătarea puștii. Nu c-ar fi mare pagubă: de ce să plângem un intelectual vândut unui regim pentru care ideea de elită, de valoare, de gândire liberă reprezintă dușmanul
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
grădină pe-o scară și sprijină un copac. Pe măsură ce trenul înaintează, observă că grădina se află în centrul unui loc pustiit de străzi. Vede părți disparate de treierători și semănători în culori țipătoare zăcând pe câmpuri, apoi un grup de căprioare păscând la marginea unei liziere de pădure. Se gândește la iepurii pe care i-a văzut odată pe celălalt terasament țopăind între șine și surâde, pentru că vederea animalelor din tren o emoționează întotdeauna. Brusc tresare. El a scos un oftat
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Mama asculta extrem de atentă, cu ochelarii ei groși ridicați, pe frunte... Când a auzit din gura mea că zeița Artemis a intervenit în cele din urmă pentru Ifigenia, care era o fată minunată, și că în locul ei a strecurat o căprioară, ca s-o salveze, a bătut din palme, cu satisfacție, exclamând ca o urziceneancă: Al naibii, tacsu! și era gata-gata!... În ultimii ani ai vieții - a murit la 86 de ani - citea cu un singur ochi, toată ziua. Când voia
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
în centrul intrigii și al labirintului. Și aici, în codrii de la Fontainebleau, în relatările atribuite unor nimfe, și oriunde în altă parte, zi, și noapte, personajele se urmăresc, se rătăcesc, se spionează, se confruntă, se confundă. Sînt lupi, mistreți sau căprioare. Vînători, vînați. Vicontele de Bragelonne e un roman ce joacă pe identități, pe nume, pe scrisori și pe tăceri. Toate - performative și ucigătoare, ca vorbirea. Personajele - indiferent dacă apar ca oameni, zei, mistreți, grifoni - sînt totdeauna umbre sau fantome, vise
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
nevătămat... Egoismul atinge cote maxime. Iubirea idealistă de aproapele s-a stins. Homo homini lupus! își redobândește evidența biologică. Lup să fii față de cel de lângă tine și adevărul naturii se restabilește. Istoria umană îndelungată recâștigă dreptul sacru al tigrului sfâșiind căprioara... Speranța în viața de apoi, ca și într-o lume dreaptă, pașnică, s-a dus. Încheieturile moralei au slăbit. Înțelepciunea devine un mod de a scuza, de a explica și, eventual, de a corija existența... Până și apetitul sexual, osândit
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
printre dune năucitoarea iarnă a firului de sorg dansul mestecenilor în goană de vifor dar corabia deșertului? O adevărată fregată, amice! Repede amiaza se scurge spre noapte, printre limbile focului îl ochești asudând, cu pulpa soioasă-ntre mâini visând moartea căprioarei în ceaunul de-aramă degetele picioarelor lui de poet al naturii, negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la dans. Să jucăm, legiune, să
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
de albine, ciripit de păsărele. Lipsesc doar plăcuțele de pe copaci. E-o după-amiază de 5.000 de euro. Și nu mă costă nimic. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte ca prețurile Să sară în aer. Într-o poiană: O căprioară cu puiul ei. Când mă văd, O iau la fugă, la fel ca-n desenele lui Walt Disney, Ca-n filmele de pe „Discovery” sau „Animal Planet”. Ciupercile - hribi, urechiușe, bureți, mitărci - Sunt bonus. (Trebuie doar să te apleci și să
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
locuință a celor nevoiași cum un pantalon ce-a intrat la apă cum o-ncredere un salariu un vis o vacanță infinitul acesta pe timp de criză tot mai economic. Adîncimi Adîncă e firea lucrurilor precum urma unei copite de căprioară adîncă e firea lucrurilor precum o ceașcă de ceai adîncă e firea lucrurilor precum privirea-ntîmplătoare ce le-o arunci drept pomană. De-acum De-acum sub pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale zilei munții bibliotecile șoaptele
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
care atingea vag pietrele cubice ale pavajului ci la rîndurile lui virgil mazilescu despre copilăria lui franz kafka asemenea infirmitate pe care unii o numesc postmodernism este de neocolit nu poți scăpa de ea cum nu poți scăpa de moarte căprioare n-am vînat dar am mers cu tramvaiul și am intrat în frizerii și de fiecare dată cînd mă tund cristian popescu intră în frizerie odată cu mine și foarfeca din părul meu îi potrivește și lui mustața cele mai frumoase
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
categorie de povestiri, dacă ar fi fost scrise într-un registru mai grav și fără intenția de a amuza cu orice preț, ar fi ieșit veritabile proze sud-americane (Am vrut un bar de stepă și l-am avut, Intelectualii transformă căprioara în piele de șters ochelarii, din primul volum sau Tărănoiul, De Paști și Carpeta, din al doilea). Furat de propria viziune, Cătălin Mihuleac exagerează aplicându-și formula fără o minimă selecție vizând compatibilitatea cu potențialul subiectului. Ambele volume sunt pline
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
mânăstirilor, printre altele. Sensul pe care îl dă Cuviosul de la Putna, scrisului, tălmăcirii, cărții. Reproduc un exemplu, cu substratul său de o mare profunzime a simbolisticii gestului: „Prea Sfințitul se opri din scris. Șterse pana cu o subțire pielicică de căprioară, presară cenușă pe cele din urmă rânduri umede, ridică spre lumină hârtia, o privi, făcu ușor cu două degete darabană pe spatele ei, până ce toată cenușa prinsă de litere căzu pe masă, după ce Prea Sfântul o suflă ușor spre fereastră
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
mărit," mă duc să mă mărit, îi răspunse ea țipând, mirată ca și cum altcineva ar fi grăit în locul ei, - te pomenești, povestitorul?" Niciodată nu mai zburase atât de departe. într-un lan de grâu binișor răsărit alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Pe malul unui iaz zări o fată numai în zdrențe păzind un cârd de gâște care gâgâiau tare. Uitându-se la sărmana făptură, duioșia o apucă" O privea de pe creanga unui tufiș de măcieș pe
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
mila față de animale, îmi este mai degrabă milă de animalele pe care le ținem în captivitate și pe care le mâncăm de obicei. Toate animalele sălbatice, fără excepție, urmează să fie până la urmă mâncate. Din punctul de vedere al unei căprioare cred că este total nerelevant dacă este mâncată de un lup sau de un vânător cu două picioare.
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
patetică, în metru popular, și o narațiune amplă, ce nu mai sunt în genul poeziei care ne interesează astăzi. Baladescul și colindul se potrivesc dispoziției ludice a versului. Colindul cerbului, din 1965, pare o rescriere palidă a poemului labișian Moartea căprioarei, după un model folcloric cunoscut. O intelectualizare marcată distinge poezia lui George Meniuc după 1969, printr-o reconsiderare fermă și o sincronizare subtilă cu literatura din România. Exotismul (în Africa, poem din 1980) și dorința de călătorie și explorare a
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
-n stele și sălcii, așa... TOAST LA STATUIA LUI GORGASALI Linia cea lingușită și tandră mă voia răstignit la apus. Dezgolit de huma disprețului, ard trandafirii rănirii, precum Shota Rustaveli, prefăcut tamada... De după culmea de foc din Saburtalo se ivesc căprioare. Kazbeghi mă cheamă. Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal! „Gaumargios!”, mister al iubirii din Bodbe! Și-n somn vă strig pe voi, iubiri pierdute: Djvari, Mtskheta, Vardzia, Svaneti, scumpă Uplistsikhe... SCADENȚA DIN VIS Greu de
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
umbră sub care se află loc de odihnă. Pe o treaptă Și mai înaltă, sufletul își dă seama, însă, că nici această numire nu este potrivită, întrucât Cel dorit se arată acum în alt chip. El „se aseamănă cu o căprioară Și se compară cu un pui de cerb” (δορχάδι γάρ ὁμοιοῦται χαι νευρῶ παρειχάζεται). Și apărând nu stă nici la vederea noastră, nici pe locul lui, ci sare pe munți, aruncându-se de pe vârfuri pe<footnote Magistrand N. V. Stănescu, op. cit
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
lui, ci sare pe munți, aruncându-se de pe vârfuri pe<footnote Magistrand N. V. Stănescu, op. cit., p. 31. footnote> culmile dealurilor”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a VI-a, P. G. XLIV, col. 889D. footnote>). Noțiunile de căprioară, pui de cerb, vârfuri de munți Și culmi de dealuri ne prezintă de data aceasta o imagine mai complexă, semnificând prin aceasta o cunoaștere mai înaltă decât cele anterioare. Sufletul își dă seama de nedeplinătatea Și relativitatea cunoașterii sale atunci când
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață”. Superlativele se succed într-un fel de crescendo: “Sezon mort este astfel o capodoperă a prozei românești narative și chiar a prozei narative universale”. De asemeni, Pescarul Amin, Lostrița, Ciorbă de bolovan, Căprioara din vis. Lor “nu le lipsește... decât o bună traducere în limbile de mare circulație”. Criticul îl prețuia pe bună dreptate pe scriitorul care “a dat povestirii românești o altă vârstă”. Vladimir Streinu a elogiat pe cei mai de seamă
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Înfășurat în manta-mi... Așezat pe labele mele de fildeș, Îmblânzitorii ochi pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
Angela Furtună important este ca șirul pașilor noștri să nu se întrerupă niciodată cum bulboanele de fân proaspăt cosit ce deapănă povestea verii pe marginea drumului puii de căprioară să-și înnoade boturile în sfârcul bulgărelui de sare cu care peștera verii îi satură matern miezul de salcie să-mi dezlege sânii de legătura lor misterioasă cu patul curat al sângelui tău miezul de salcie să-mi calce moartea
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
simt nimic. Fiindcă chiar așa era, nu simțeam nimic. Nu tu amețeală, nu tu o creștere a cotei de voioșie, nu tu probleme de dicție sau de coerență. Nimic, nene, eram ca nouă. Proaspătă ca un ghiocel, agilă ca o căprioară și lucidă ca... ca cine vreți voi, că mie nu-mi vine nici un exemplu. Și, pe măsură ce-mi conștientizam rezistența la alcool, îmi creștea și curajul de a-mi măsura forțele cu ale lui. Adică, mai luam o guriță
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
așa cum îi cucerea cu ochii ei de culoarea curmalei coapte, așa cum îi cucerea cu fundul ei monumental, ca o colină răsărită neașteptat în mijlocul unei câmpii verticale, așa cum îi cucerea cu picioarele sale lungi și cu gleznele sale subțiri - părea o căprioară rătăcită în lumea dâmbovițeană imundă. Așadar, Ana-Cristina a râs și apoi a ironizat cu farmec lipsa de imaginație a lui Cornel: Cornel, dragul meu, dar există trenuri care ne duc chiar acolo, la mare și există o Gară de Nord
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]