36 matches
-
i-a rupt-o. Stăpânul a aruncat cuțitul, apelând la cealaltă mână. Groh i-a rupt-o și pe aia. Stăpânul a 217 început a urla ca-n gură de șarpe. Groh a sărit din coteț, a luat-o pe cărărușă, iar de-acolo, pe asfaltul șoselei, în deal, până la marginea pădurii. De pe patul de spital, Stăpânul, întreba întruna: unde e Groh? Iar ăia i răspundeau: de unde să știm noi; nu ți-am spus, odată, că a fugit? În pădure a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă prin ineditul ei și sălbatică prin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Olaru i se conformă imediat, ridicându-l, ascunzându-l și spunându-i părintește: Nu-ți fie frică! De-acum ești flăcău voinic și tăticu’-i cu tine! Au! Au! Au!, striga copilul ce era purtat de brațele puternice pe o cărărușă de lățimea unui pantof și săpată direct În malul mult mai Înalt decât un om. De aici, urcară un deal mic și abrupt, ajungând la casa lui Gheorghe a’ Dască’lui, bunicul lui Va din „satu’ cu bunic”. Porțile din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poftă nebună de a se lupta voinicește cu vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau În extaz o minune
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Spune unul în suspine, „Și greu i-o mai fi și sacul!” „Și-am pus pe prichici afară Papuceii, sper să-i vadă; Bezna asta te-nfioară, Uite, bre, câtă zăpadă”, Zice altul crăpând ușa, „Fulgii, Doamne, cum sclipesc! E călcată cărărușa! Urme proaspete zăresc!” Sar la ușă, da, sunt pași! Fug la geam, și-n papucei: Ursuleți, și iepurași, Și bomboane câte vrei! Referință Bibliografică: Emoții / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi
EMOŢII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383094_a_384423]
-
leciu”*, p-inge-o rămas negrăpat. O ieruga* nu afunda* împărce-n postata-n două, Apa să nu îmbălțască, ge-n vară mult o să plouă. Implantă s-o ciuhă-n cale cu o mână ge păiușă Și să vadă ge geparte, pa-ci nu-i mai cărărușa! Cucu” cântă la fețâie pa crenguța ge alun Faină-i viața pa la sace, n-am cuvince să vă spun! Fețâie - în fața soarelui; doșcină - loc la miazănoapte; greșuri - brazda neîntoarsa; tășcuța - coș mic împletit din pănușe de porumb; adălmașu” în
CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368787_a_370116]
-
ai familiei artistului Radu Ille și că există, în consecință, o fântâniță familială cu izvor dulce, pur, rece de cântec! „Ș-am să cânt”;, „Răducu meu”, „Cântecul meu”, „Așa beu oamenii buni”, „Pușcă și cureaua lată”, „Ș-am avut o cărărușă”, „Unde e Târgoviștea?”, „Nici bogații, nici săracii”, „Nu-i român ca ardeleanu”, „La birtuțu din pădure”, „Cine-o pus cârciuma-n drum...” „Valsul miresei”, „Am pus o floare”..., iată câteva titluri ce numai citite încep să cânte de la sine în
RADU ILLE. SPECTACOLUL ÎNTRE LABIRINTURI, ARANJAMENTE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364757_a_366086]
-
Acasă > Cultural > Tradiții > MĂTUȘA - ÎN GRÂI- Autor: Cornelia Neagă Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului MĂTUȘA -în grâi- Cum treci parau” la Sasu, tai la dreapta cărărușa: Sus în dâmb* îi o căsuță, inge o trăit mătușa. Pareți s-or scorojât, varu” s-o gesprins pa colțuri; N-are cini să mai lipească vatra spartă pa alocuri. Scârțâie c-un geamăt lung țâțâna ge țâne ușa, Înlontru
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368879_a_370208]
-
Philippe Renault, site-ul Antiquité grecque et latine) NEHOTĂRÂRE Când vrei ca pasărea să nu mai zboare, dă-i plusul de aripi care o-ncurcă, așa și eu, am gânduri rămuriș, cum drumul ca Adam dormind pe-o coastă cu cărărușa Evei se bifurcă. Referință Bibliografică: DESPRE CEASUL OPRIT / Elisabeta Isanos : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Isanos : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DESPRE CEASUL OPRIT de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375460_a_376789]
-
Ai să vezi - fără de milă - Cum ea singură-o să-ți ceară Târâindu-se umilă Să o iei de soțioară! Tace. Și apoi se-apleacă Și îi face vânt pe ușă: - Du-te, căpățână seacă, Ia-o-n jos, pe cărărușă Și să nu te-ntorci acasă, Că îți scot dinții din gură, Fără mândra cea frumoasă! De nu vrea, ia și o fură. Într-o zi, când ciocârlia Se înalță-n cânt spre soare, Străbate zmeul câmpia Pe un cal
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
frigul din gene și undele negative. Mâinile mele le atingeau coastele , sunetul schițat părea ca al unei violine ce îmbrățișează terasamentul hibernal. Le zâmbeam călduros. Optimismul canin se prelingea de pe limbuțele lor ca niște acadele în stare efervescentă. Zăpada de pe cărărușele înguste păstra ca o martiră ironicele urme de porumbel. Continuam a înfiripa un dialog nonverbal cu rottweilerul din fața mea. Se gudura, surâzând. Îi simțeam privirea dulce, atingându-mi sufletul. Lumea rurală îmi părea acum ca un vagon robust de tren
PUNEȚI PE SHUT DOWN NEGATIVISMUL, SĂRUTAȚI UN ROTTWEILER ! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372386_a_373715]
-
MATUȘA-în grai-Cum treci parau” la Sasu, tai la dreapta cărărușa:Sus în dâmb* îi o căsuță, inge o trăit matușa.Pareți s-or scorojât, varu” s-o gesprins pa colțuri;N-are cini să mai lipească vatra spartă pa alocuri.Scârțâie c-un geamăt lung țâțâna ge țâne ușa,Înlontru
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
SE ÎNGÎNĂ Ileana Cornelia Neaga Sus pe Poduri la fețîie* cîntă cucii, se îngînă Printre crengile golașe că încă-i pădurea spînă. N-a pleznit muguru-n spin, timpul îi întîrzîiat Numai floarea-ngălbenit în cornul de pe sub hat. Și-a nverzit și cărărușa, neumblată de-astă-toamnă Fir de iarbă și-o urzică, marginile le înseamnă. Printre rădăcini spălate de neaua ce se topește Crudă și catifelată Cizma Cucului-nroșește. Sprijinit în bîta groasă dintr-o cloambă de acaț* Sui drumeagu” lunecos pîn” la Zapoze-n
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
nu-mi poate fi, Că așa-s vădănili, Cu chinuri și grelele își amărăsc zilele. Eu de-amu unde m-oi duce Numai vădană mi-or zice. Că cine-o avut și amu n-are, I se pare noaptea mare, Cărărușa stâncă tare: Eu am avut și-amu n-am, Mi se pare noaptea an, Cărărușa bolovan”445 putând fi remediată de o nouă înfățișare în fața altarului (aprobarea Bisericii fiind în chip expres evocată, ca în balada Soacra rea): Voica, măre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Eu de-amu unde m-oi duce Numai vădană mi-or zice. Că cine-o avut și amu n-are, I se pare noaptea mare, Cărărușa stâncă tare: Eu am avut și-amu n-am, Mi se pare noaptea an, Cărărușa bolovan”445 putând fi remediată de o nouă înfățișare în fața altarului (aprobarea Bisericii fiind în chip expres evocată, ca în balada Soacra rea): Voica, măre, De vedea Că rămânea Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de limbă I-a eșit pe gur-afară. Unii află cumcă nasu. E cam strâmb, ca și la tat-so, Și că-și samănă cu soiul. Dar-pe când cu toți au ras-o Se-mprăștie tărăboiul. Nins lucește câmpul, teiul, Și trosnește cărărușa, Când se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Rămâi, puică, sănătoasă Ca o garoafă frumoasă. Iar puicuța mi-a răspuns Inimioara mi-a pătruns: - Du-te, puiu, sănătos Ca un trandafir frumos. Cine-mi spune: puica vine Are - un galbăn de la mine. Când aș ști că ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să fii bădiții dragă.. 13 Frunzuliță ș-un burete, Câmpușor cu iarbă verde, Voinic umbra nu-și mai vede. Numai păserelele Își umbresc aripele Și puica sprincenele Și voinicul armele. Armele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ți-am dat o palmă - Toată noaptea m-am căit C-am dat de te-am prăpădit. 152 Frunză verde odolean, Ionică cel viclean Ș-a făcut cerdac în deal, Și l-o văruit cu var. Ș-a lăsat o cărărușă Pân-la Tincuța la ușă. La Tincuța se ducea Și din gură așa-i zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng - o tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La fântâna cea din sus Că te-aștept
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Da-mpăratul a stat o lecuță și pe urm-a gîndit: baba asta-i nebună. - Dacă feciorul tău - zice - până mâne dimineață în locul casei tale o face un palat ca al meu, ș-o grădină ca a mea c-o cărărușă de pomi pân-la curtea mea, și-n fiecare pom să cânte păsările, eu i-oi da fata. - Rămâi sănătos, împărate. Se pornește înapoi femeea. - Iaca, dragu mamei, ce-a zis. - Bun, mamă, le fac până mâne. Șterge cheea și vin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mamei, ce-a zis. - Bun, mamă, le fac până mâne. Șterge cheea și vin iar cinci oameni de fier. - Ce vrei, stăpîne? - Până mâne dimineață să fie un palat tot de steclă, și poleit cu aur și să fie o cărărușă despărțită prin pomi ș-un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Și cărărușa să fie de catifea cu iarbă de catifea. Și la fiecare pom să stee câte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să fie un palat tot de steclă, și poleit cu aur și să fie o cărărușă despărțită prin pomi ș-un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Și cărărușa să fie de catifea cu iarbă de catifea. Și la fiecare pom să stee câte - un soldat cu sabia scoasă. Și paserile să cânte așa de frumos să nu poată dormi împăratul și Fata - mpăratului. Ech! încă era mult pîn-în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin o nemărginire de lanuri verzi cari se pierdeau în depărtarea orizontului, în dreptul ei marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte - un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e de șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin o nemărginire de lanuri verzi cari se pierdeau în depărtarea orizontului, în dreptul ci marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte - un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e din șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră jalnică, duioasă, Ce suspini tu în zădar? Poate plângi că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă Să vii, dragă, mai degrabă, 5 Dar cărărușa nu ți-i îngrădită Nici cu pari, nici cu nuiele Numai cu cuvinte rele. {EminescuOpXV 1035} {EminescuOpXV 1036} {EminescuOpXV 1037} Astfel curentul general
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă Să vii, dragă, mai degrabă, 5 Dar cărărușa nu ți-i îngrădită Nici cu pari, nici cu nuiele Numai cu cuvinte rele. {EminescuOpXV 1035} {EminescuOpXV 1036} {EminescuOpXV 1037} Astfel curentul general dă ocaziune la dezvoltarea tuturor caracterelor, deși presează *, conform mișcării, numai într-o lature, în cea politică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]