260 matches
-
brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă ce-și strânge în sine conturul Am luat-o în sus pe-o cărăruie uscată cu soarele de august în spate De-o parte și de alta pe pietre ce-ți furau ochii cu sclipiri mincinoase câte-o viperă nemișcată medita la pacea abstrasă a verii Am mers cât am mers spre miezul pădurii
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
la „Liceul Național” numit însă „Liceul de băieți nr-1”, pe scurt Le Be Unu! Poate că am stat în vreo clasă în care a stat și el, de ce nu chiar în aceeași bancă? Între Herța și Dolhasca există, sigur, o cărăruie! Ce bizar, deși sînt oarecum „ieșean” (am stat de la vîrsta de 9 ani pînă la 24 de ani în Iași, apoi 13 ani la Dxxx și, acum sînt, din nou de 5 ani aici) nu am fost și nici nu
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
inimilor rugi Și să rămâi doar tu și cu iubirea. Ce bine ar fi să se întâmple aievea, Să poți opri timpul pe loc Să nu mai simți deloc,durerea Ce-a pârjolit cu lacrima de foc. Te uiți la cărăruie în față, Pentru că totuși,trebuie să pleci, Să te apuci c-o creangă,de speranță Si-ncrezator,prin ce-ai să treci. Citește mai mult DRUM PRIN VIATAAm străbătut pădurea,pe poteci abia zariteSi-am reușit deunăzi s-ajung în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
s-auzi,al inimilor rugiȘi să rămâi doar tu și cu iubirea.Ce bine ar fi să se întâmple aievea,Să poți opri timpul pe locSa nu mai simți deloc,durereaCe-a pârjolit cu lacrima de foc.Te uiți la cărăruie în față,Pentru că totuși,trebuie să pleci,Să te apuci c-o creangă,de sperantaSi-ncrezator,prin ce-ai să treci.... VI. DACIA ETERNĂ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016. DACIA ETERNĂ Curge Dunărea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru, Suna-n corn de vânătoare mândră față
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii. Oricare i-ar fi avatarurile, personajul a rămas același. Este unic, fenomenal, absolut în frivolitate, si frivol în absolut. Dar, iată-l venind. Ssst! Priviți-l! Calea publică se îngustează, se face mică, o cărăruie, un cursus honorum, cetățenii se dau în lături, uimiți, nu mai au loc, se calcă pe picioare, iar personajul înaintează, iată-l cum pare să urce, grandios, din ce in ce mai grandios, mai are un metru pînă la bolta cerească, unul, doar, si
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
evreiască și cu scrisul lui dureros românesc". Altădată, în gazeta Lumea evreie din februarie 1919, evocă, cu penel de poet, cimitirul evreiesc din Iași. Să reproduc un fragment: "Printre pietre crește iarbă și locul pentru vis e bun. Urci pe cărărui în umedă liniște. Primăvară a spart bășicile cu mirosuri și-și vădește trupul gol, în umerii de crin, în pletele de toporași negri, în buzele de garoafe și în buricul cu polen al romanțelor. Cînd vii din tîrg, si vii
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
cu natură de alint (e, fără îndoială, un transfer de tandrețe în această scriitură diafană de peisaje): „E iarăși vară, iarăși cald,/ Și sara-s blînzi zefirii,/ Și-i iarăși lacul de smarald,/ Și-n floare trandafirii.//...// Vom însera pe cărărui,/ Vom sta pe iarbă verde,/ Și, ca și-n vremea de demult,/ În noapte ne vom pierde” etc. (E iarăși vară). Lovinescu, care-i face onoarea cîtorva rînduri în Istorie (ceea ce se cuvine remarcat ca mare galanterie, căci, după D.
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
poiană cu case mici de lut, foarte sărace și părăginite, dar ultramăturate și văruite cu grijă și pe dinafară, și pe dinăuntru. De regulă în bleu și verde, dar am văzut și una roz. Străzile (dacă se pot numi așa cărăruile care șerpuiesc printre bordeie) sunt pline-pline-pline de copii. Sunt atât de săraci și atât de mulți, încât suntem nevoiți să ascundem dulciurile aduse pentru familiile pe care urmează să le vizităm prin genți și pe sub geci. Și să vrem nu
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]
-
gândesc: i-e dor de omul Ce i-a fost o viață soț... Ea aprinde-n sobă focul, Ochii-i șterge cu un șorț ... Îi aduc puțină apă, I-aș mai da din cer răcoare, Lacrima sub ochi îi sapă, Cărăruie în cărare, Fiindcă-n suflet, rana-adâncă, Fără leac sau alinare, Din ea face praf de stâncă, Lăsând semne de-ntrebare... Unde-o fi și cum mai este Fiul ei, demult plecat? Și de ce nu-i dă vreo veste, Cum de
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
atît mai mult dacă ne referim la medievalitate, pentru care criteriul estetic era cu totul minor, și putea căpăta chiar sens negativ. Esteticul se afla acolo, desigur, dar nu ne ghidează spre el un drum drept și clar, ci o cărăruie marcată de cenușa din vatră. Toate determinările pe care le folosim pentru a califica un text (originalitate, conștiință estetică, specific național etc.) care sînt de fapt exacerbate și uneori absolutizate de "modernitate", pentru "medievalism" nu au nici o valoare. Și atunci
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să mergem împreună, la Văleni, să cumpărăm câte ceva. Merg cu plăcere. Pe la ce oră? După ce te scoli, pe la 10! Eu mă scol când cântă cocoșul, domnule Petre, nu sunt doamnă de la oraș. Bine, la 10! La revedere. La revedere! Urcând cărăruia prin livadă, Petre își zicea: Am câștigat o bătălie cu "domnul Postelnicu", dar nu și războiul! N-a fost ușor, "satrapii" ăștia mici sunt uneori mai greu de dovedit decât cei mari, mai încăpățânați, mai șireți, mai periculoși. Mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Tot pentru frumusețe, în fața băncuței de sub nuc, răsădi flori vâzdoage, bumbișori, portolac, gura leului, regina nopții... Se bucura de pe acum de bucuria Anei când va vedea florile. În toamnă mai apucase să planteze, de o parte și de alta a cărăruii de la poartă, butași de trandafiri aduși de la București, care acum începuseră a înfrunzi. Deci avea livadă, avea grădină, avea trandafirii... Mai avea televizorul și computerul... Nu se omora cu privitul la televizor, nu-l interesa circul din fiecare zi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare a părinților ei. Stătu un timp pentru a se reculege, apoi deschise poarta. Făcu vreo câțiva pași pe cărăruie, apoi se opri în loc preț de câteva minute pentru a privi în toate părțile, având strania senzație că este urmărită de mai multe umbre nedefinite. Erau cu siguranță ideile care-i fuseseră inoculate obsesiv de cei din jur și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru că îi acopereau doar sufletul. Ridică dealul pe care i-l arătase șoferul, dar ca să ajungă în sat, mai era ceva cale. Simțea că drumul o obosise. Făcu un scurt popas, apoi porni din nou, de această dată urmărind o cărăruie care șerpuia pe marginea șanțului ca o curelușă. Ajunsă la școală, fu primită de directoare, care îi detalie tot ce o putea interesa pe Simona despre această instituție de învățământ. Școala funcționa în două schimburi, cursul primar dimineața, cel gimnazial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi spune că trebuie să ajungă cât mai repede în peșteră. Știe că de acum încolo el va locui în corpul ei, se simte ușor obosită, vrea să ajungă cât mai repede în peșteră, intră în pădure, se cufundă pe cărăruia ce coboară spre peșteră, dintr-odată cineva îi sare în spate, în jurul ei se îmbulzesc siluete pe care nu le poate vedea, doar mâinile lor o apucă de peste tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orașului. Vișinel se întreba care o fi fost cauza, dar răspunsul căutat în toate ascunzișurile sale, nu venea. Se îmbrăcă și, bănuind că Mihăiță mai doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau o cărăruie până la poartă și, deși trase cu grijă zăvorul, acesta zăngăni strident, dușmănos. Poate nu s-a auzit până în casă, gândi el și, cu pas domol, se îndreptă pe străzi lăturalnice spre piața alimentară a orașului. La ora aceea, piața era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China și am urcat pe o cărăruie abruptă printre bambuși și chiparoși, ca să stau o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu bătrînul Tu Fu. Privind tăcuți În zare, către vălătucii de ceață albă ce se ridicau dinspre vale, ascultînd cum suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spațiu de câteva alineate, era atât de densă, Încât, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca‑ntr‑o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al câinilor. Tot aici apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i se spusese, Din avea să-l ajute să-și găsească fratele. Aveau să se ducă Împreună În Malaysia și să-l găsească pe Johan, iar atunci va fi o Nouă Viață, una descotorosită de amintiri seci. A observat o cărăruie printre japonezi, o trecere strâmtă, suficientă pentru a-i depăși. N-avea de ce să-i ia multă vreme. S-a stre curat prin acel Îngust coridor, mergând pe-o parte, aproape că n-a atins pe nimeni. Un bărbat s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu rădăcinile cufundate În apă, scunzi și masivi, parcă pluteau. Farah a ridicat capul. Nu văd luna, a spus. știu. Sunt nori. De-aia am ales seara asta. De ce? Ce vrei să spui? O să vezi. Vino! Au Înaintat pe o cărăruie care urmărea malul sinuos al râului și pe alocuri dispărea În ierburile Înalte. Marginile tăioase ale ierbii le zgâriau mâinile, iar Johan țipa, se prefăcea că-l doare ca să o amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul era plin, plin de stele, un fast ceremonios, bătea vântul cald, unduios, parfumat, se auzeau vibrând frunzele. Într-o noapte ca asta poți să înnebunești, murmurase Elena cu atâta seriozitate încât Carminei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]