7 matches
-
Muzeul Județean Brașov, care organizează în anul 1964 prima expoziție permanentă, cu profil mixt istorico-etnografic. Din anul 1990 devine filială a Muzeului de Etnografie Brașov. Muzeul adăpostește documente istorice, piese de port popular mocănesc și ceangăiesc, obiecte ce amintesc de cărăușitul mocanilor săceleni, unelte, obiecte de uz casnic, costume, reconstituiri de interioare sătești tradiționale. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
tinere. Dintre obiceiurile foarte vechi legate de munca în gospodărie se mai mențin și astăzi „clăcile", ca forme de întrajutorare în muncă. Acestea se desfășoară pe tot parcursul anului. Amintim clăcile de: cosit, gunoit, desfăcut porumb, colectat lână, prășit, secerat, cărăușit (mai ales atunci când omul își construiește o casă). La unele dintre ele s-a renunțat, dar majoritatea au rămas, ca semn al solidarătății sătești, ca formă de întrajutorare, dar și ca prilej de destindere și veselie după munca efectuată. Cea
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
că fratuțele) și catrința dinainte, gulerul, pumnașii și poalele sunt împistrite cu băteala vânata sau neagră, unele poartă sumnă (sucnă) peste cămașă (nu chimeșă că fratuții). Bărbații sunt oameni frumoși și inteligenți, lucrători, ocupațiunea lor principala este ocnăritul, cărbunăritul, chiria (cărăușitul) și economia câmpului. Îmbrăcămintea lor diferă de a frătuților; ei poartă cămașă de bumbac lungă până peste genunchi, legată cu o curea peste mijloc, șubi albe, croite pe trup, cojoace scurte, pe cap poartă pălării și căciuli, iar frătuții poartă
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul, Oana în cârcă, din joacă, până pleacă studentă-n America, mama în brațe când nu se poate mișca. Cum lesne se vede, revoluția română a dezlănțuit în mine energii de nebănuit, iar cărăușitul n-a mai cunoscut, în ce mă privește, nici o limită după 1990. În plus, m-am perfecționat ca un pușcaș marin și mi-am văzut visul cu ochii: cu inima cât un puric, m-am înscris la arte marțiale. Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
-o fără să clipesc pe mama. Simțeam că își pierde din forță și că, deja pensionară, nu mai poate să se descurce. Au fost, până la Revoluție, anii cei mai mizerabili pe care i-am trăit și care mi-au împins cărăușitul pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
zgreapțănă asfaltul cu copita în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați, o cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul în vremi de restriște, mă opresc aici, fără să mai descriu cum, după ce ne-a văzut, mama a amuțit și-abia a putut îngăima vai de capu’ vostru și cum am tranșat jumătatea de porcotanie cu două cuțite de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul, Oana în cârcă, din joacă, până pleacă studentă-n America, mama în brațe când nu se poate mișca. Cum lesne se vede, revoluția română a dezlănțuit în mine energii de nebănuit, iar cărăușitul n-a mai cunoscut, în ceea ce mă privește, nici o limită după 1990. În plus, m-am perfecționat ca un pușcaș marin și mi-am văzut visul cu ochii: cu inima cât un purice, m-am înscris la arte marțiale. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]