7,266 matches
-
ce gândește, ce simte, ce zice merită o transcripție de zi cu zi, că urmașii vor fi curioși să strângă cât mai multe din meditațiile sale. Se compara voalat cu Goethe. Ca și acesta, construise o operă uriașă, avansase pe cărări virgine, nu mai avea cu cine să schimbe experiența câștigată, dar era dispus să transmită mai departe ceea ce luase în stăpânire. De aceea s-a repetat în decursul întâlnirii din Elveția aluzia la meritele lui Eckermann, confidentul credincios care s-
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
sens al cuvântului. singurul care s`a opus manelelor, care spunea tot în față, direct, fără resentimente. pe scurt.......(...) S`a stins o legendă(...) Din “necrologul” tău reiese limpede, ca atunci când nu te-ai mai întâlnit cu Pruteanu pe aceeasi “cărare cu idei”, omul ți-a devenit “indezirabil”. Apoi, cu docta stăruința, ne explici cum ar trebui să arate un individ care pășește spre senectute. “Hei, ar fi strigat Diogene, de unde știi? Vii de acolo?” De fapt, “necrologul” tău este tipic
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]
-
hipercunoscutei teorii a saltului - când se strânge prea multă cantitate. Caz în care cel vizat a urmat soarta seculară a săltăreților - după ce a adunat între tălpi un gard mai înalt. Numai că problema se pune pe terenul unei științe cu cărări ce se pierd în umbră și cu mai mult de o necunoscută în calcul. Atunci, fără a dispune de luminile d-lui Ion Popescu, observatorul atent ar ajunge la concluzia că, în respectiva emisiune, la tonă kilometru, dl Corneliu Vadim
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
și soliștii (baritonul Tobias Müller-Kopp, basul Genadius Bergolurko, tenorul Marcel-Benedikt Sindermann), dintre care se distinge clar protagonista, soprana Lilia Milek, cu o calitate vocală și maleabilitate dramatică excepționale. O astfel de ofertă pitorească se adaugă în Berlinul începutului de stagiune cărărilor tradiționale ale spectacolului muzical. Printre acestea, de departe cea mai fastuoasă te duce spre concertele săptămânale de la Filarmonică, dirijate de noul șef de orchestră, succesor al lui Furtwängler, Celibidache, Karajan și Abbado - Sir Simon Rattle. Sărbătorit de o reclamă agresivă
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
slavă/ Să-ți crească inima pînă se face orologiu în turn/ În care să dea cu pietre toți nebunii și orbii/ Cu viermi decapitați în pumn/ Mlaștina să-ți fie loc de închinare/ În care să-ți tai cu ochii cărare/ Acolo să-ți vezi iubita născînd/ Acolo să bolești, să mori aiurînd" (Îndemn). Dar - atenție! - sacralitatea negativă înscrisă în discursul blasfemator poate reveni în matca fertilității grație instrumentului poetic. Analizînd poezia descompunerii propusă de autorul Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
așa cu-aceia ce au la suflet râul ! Ei nu pot sta-n picioare la dreapta judecată. 5. Cu cei cinstiți nu-i afli alături niciodată, Ci, ca pe-o biată pleava, Îi risipește hăul. 6. Căci Domnul știe bine cărarea orișicui - Pe drept Îl ocrotește ; cel rău era și nu-i. 2 1. De ce se-atâta neamurile oare Și poarta-n cuget doar deșertăciuni ? 2. O, Împărați și domnitori nebuni ! Țin sfat. Cu Domnul vor să se măsoare, Cu Unsul
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
contrar. Descendent al unei familii de evrei, tînărul Holender nu-și ascunde fascinația pe care o avea în anul 1943 pentru soldații germani: "în 1943, la Timișoara au venit soldații germani. Eu eram blond cu ochi albaștri, pieptănat frumos, cu cărare într-o parte. Aveam o înfățișare tipic germană și salutam entuziasmat și ignorant cu "Heil Hitler". Mi-am dat seama că ceva nu este în regulă, o îndoială a apărut în sufletul meu fără să-i pot pătrunde înțelesul, cînd
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
care să contribuie la conturarea unui tablou cu pasivul și activul din muzica românească. Mă gândesc, de pildă, la o retrospectivă a compozitorilor aleși - pe te miri ce criterii - să stea la taifas cu îngerii, mulți dintre ei pierduți pe cărările ne-aducerilor-aminte, chiar dacă, până a deveni ei înșiși, și-au îndeplinit grațios și temeinic porunca de a fi creatori. Bunăoară, un Sorin Vulcu, ale cărui îndeletniciri cu micrologosuri și himere electroacustice l-au confiscat în proiecte mirobolante; un Corneliu Cezar, compozitorul-sonolog
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
cînd conducerea ar fi trebuit lăsată în pace pentru a se ocupa de rezolvarea frigului din case. După părerea Cronicarului, și în privința arestărilor gospodarul își face vara sanie și iarna car. Din nefericire, carul politicienilor merge mai bine iarna pe cărarea curățată de o arestare de tip Dabela.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
pe termen limitat, un spațiu ideal de creație, existență și comunicare. Cu Nora Iuga am stat de vorbă pe terasa castelului, într-o zi de toamnă obosită, dar blîndă și luminoasă. În fața ochilor noștri se desfășura pădurea, pe ale cărei cărări, dresate în alei, am făcut, după interviul realizat, o plimbare ce nu o voi putea da nicicînd uitării... Nora Iuga (Elenora Almosnino) s-a născut la 4 ianuarie 1931 la București, într-o familie de artiști: tata - violonist, mama - balerină
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
viitorul e ca un incest al destinului" (viitorul ca un incest al destinului). Cheia istorică a acestui discurs sumbru ne e oferită de însuși autorul său, fapt ce ne scutește de suspiciunea unei interpretări abuzive. Situîndu-se în "oarba istorie a cărărilor bolnave" (chiriașul dedesubtului sunt), poetul își specifică în repetate rînduri mărturia unor împrejurări epocale, ne-o livrează în calitate de plîns sau de coșmar al veacului, de sumă a naufragiilor noastre colective, reconstituind o spaimă mitologică: "sîmburele de jertfă/ se răsucise de
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
stînd pe tron în mijlocul/ Gropii de gunoi a orașului/ îmbîcsit în duhoarea porcilor grohăind" (Golem). Scatologia e la ea acasă: "o duhoare de metale în putrefacție/ bîntuind prin duminica orbului// oh lătratul de seară al îngerilor/ fecale de aur pe cărarea întortocheată a plîngerii" (Elegie). Ca și: "cerul să fie doar o calotă cu scîrnă/ și baliverne" (Muștele). Ca și: "doamne trimișii tăi își pierd viermii din aripi/ aici peste litere peste degetele mele/ înfrigurate/ îmi acoperă cu excrementele lor albe
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
se pare însă umbrită de o expresie ușor expirată, fără voie împrumutată din exercițiul romanțios minor al altor poeți. Din recuzită nu lipsesc razele de luceferi, vălul de amurg, cununa de mărgean, revărsările de veacuri, de oftări, jeratecul de-amor, cărările de frunze, aleile de suflet. Poate că nu v-a preocupat niciodată, dând curs impulsului fraged și nevoii de eliberare, să știți la ce se mai uită cu atenție cititorul dvs. A evita locul comun este ca a te vindeca
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
pricina am găsit multe poeme admirabile, în fiecare existând zone, versuri, pe care le-am înlăturat, ca să-mi las întreagă iluzia de cititor prieten, frate cu autorul dovedind slăbiciune în fața cuvintelor. Înaintea marilor fapte, Doamnă cu dantelă mov, Insula, Singura cărare, Poemul tăcerii, Fluturii, Ultima - se pot număra printre preferatele mele. Este bine că spuneți, și poate că și credeți, că poezia dvs. se cuprinde, fără deșarte vise de glorie, într-o mereu fecundă căutare de sine (Viorel Ștefan, Galați). * Ce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
pentru a ști cum va arăta, în scurt timp, țara: un loc viran lugubru, în care se aud doar sirenele automobilelor prim-ministeriale și șoaptele metalice ale agenților secreți care-și comunică unul altuia capitalele informații despre deplasarea pe două cărări a unui popor turmentat. N-aș acorda prea mare importanță nebuniei pesediste dacă n-aș bănui ce ne așteaptă. Iliescienii n-au învățat nimic din jalnica lecție a Convenției Democratice. Ei se înșală crezând că în România acestui moment nu
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
Pavel Șușară Chiar și astăzi, cînd artistul a învățat bine cărările care duc direct la rentabilitatea economică, dacă top modelul unei familii îmburghezite proaspăt are proasta inspirație de a spune, la cină, că vrea să cerceteze altarul cu nu știu ce actor, pictor sau poet, inima genitorului său are și ea neplăcutul prilej
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
tot timpul contra cronometru. Stăm lîngă alte calculatoare, la paginare, căci trebuie, ca Procust, să mai tăiem sau să mai întindem textul, ca pagina să arate bine. S-a întîmplat de destule ori să ajungem dimineața acasă: plecăm pe trei cărări, ca obișnuiții barurilor. A doua zi, e zi de lucru, obișnuită. Și, culmea, toate acestea, de la prima pînă la ultima literă, le facem cu entuziasm: ne bucurăm să vedem că iese un manual cu ilustrații încîntătoare, cu "găselnițe" care ne
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
în comun, căruia nu-i mulțumește decât foarte rar cineva, dar toată lumea îl înjură), considerat de patroni o povară, tolerată pentru blazon, iar de scriitorii cu lauri, "băiatul nostru bun la toate", în obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri și recepții
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit”, și dacă poetul „creează semantica unui cuvânt care nu există”, atunci criticul are sarcina de a găsi cuvintele potrivite și de a-l conduce pe cititor pe cărările mai puțin cunoscute ale specificității limbajului și viziunii unui poet. Din păcate, în raport cu textul comentat, critica lui Vasile Spiridon, sfidând gravitația, se înalță în spații din ce în ce mai ermetizate. Adrian Majuru - Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, Editura Compania, București
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
acest Brâncuși în continuare robit de masă, tulburat de relativitatea materiei și fascinat de splendoarea de dincolo de ea se găsește încă, din fericire, în muzeele românești. Un Brâncuși perfect stăpîn pe formă și pe tehnică, dar indecis încă pe ce cărare să o apuce și tocmai de aceea uman. Marcel Iancu Mai mult ca oricare altul, Marcel Iancu a fost o adevărată conștiință a modernității în spațiul românesc, nu doar prin una sau prin alta dintre activitățile sale, ci prin comportamentul
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
pe scriitorul de azi? Și ce facem, lăsăm manualele de literatură, de la un moment încolo, cu paginile albe? Totuși, nu cred. Deși nu ființează în limitele năzuite ale decenței, literatura română supraviețuiește, își găsește, își inventează adăposturi, căi sau măcar cărări, supape. Publicul i-a întors spatele (cum se pot reface punțile rupte cu publicul? - aceasta mi se pare cea mai dificilă problemă...), autoritățile, vedem, nu se topesc de grija sa și atunci literatura s-a retras într-o lume a
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
întoarcem, au dispărut. Și nici nu știm cine le-a desprins și le-a luat. Cu capul în jos au plecat din nou, în tăcere. Se făcuse mijlocul după-amiezei când au văzut o pădure mare din liziera căreia pornea o cărare. S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
nu știm cine le-a desprins și le-a luat. Cu capul în jos au plecat din nou, în tăcere. Se făcuse mijlocul după-amiezei când au văzut o pădure mare din liziera căreia pornea o cărare. S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
și le-a luat. Cu capul în jos au plecat din nou, în tăcere. Se făcuse mijlocul după-amiezei când au văzut o pădure mare din liziera căreia pornea o cărare. S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
jos au plecat din nou, în tăcere. Se făcuse mijlocul după-amiezei când au văzut o pădure mare din liziera căreia pornea o cărare. S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]