4 matches
-
a rămas o tragică pierdere de energie, de oameni și de timp. Pentru că noi suntem prima generație de europeni ( din cei care au acum peste 50 de ani ) care nu s-au bucurat de benificiile unor servicii pe viață, ale căsătorilor, de exemplu, care să dureze multe decenii, sau ale unei vieți întregi de stabilitate economică și culturală, așa cum s-a întâmplat în Occident, în lumea liberă capitalistă, unde granițele erau deschise și economia de piață liberă funcționa în sistem descentralizat
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_despre_criza_mondial_constantin_milea_sandu_1350984322.html [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]
-
s-a mai păstrat în italiană cu acest sens 48. Derivatele existente în limba română s-au format de la același etimon, dar direct din cuvântul derivat din latină; astfel, căsar sau căsaș (cap de familie) are la bază lat. casarius, căsător (tot cu sensul de "cap de familie"), căsătorie, căsătorit s-au format de la un verb latin dispărut, casare, păstrat în italiană, accasare, și în spaniolă, casar. 49 Importanța "casei", a "așezării" în viața omului este ilustrată și de multitudinea de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că e vorba de locuința unei populații stabile, așezate temeinic, a unei populații de agricultori..."(p.26); În favoarea persistenței românești în acest spațiu vorbește și mulțimea de cuvinte derivate de la casă. Astfel, adjectivul( care apare și substantivat) căsătoriu( în aromână căsător), cunoscut în limba veche cu înțelesul de om însurat, om cu casă, cap de familie, stălp al casei, e derivat al unui verb, a căsa, care ar proveni din casare, a face casă, a se stabili, a întemeia o căsnicie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu căsar(...) De la casă s-a format și adjectivul casnic, cel care aparține familiei, căsean(...) care, la rândul lui, a dat naștere adjectivului căsnicesc, adverbului căsnicește, verbului a căsnici, substantivului căsnicie. Toate aceste derivate, dintre care unele ca a căsa, căsător, coboară (...) până în faza primară a limbii noastre, pornesc de la înțelesul de familie, neam al lui casă, înțeles cu care, figurat era folosit și clasicul domus."(p.26) 48 Vlad Cuza, Dicționar poliglot, Editura Grammar, București, 1994, p. 741. 49 Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]