19 matches
-
fiu,eram total dezamăgit și plictisit.Câte eforturi financiare,ce sacrificii am făcut!Ca să aflu...Ce?O poveste banală și stupidă de dragoste casnică.Mai ales că acum urma deznodământul ăla...cu un cutremur de gradul zece...cu murdărie și căscături după... până ce eroii mei se lansează într-un concert de sforăituri supărătoare.Iar eu,tâmpitul,să aștept,să văd ce face eroina mea ca să salveze națiunea.(ce femei aveți, domnule!...)Chiar îmi ziceam:când matahala de Gigi va...s-ar
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1412694270.html [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
murit undeva cândva?” „- ...asta nu...” - va mai apuca să suspine ...și așa la toți - tuturor - pe rând... - până când nu va mai exista credința nimănui în trucajul morții - și nu vor mai exista spasmuri cumplite - ca forme ale plictisului generalizat - cu căscături trosnind alene - molimă a virtualității demente - decadenței molatic funebre ...de aici - va începe iar - lumea curată - lumea ochi viu în viu ochi - nu ochi în striclă - sticlă-n ochi ...Crăiasa Zăpezilor Otrăvit Aburite - va sucomba - spre Triumful Înrourați Trandafirilor *** NU
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 by http://confluente.ro/Solutia.html [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Trece cam o oră jumătate și nepotul Noris face ochi. Și mai trec vreo zece minute până când își dă bine seama unde se află. - Ai zis că-mi povestești cu plutonierul ăla..., spune printre căscături. - Trandafir, plutonierul Trandafir!.... Cu ăsta Norise, făceam practică sanitară. Gurile rele îi ziceau „Șoricelul”. Atunci când l-am văzut prima oară, mi-am dat seama că un an întreg să-i fi căutat poreclă, alta mai bună nu-i găseai. Niște
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1434697027.html [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
dar numai pentru amuzamentul copilului. Dacă mi-a scris, nu e de bine. Deschid calculatorul și încep căutările online. Ce-o mai fi făcut România? Au luat ai noștri iar șpagă la Parlamentul european? Am pitit carne de cal în căscătura curcanului de Crăciun? Am instalat popi ortodocșI în bisericile anglicane? I-am obligat să-și pună „fish 'n chips” pe colivă? Citesc știrile... Nimic. Nici un român din Albion nu și-a certat șeful că e prea bine plătit, nu ne-
Români alergici la România. O familie de timișoreni m-a pârât soacră-mii din UK că eu provin din cea mai proastă zonă a țării by https://republica.ro/romani-alergici-la-romania-o-familie-de-timisoreni-m-a-parat-soacra-mii-din-uk-ca-eu-provin-din-cea-mai [Corola-blog/BlogPost/339678_a_341007]
-
dezbaterilor din presa culturală românească? Aș fi, crede-mă, cel dintâi să mă ridic împotriva oricărei încercări de a li se pune pumnul în gură. Decide cineva asupra lucrurilor care stârnesc interesul și-asupra celor sortite să provoace doar plictisite căscături? Evident, cititorii înșiși! Dar, după cum știi, ,stilistica dezbaterii" presupune și altceva decât o imensă dorință de afirmare. Ea pretinde și talent, și idei, și expresivitate, și originalitate, și capacitate de a convinge. Să sperăm că nu din eventuala presimțire a
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
că îl tachinam mereu pe chestia basarabencei, Ludmila, parcă, din Un port la răsărit. Când cei doi amanți, locotenentul și ea, stau în pat, dimineața, după o noapte năpraznică de amor, și când fata, somnoroasă încă și ciufulită, mormăie, printre căscături, replica celebră: Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de mine... Tudoran râde, timid; ca și cum nu el ar fi autorul; și lasă capul în jos, vinovat... Că a făcut revelionul singur; că
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
de nuanțe izvodea. Albă, ca un răsărit răstit Și-ncă roză - palidă la chip Clătina octavele - și lebedele-nzoririi Își clătinau penetu-n infinit. Și Mozart, împărățit de ferestrău, Peste răni de oțel se revărsa zângănitor, - Cânta ca pentru prima oară Din căscătura depărtărilor. (1920) Dmitri KRIUCIKOV (1887-1938) ÎN TOAMNA Din nou sunt al tău, oraș al toamnei, Venii la tine de pe stânci polare, Unde-i densă, tulbure aroma pinetului, Unde-i de ne-mblânzit talazul din zare. Îmi place electricul tău refren, Severul
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
apărător al piciorușului ingrat pe care îl ocrotise până mai acum o vreme, încerca încă să mai salveze aparențele. Mă așteptam din clipă-n clipă ca deținătoarea să pice din cer făcând de altfel mișcarea inversă părăsirii lor, direct în căscăturile criptice care mă incitaseră într-atât, încât uita sem cu desăvârșire de propria căscătură din stomac. Am adormit din mers, încă de la intrarea în apartamentul meu de la etajul trei, după ce biruisem întunericul de pe palier, care te îmbia să-ți bagi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
încă să mai salveze aparențele. Mă așteptam din clipă-n clipă ca deținătoarea să pice din cer făcând de altfel mișcarea inversă părăsirii lor, direct în căscăturile criptice care mă incitaseră într-atât, încât uita sem cu desăvârșire de propria căscătură din stomac. Am adormit din mers, încă de la intrarea în apartamentul meu de la etajul trei, după ce biruisem întunericul de pe palier, care te îmbia să-ți bagi degetele în ochi, și, în lipsa mâncării, m-am declarat învinsă. Dar nu mi-era
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai bun decât șampania,recunoscu Regele Lear, dar e bună și șampania. Și orientalistul scoase limba afară din gură, ca să sugereze că băutura îl înțepase în mod agreabil. Acum Hagienuș se aștepta la vreo lovitură din partea copiilor și, isteț, după căscături repetate, voia să se ridice. - Copii, zise, să trăiți și să fiți fericiți, că numai pe voi văam, așa să-mi ajute Dumnezeu, vă mulțumesc pentru atenție. Mă duc să mă culc puțin, m-a amețit șampania. - Cum, tată, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aprinse în mână, înainta vertiginos înspre el, având în frunte pe Indolenta, care, statuară, înveșmîntată grecește, cu mâinile întinse, ținând în fiecare cîte-un sfeșnic, cânta "Să ne trăiască morții", apropiindu-se cu gura deschisă spre el, G. Călinescu într-o căscătură uriașă, rezolvată cu o trosnitură de fălci. Pomponescu se deșteptă cu o impresie dureroasă. Prinsese oroare de muzica vocală și de solfegiu. În acest timp, Indolenta era din ce în ce mai aferată, ședea toată ziua la pian, își ținea gâtul învelit într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestei povești par și mai întortocheate decât le-a bă nuit până acum. Plescăie de câteva ori din limbă, ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un prieten de-al său..., nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zise Velasco tare, noi trebuie să lăsăm Japonia pe mâna protestanților? Aceasta este o chestiune ce va avea urmări și asupra înaintării Spaniei în Orient... Dezbaterea continuă multă vreme. Afară se lăsase deja întunericul. Frânți de oboseală, episcopii își înghițeau căscăturile și își mișcau umerii. Velasco își simțea și el tot trupul istovit. Închise ochii și murmură în gând ultimele cuvinte rostite de Hristos când Și-a dat duhul: „Tată, facă-se voia Ta. Lucrul pe care Mi l-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
imaginare, dintr-un perete acoperit cu un subțire, fin și bine păstrat tapet de mătase, cu flori mărunte și aurii, odinioară. Nu am voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe deget și ducând-o la gură.): Încă-s ude. GRUBI (Același gest.): Nu mai e mult. BRUNO: Când începe căscătura să plescăie e rău. Se înrăiește de tot jur împrejur și încep să se scurgă pe dinapoia cazanului. La așa căscătură, așa pagubă. Tu știi cum m-a luat ăla cu lopata, când a venit? El a zis „ține”. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deget și ducând-o la gură.): Încă-s ude. GRUBI (Același gest.): Nu mai e mult. BRUNO: Când începe căscătura să plescăie e rău. Se înrăiește de tot jur împrejur și încep să se scurgă pe dinapoia cazanului. La așa căscătură, așa pagubă. Tu știi cum m-a luat ăla cu lopata, când a venit? El a zis „ține”. Eu am zis „nu ține”. El s-a rotit și când s-a uitat în jos nu mai era nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bufnește, mult și negru, părând că nu se va termina înainte de a inunda totul. Oamenii dărâmă un gard în fuga lor disperată. Soldați într-un genunchi trag de voie. Oameni căzând secerați. Vita se zbate, dă din picioare. Măcelarul lărgește căscătura de la gât, alt val de sânge. Panoramic peste sutele de morți care acoperă câmpia. Un chip bărbătesc din care nu se vede decât privirea, în prim-plan, îndurerată și mânioasă. Secvența este o ilustrare a manipulării audienței prin falsul argument
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]