48 matches
-
aspecte. La acestea se alătură prin Contribuții la un repertoriu al fotografiei etnografice mehedințene din perioada interbelică, de Ecaterina Bosoancă, Valeria Păunescu un prețios catalog de fotografii de epocă din arealul zonei Mehedinți sauCinci variante mehedințene de balade despre Ghiță Cătănuța, Bujor și Muscu, Tudorel, care prin publicarea lor de către Nicolae Chipurici îmbogoțesc patrimoniul folcloric local și național, cu cântece bătrânești de altădată, culese de autor, care, plăcut surprinzător, nu au fost uitate. Despre rostul colecțiilor și al muzeelor sătești, despre
RECENZIE VOLUM DE STUDII DROBETA, XXII, 2013 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_volum_de_studii_drobe_varvara_magdalena_maneanu_1367926822.html [Corola-blog/BlogPost/353214_a_354543]
-
conservând mitul fundamental pelasgo-thraco-dacic, sau dacoromânesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic în Dacia / Dacoromânia, de-aproape șapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. Hr.), "Soarele și Luna", "Toma Alimoș" ," Corbea", "Iancu Jianu", "Radu Calomfirescu", "Pintea Viteazul", "Constantin Brâncoveanu", "Ghiță Cătănuță" etc. -, cât și în sfera cultă - "Andrii Popa" de Vasile Alecsandri, "Nunta Zamfirei" de George Coșbuc, "Pintea" de Șt O. Iosif, "Rică" de Miron Radu Paraschivescu, "Balada trupului care s-a frânt pe roată" de Radu Gyr, " Mistrețul cu colți
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
de fiecare interpret (rapsod și lăutar). Melodia baladelor este mai stabilă decât textul lor. Actualmente, majoritatea baladelor din Gorj sunt interpretate de Cristian Geagu-Cătăroiu, nepotul lăutarului Petre Geagu. Din repertoriul său fac parte balade din toate categoriile: haiducești, vitejești („Ghiță Cătănuță”) și, mai ales, sociale („Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Ghiță Cătănuță”) și, mai ales, sociale („Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte balade, numite de folcloriști „jurnale orale”, sunt relatări de evenimente senzaționale recente, lipsite de eroism. („Focul de la Costești”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” sau „La nuntă la Vijulan”). Interesantă este „Cântarea lu Cojin” („Gogin din Buduhala
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
mai multe înregistrări pe fonogramă, de către etnomuzicologul Emilia Comișel, ulterior și pe benzi de magnetofon. De la el s-au cules numeroase balade locale sau „furate” din zona Doljului, precum: "Balada lui Gheorghe Haiducul", "„Sbangă”", "„Bărbatul meu nu este mort”", "„Ghiță Cătănuță”" sau "„Ce faci moșule-n grădină?”". Fiul său, vioristul Cristian P. Geagu (n. 1943) a fost foarte cunoscut în Tismana și în părțile vecine. Din taraful său mai făceau parte soția, solista și acordeonista Nuța de la Câmpofeni, bracistul Gheorghe Pleșa
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
salt În baston și-mi va servi de sprijin până acasă, ceilalți puteți pleca. Caprelor, nu-i mai stârniți, iar voi, porcilor, țineți-vă mâinile acasă! Ziceți bună ziua la drum la toată lumea! * * * Soldatul - pe care soarta Îl Împovărase cu numele Cătănuță - nu era deloc făcut pentru armată. Nu-l muncea prea tare gândul că urma să devină bărbat după ce avea să capete ordinul de lăsare la vatră și livretul militar. S-ar fi lipsit bucuros de acele documente dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef de păruială: asta era pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o lună, conducerea de partid și de stat a țării hotărâse ca el, militarul șofer, să muncească pe ogoarele patriei socialiste, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu-se cu spaimă, fusese Împușcat. Comandantul Îi strânsese În careu și le citise nota telefonică primită În urmă cu doar câteva minute și care se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din nou la mână, le verifica și le semna. La apelul de seară urma să le Înmâneze fericiților și să-i felicite bărbătește pe ceilalți, care se oferiseră voluntar să rămână În cadrul detașamentului și să-i asigure buna funcționare. Soldatul Cătănuță nu pusese bani În scrisoare și nu-și făcea prea mari speranțe. Totuși Îl duru atunci când Comandantul termină de Împărțit hârtiile cu noroc și el nu primi nimic. Fericiții se prefăceau cu greu că nu le pasă cine știe ce de documentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-i despărți. „Gata!” Le turnară apă din găleți să se spele. Printre șiroaiele ce li se scurgeau În chică și pe fețe Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucrurile bine și să-i pună pe fiecare dintre ei pe un făgaș bun, drept și adânc, ce n-ar fi Îngăduit cuiva să sară de pe el și s-o ia În altă parte. Înainte să plece la oaste, soldatul Cătănuță se cam certase cu tatăl cel aspru și ursuz. Bătrânului nu-i plăcea cu nici un chip fata pe care pusese ochii fiu-său cel necopt și legat la minte. „E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel aspru și ursuz. Bătrânului nu-i plăcea cu nici un chip fata pe care pusese ochii fiu-său cel necopt și legat la minte. „E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase și cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care alții, Înainte, le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care alții, Înainte, le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu fi fost fecioară. Cătănuță răspunsese obraznic și primise două palme care-l amețiseră și-l trântiseră pe podeaua de scândură a odăii. Ordinul de Încorporare picase cum nu se putea mai bine și tatăl cu bucurie Îi mituise pe cei de la centrul militar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
militar să-i bage băiatul la Auto. Într-un an și jumătate de armată avea să uite de nevrednica fată (ori femeie - că lumea cam vorbea...) ce-i sucise, Îi Întunecase și-i Înnodase mințile. Cu mâinile sub cap, soldatul Cătănuță oftă. Abia aștepta să plece fericiții: Îl enervau și-l oboseau. Primi și el, de la unul dintre ei, o cutie cu compot de gutui și una cu tocană de legume. Le vârî În valiza de lemn pe care o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum, pe furiș, din magazie În bucătărie erau cărate coșuri de nuiele acoperite cu ștergare. Locul bucătăresei care gătea trupeților fu luat de nevestele lui Tatapopii - despre care pe vremea aia nu se știe dacă Își căpătase Încă porecla. Soldatul Cătănuță aproape Își uitase amărăciunea pricinuită de scrisorile prea scurte și neînsoțite de bani de la tatăl său. Ca și ceilalți, se lăsa copleșit cu adâncă plăcere de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prindă primul autobuz și să ajungă pe la casele lor. Recunoscători, băieții le umpluseră două sacoșe cu cutii de conserve și cu mărunțișuri ce le-ar fi putut folosi. În spatele barăcii, așezat pe pământ și cu spinarea lipită de perete, soldatul Cătănuță plângea. Nu știa nici el prea bine de ce și deocamdată nu ținea să se lămurească. Avea o sfârșeală În suflet, i se părea că pierduse ceva de care nu mai putea avea parte până la sfârșitul vieții. Se simțea singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trăsese sfori și o Împinsese pe cea pe care o vedea prea curvă pentru fiul lui În brațele altuia. Rândurile puține din scrisori și lipsa banilor Îl trădau pe bătrân: aștepta, cu nerăbdare, ca aceea să se mărite și, când Cătănuță cel tânăr ar fi venit În permisie, ar fi fost prea târziu: nevrednica ar fi fost luată de altul, cu acte În regulă. Așa se face că nu-i trimisese bani, ca să nu cumva să ajungă prea devreme acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi fost luată de altul, cu acte În regulă. Așa se face că nu-i trimisese bani, ca să nu cumva să ajungă prea devreme acasă și să strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așternuse peste cearceaful boțit. Se așezase pe el și o clipă picioarele Îi atârnaseră peste marginea patului. Apoi, În timp ce se rotea, Își săltase genunchii spre bărbie; Își cuprinsese picioarele În brațe, așteptându-l, Învăluită În lumina neîmplinită a dimineții. Soldatul Cătănuță, vrăjit de acea mișcare, Își dăduse seama că nu izbutise niciodată să-și Închipuie că o femeie putea fi atât de frumoasă. Văzând-o așa liniștită, nu-i fusese rușine că nu se pricepea și o lăsase să-l atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zvântaseră. Își aminti că, atunci când o strânsese În brațe În zvâcnetele descătușării, sânii fetei Îl Împunseseră În coaste, calzi și ocrotitori. Înainte ca el să coboare, ea Îl mângâiase, În treacăt, pe obraz și pe ureche. Când fetele plecaseră, lui Cătănuță i se sfâșiase sufletul. Nu Înțelegea nimic. Îi stăruiau În minte mângâierea și zâmbetul ei bun. „Dacă aș duce-o la mine acasă”, se pomeni gândind, „n-ar ști nimeni ce-a făcut ea până acum...” Se scutură ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce trecuse, Îl durea. Intră În baraca În care ceilalți sforăiau ori visau cu voce tare. Se culcă și se prăvăli Într-un somn greu. Dormi toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu e mare brânză. Porcii ăia de pe avionul de stropit s-au Îmbătat și n-au Înțepenit cum trebuie dopul de la cisternă. S-a scurs toată benzina În pământ și mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
verifică dacă n-au furat ceva de pe la ea. Și așa am bănuiala că benzina aia nu s-a scurs chiar toată pe pământ și că o parte s-a transformat În băutură. Hoți și bețivi!” mai zise cu ciudă plutonierul. Cătănuță zâmbi cu fereală, căci știa foarte bine că subofițerul era și el bețiv și hoț. Chiar Îl bucura plimbarea pe care avea s-o facă. Se Înserase și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potrivi oglinda și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul și se aruncă afară. Se ridică numaidecât, fără să-i pese că Îi atârna un braț, coastele Îi ardeau și din frunte i se scurgea sânge pe obraji. Mașina părăsi drumul, trecu printr-un gard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un coteț și se repezi spre lanul de porumb timpuriu de la poalele coastei. Se propti cu roțile din față Într-un șanț, se dădu peste cap, se rostogoli de câteva ori și se aprinse, cu o bubuitură de obuz. Soldatul Cătănuță ședea, cu ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]