223 matches
-
au luat măsuri prin comisariatele gărilor Tighina și Chișinău ca unitatea să nu poată sosi în capitală decât pe la orele 5-6 (aceasta dealtfel a și ajuns pe la 5). Trupele bolșevice - comandate de Kaabak, din Bateria a 60-a rusă, Regimentul Căzăcesc de Cavalerie Nr. 4 și companiile de Gardă Roșie, alături de moldoveni din Regimentul 1 Infanterie și din regimentele de cavalerie, au ocupat din timp gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe acoperișuri. A doua zi pe 6
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
ani cu terenuri exploatate până la secătuire de agricultura intensivă practicată în fermele colective. În agricultura sovietică mai rămăsese doar un mic număr de gospodării individuale, așa numitele "хутор" hutoare, aflate în zonele rurale izolate din țările baltice, Ucraina și regiunile căzăcești. Pentru a face deosebirea dintre tipurile de proprietate "capitalistă" și "socilaistă", era luate în considerație două tipuri de proprietate individuală: "proprietatea privată" ("частная собственность") și "proprietatea personală" ("личная собственность"). Prima privea mijloacele de producție, în timp ce cea de-a doua se
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
cele mai multe ori împreună cu răscoalele cazacilor, așa cum a fost răscoalele lui Ivan Bolotnikov (1606-1607), Stenka Razin (1667-1671), Condrati Bulavin (1707-1709) și Eemelian Pugaciov (1773-1775). În timp ce cazacii profitau din plin de dezordinile provocate de țărani, aceștia din urmă fiind dinamizați de răscoalele căzăcești, nici o mișcare căzăcească nu a fost direcționată împotriva instituției iobăgiei. În loc de aceasta, în regiunile în care cazacii erau dominanți, țăranii deveneau la rândul lor cazaci, scăpând mai degrabă astfel de iobăgie, decât prin intermediul răscoalelor. De la sfârșitul răscoalei lui Pugaciov și
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
răscoalele cazacilor, așa cum a fost răscoalele lui Ivan Bolotnikov (1606-1607), Stenka Razin (1667-1671), Condrati Bulavin (1707-1709) și Eemelian Pugaciov (1773-1775). În timp ce cazacii profitau din plin de dezordinile provocate de țărani, aceștia din urmă fiind dinamizați de răscoalele căzăcești, nici o mișcare căzăcească nu a fost direcționată împotriva instituției iobăgiei. În loc de aceasta, în regiunile în care cazacii erau dominanți, țăranii deveneau la rândul lor cazaci, scăpând mai degrabă astfel de iobăgie, decât prin intermediul răscoalelor. De la sfârșitul răscoalei lui Pugaciov și până la începutul secolului
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
nu-i risipi iluzia romantică a instaurării unui egalitarism utopic, subliniază criticul Magda Popescu. Scriitorul înfățișează în varii ocazii necazurile oamenilor de rând, confruntați cu lăcomia și abuzurile stăpânilor de pământuri și a dregătorilor domnești. Sosit în țară cu ajutor căzăcesc, Nicoară Potcoavă are ca obiectiv principal eliberarea țării de sub jugul turcesc, dar dorește, ca și Ion-Vodă cel Viteaz, să răzbune suferințele oamenilor de rând, striviți de biruri și de nedreptăți. Atunci când intră în capitala țării, populația orașului se răscoală și
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Hrodna la 28 ianuarie 1708 după ce rușii abandonaseră orașul fără luptă. La acel moment, rușii încercau să oprească o mare revoltă a cazacilor de la Don, cunoscută sub numele de răscoala lui Bulavin. Revolta a fost înăbușit cu concursul forțelor Hetmanatului Căzăcesc în frunte cu Ivan Mazepa. Suedezii au continuat către zona din jurul Smarhonului și Minskului înainte ca armata să fie încartiruită pentru iarnă. În vestul Poloniei rămăseseră 8.000 de dragoni în frunte cu generalul von Krassow. Armata suedeză, care suferise
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
Baturîn și s-a îndreptat spre râul Desna ca să negocieze cu Carol. Când a aflat aceasta, Petru I l-a trimis pe Aleksandr Menșikov la Baturîn și a distrus orașul fără milă. Au urmat multe alte represiuni în întreg Hetmanatul Căzăcesc însoțite de răspândirea zvonului că Mazepa a dezertat la suedezi pentru a supune Ucraina Poloniei, a uni biserica ortodoxă cu Roma și a îndepărta ortodoxia din Ucraina. Starșînelor i s-au trimis decrete ale țarului prin care a fost chemată
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
aproape jumătate din industria orașului. La 3 mai, aniversarea constituției poloneze din mai, a avut loc o altă demonstrație cu substrat patriotic. La 30 mai, industriașii din Łódź au cerut ajutor guvernatorului general rus. Uciderea muncitorului Jerzy Grabczyński de către cavaleria căzăcească rusă la Grohmana este amintită drept una dintre scânteile ce au aprins flacăra insurecției. La 18 iunie 1905, poliția rusă a deschis focul asupra uneia dintre numeroasele demonstrații muncitorești din Łódź, ucigând aproximativ 10 muncitori, ale căror funeralii, la care
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
Łódź, ucigând aproximativ 10 muncitori, ale căror funeralii, la care au participat 50.000-70.000 de oameni, au escaladat în mari demonstrații în zilele de 20 și 21 iunie. Înmormântările din 21 iunie au fost întâmpinate din nou de cavaleria căzăcească; mulțimea a aruncat cu pietre, iar cavaleria rusă a răspuns cu foc, ucigând 25 de oameni și rănind câteva sute. Social Democrația Regatului Poloniei și Lituaniei (SDKPiL) a lansat un apel la grevă generală la 23 iunie. PPS al lui
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
Armata cazacilor din Astrahan ("Астраханское казачье войско") a fost o armată căzăcească din Imperiul Rus formată prin mutarea unor cazaci de pe cursul inferior al Volgii, care aveau în apărare regiunea fluviului Volga din timpurile în care Rusia a ocupat Hanatul Astrahanului în 1556. Guvernul central rus a hotărât în 1737 să reloce
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
de mărfuri. Datorită poziției geografice prielnice, orașul a crescut rapid. Fiind cel mai puternic industrializat oraș din sudul Rusiei, a fost mărul discordiei între albii și roșii în timpul războiului civil. Din 1928, administrația regiunii a fost mutată din vechiul centru căzăcesc Novocerkassk la Rostov-pe-Don, ceea ce a dus și la eclipsarea orașului armenesc Nahicevan-pe-Don. În timpul regimului sovietic, bolșevicii au demolat două dintre cele mai importante monumente ale orașului: Catedrala Sfântul Alexandru Nevski (1908) și Catedrala Sfântul Gheorghe din Nahicevan (1783-1807). Cea mai
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
civil, cazacii au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul descazacizării încă din timpurile imperiale. Au existat discuții aprinse cu privire la desființarea regiunilor administrative căzăcești („Armatele căzăcești”) și de reducere a privilegiilor lor, proces prin care să devină egali cu cetățenii obișnuiți. A existat o formă de „decazacizare”, care a dus la eliminarea unor privilegii, dar și a unor obligații precum acelea a serviciului militar
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul descazacizării încă din timpurile imperiale. Au existat discuții aprinse cu privire la desființarea regiunilor administrative căzăcești („Armatele căzăcești”) și de reducere a privilegiilor lor, proces prin care să devină egali cu cetățenii obișnuiți. A existat o formă de „decazacizare”, care a dus la eliminarea unor privilegii, dar și a unor obligații precum acelea a serviciului militar pe toată
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
la Petrograd și în alte câteva orașe mari în noiembrie 1917, a izbucnit u conflict între regimul bolșevic din Rusia și cazaci. Atamanul Kaladin din regiunea Donului a declarat că acordă întregul său suport, în strânsă colaborare cu celelalte Armate căzăcești, forțelor lui Kerenski. Kaledin, după ce a stabilit legături cu Rada Centrală Ucraineană și Armatele din Kuban, de pe Terek și din Orenburg, a sperat să poată răsturna noul guvern bolșevic și să instaureze un regim contrarevoluționar în Rusia. Pe 15 noiembrie
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
arbitrar persoanele care trebuiau executate, acesta fiind un prilej pentru rezolvarea unor dușmănii vechi. S-a ajuns chiar ca, în lipsa unor persoane „potrivite” pentru execuție, pe lista amintită au fost trecuți bolnavii din spitalul din Kislovodsk. O serie de orașe căzăcești au fost trecute prin foc și sabie, iar supraviețuitorii au fost deportați liderului comitetului revoluționar din Caucazul de nord, Sergo Ordjonikidze. Dosarele lui Sergo Ordjonikidze includ numeroase documente referitoare la operațiunile de decazacizare. În ordinul său din 23 octombrie se
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
în Biserica Mântuitorului, această veche biserică din lemn a fost păstrată și restaurată cu grijă de mai multe ori până în ziua de azi. Catedrala cu cinci turnuri a orașului, dedicată Zilei crucii, este un monument în construit în stil baroc căzăcesc între 1699 și 1709. O altă biserică dedicată Adormirii Maicii Domnului fost distrusă în 1934 și a fost reconstruită în ultimul deceniu al secolului trecut. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Poltava era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate
Poltava () [Corola-website/Science/306786_a_308115]
-
evreilor să se stabilească numai în vestul imperiului, deschizând lunga listă a actelor antisemite și discriminatorii din perioadele care aveau să vină. În același timp, Rusia a abolit autonomia Ucrainei la est de Nipru, a teritoriilor Baltice și a așezărilor căzăcești. Punând accentul pe uniformizarea imperiului, Ecaterina a inițiat politica de rusificare pe care țarii care aveau să-i urmeze au dus-o la extrem. Istoricii încă nu au căzut de acord asupra faptului dacă Ecaterina a fost sau nu un
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
polono-lituaniană, Imperiul Otoman și vasalul acestuia Hanatul Crimeii precum și cu Țaratul Rusiei, până când Imperiul Rus a desființat prin forță formația lor teritorială la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nu este foarte clar când au început să se formeze primele formațiuni căzăcești în regiunea cursului inferior al Niprului, dar părerea generală este că acest lucru s-a petrecut mai înainte de invazia mongolilor din 1240. Rusia Kieveană, odată un stat puternic, s-a dezintegrat în state mai mici, iar numeroși dintre locuitorii ei
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Liderii polonezi nu-i puteau controla pe cazacii care prețuiau foarte mult propria independență, dar cum ținuturile zaporojene erau sub oficial sub suzeranitatea uniunii polonezo-lituaniene, aceasta era făcută responsabilă pentru raidurile căzăcești. De asemenea, tătarii, care erau sub suzeranitatea otomană, lansau raiduri în special în zonele de sud ale Uniunii polono-lituaniene. Pirații cazaci executau raiduri de jaf în porturile orașelor bogate de pe țărmul otoman al Mării Negre, aflate la doar două zile de
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
destul de tolerantă, ceea ce i-a transformat pe cazaci în anticatolici hotărâți, atitudine care în acele timpuri echivala cu a fi antipolonez. Aroganța șleahtei și nesupunerea cazacilor au dus la izbucnirea la începutul secolului al XVII-lea a mai multor revolte căzăcești împotriva Uniunii statale polono-lituaniene. Refuzul polonezilor de a accepta cererea cazacilor pentru extinderea „registrului cazacilor” a fost scânteia care a aprins rebeliunea cu cel mai mare succes: Răscoala lui Hmelnițki (1648). Răscoala s-a adăugat la seria de evenimente catastrofice
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
într-o măsură fără precedent uniunea și care a asigurat condițiile necesare dezintegrării statului din secolul următor. Cazacii au influențat profund societatea ucraineană din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea în domenii precum cultura, administrația, armata și altele. Organizațiile căzăcești nu erau doar de natură militară, ci mai degrabă un amestec de organizații publice („hromada”) și politico-militare. Cazacii zaporojeni erau conduși de un hatman, secondat de un secretar, un judecător și un arhivar, fiind ajutat în îndeplinirea sarcinilor sale de
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
care era constituită exclusiv în scopuri militare, în timpul campaniilor războinice. A existat un tribunal militar, care judeca și pedepsea sever violențele și furturile între cazaci, introducerea de femei în Sici, consumul de alcool în timpul conflictelor militare, etc. De asemenea, conducerea căzăcească se ocupa de învățământul laic și religios și de buna funcționare a bisericilor. Creștinismul ortodox era considerat definitoriu pentru identitatea națională. În timpuri de pace, cazacii își câștigau existența prin intermediul ocupațiilor tradiționale, își desăvârșeau cunoștințele militare, sau se ocupau de
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
cu polonezii catolici era de neacceptat. Cazacii furioși au ucis pe o serie de polcovnici (colonei) favorabili tratatului, iar Nihovski a scăpat cu greu cu viață. După moartea lui Hmelnițki, zaporojenii au continuat să aibă o conducere separată de Hetmanatul căzăcesc, ai cărui lideri erau hatmanii numiți. Zaporojenii își alegeau proprii conducători cunoscuți cu numele de „koș otamani” pentru mandate de un an de zile. Fricțiunile dintre cazacii Hetmanatului și cei din Zaporoje au crescut în mod semnificativ în această perioadă
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
Niprului. Deși a existat un număr de zaporojeni care s-a reîntors sub protecția Moscovei, cei mai mulți au rămas sub controlul liderului anti-srus Korst Hordiinko. Doar după moartea acestuia în 1733 a fost posibilă reînceperea procesului de preluare a controlului ținuturilor căzăcești de către ruși. Fricțiunile dintre cazaci și conducerea țaristă s-au mai redus, iar cazacii au negociat o scădere a autonomiei lor pentru a-și păstra privilegiile. Cazacii ucraineni care nu trecut de partea lui Mazepa l-au ales ataman pe
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
o scădere a autonomiei lor pentru a-și păstra privilegiile. Cazacii ucraineni care nu trecut de partea lui Mazepa l-au ales ataman pe Ivan Skoropadski, unul dintre „polcovnicii’ (coloneii) anti-mazepiști. Skoropadski milita pentru păstrarea autonomiei hetmanatului și privilegiilor aristocrației căzăcești, dar a avut mare grijă să evite o confruntare directă cu Rusia, căreia i-a rămas loial. Pentru a răspunde corespunzător cererilor imperiale, Skoropadski a permis staționarea pe teritoriul hetmanatului a zece regimente rusești. În același timp, cazacii au fost
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]