131 matches
-
rostogolesc printre degete ca niște castane coapte prea fierbinți n-ai să afli niciodată cât de puțin cât de mult ți-ar fi plăcut nouă luni și jumătate ce curent sec! cine fuge în jurul focului de-i pleoștește limbuța de cață? ne-am plimbat de-a lungul ei ca pe corso (măcar o dată în viață) tăcerea asta-i o iarnă învinsă orgolioasă - floricele pe geamuri pe câmpii ochiul și-a avortat irisul se-ntinde opac - o coală peste cer borcanul în
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
că se rezolvă problema prin “eutanasiere”, ce se întâmplă când o să înceapă iar să se populeze străzile? că doar nu o să se schimbe brusc oamenii și nu o să mai arunce câinii pe stradă, plus că or mai și rămâne câteva cațele ascunse, gata să fie fecundate de câinii cu stăpân. sau o fi planul să așteptăm să se strângă până devin periculoși și declanșează o isterie, după care îi hăcuim iar? dacă asta e, nu văd cu e unul “civilizat”. chiar dacă
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
de 21 de ani încoace, în speranța că inimile celor câteva zeci de mii (!) de vizitatori-suferinzi se vor dovedi și la ediția următoare dependente cronice de acest tratament. 2) Un salon vehement și versatil, dar în nici un caz areopag al cațelor ori un loc unde se spun destule răutăți despre muzicieni, ci o oglindă în care asistența descoperă chipul viu, însetat, hămesit, chiar dacă fardat, ușor retușat, al artei sunetelor. 3) Și, totodată, un bazar al produselor muzicale, unde totul se vinde
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul jivinelor din codrul învecinat; că miroase că fiarele din pădure. Inflexibil. Independent. N-a fost văzut umblînd cu cațele. Cineva rîde și spune că s-ar putea să fie homosexual. Păstrează un fel de fidelitate uneori, omului, despre care alții zic că ar fi mai de grabă un respect, că între animale, omul fiind mai tare decît el și
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
depăși izolat 15...20 l/mp, intensificări ale vântului ce pot lua aspect de vijelii. Tot până la ora 15:00, este în vigoare o alertă de Cod Galben în nord-estul județului Brașov, în zona localităților Apata, Hoghiz, Comnana, Ungra, Rupea, Cața, Homorod, Racoș, Ormeniș, unde se vor semnala descărcări electrice, grindină de dimensiuni mici și medii, averse de ploaie ce pot depăși 20 l/mp, intensificări ale vântului.
ALERTĂ METEO. COD GALBEN de ploi și vijelii by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/26652_a_27977]
-
colecție concepută special pentru acest eveniment. Deși nu vreau să trimit nici o felicitare, am intrat să văd care-i oferta, să nu mor, Doamne ferește, mâine, neinformată în privința fenomenului “felicitare dă net”. Iată peste ce-am dat: Jizăăăăăă! Madărfacăr! Merdă! Șit! Cațo! Cum să oferi așa ceva în anul 2010? Repet, 2010. Nu 1914, nu 1962, nu 1984! 2010!!! Cui să oferi așa ceva? Cine ar trimite vreuna dintre felicitările de mai sus fără să primească, la schimb, cel puțin un milion de euro
S-a mutat mamaie pe internet?? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20429_a_21754]
-
Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu ceafa. Ia nu mă mai întrerupeți! se supără Ilinca. Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-atunci era un drum numai de oamenii din sat știut, care te ducea la peșteră fără să treci prin glodăria asta, cum trecem noi. Și, uite-așa, oamenii au intrat în peșteră cu tot ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
elege... Dar, afar? de aceasta, vor c?ta vie?îi tale S?-i g?seasc? pete multe, r?ut??i ?i mici scandale - Astea toate te apropie de dan?îi... Nu lumină ce În lume-ai rev?rsat-o, ci p?cațele ?i vină, Oboseală, sl?biciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mân? de p? mânt, Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult Îi vor atrage decât tot ce ai gândit". Materia, al doilea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
seria ciocofleandură, ciocoroifleandură, ciocorofleac - compuse glumețe, prin joc de cuvinte "exprimând mai mult dispreț decât simplul ciocoi" ( DA). Seria respectivă nu e decît un fragment din procesul de recombinare continuă a termenilor expresivi-peiorativi: i se poate adăuga coțofleandură (pl.: coțoflendere) "cață, gură-rea"; "coțofană" (în Glosarul regional Argeș al lui D. Udrescu, 1967). Primul element - cioco-coțo-coco- etc. - intră în multe formații depreciative, ca și cel de-al doilea, flendură/ fleandură "zdreanță", explicat de dicționare prin germana regională - graiul sașilor (flander "zdrențuit", în
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
daruri de tot felul și copilul alerga în jurul lui, fericit să-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe care le știa. La plecare, îl întreba: Tati, când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel de pretexte pentru a amâna răspunsul. Aniela insista. Când ai ță vii ca ță nu mai pleți, gioi? Radu încerca să zâmbească. Da, joi. Pentru Luana era un chin să fie imparțială. În timp ce inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla ca mătasea broaștei? Cînd îl văd ce zgîrîietor de brînză e, cum adaugă un grăunte, un bob, un fir de unt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de rușine în fața lui Sebastian și a Cameliei. Eu mă fac, nu tu. Ce-ți pasă? — Nu te-am crezut atât de nerușinat. — Hai, lasă-mă-n pace cu morala ta, nu mă mai bate atâta la cap ca o cață, se înfurie și mai tare și strigă Matei. După ce continuă să-și spună cuvinte urâte unul altuia, Cecilia își ia geanta și iese vânt. Mincinosul naibii, om fără cuvânt ce ești, trântește ușa după ea. —Cecilia, stai! o strigă Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai nimic, sub raport artistic. Cu excepția Mirelei (viitoarea nevastă a aceluiași Rafael), portretizările sunt sumare, fără inspirație; sau lipsesc. S-ar putea spune că nici nu avem în fața ochilor siluete conturate de personaje, ci franjuri de bârfă repetitivă, fantoșele unor cațe dâmbovițene. De această totală inconsistență tipologică se salvează, literar vorbind, Mirela, tânără apetisantă și femeie de două ori nefericită: o dată ca simplu accesoriu sexual pentru cei câțiva bărbați din viața ei; și apoi, ca mamă de copii pe care nu
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
parte la inaugurarea noii școli din Feldru, făcând parte din Comitetul de organizare a festivităților, unde fiul poetului, Alexandru, a recitat poezia „El-Zorab”. Întorcându-se de la Karlsbad, se abate pe la Năsăud și Feldru, iar după ce participă la inaugurarea școlii de la Cața (Târnava-Mare), Coșbuc se duce la Blaj. În august 1915, în urma unui accident de automobil, moare fiul poetului, Alexandru. „Coșbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează și încetează să mai publice”. „O mare nenorocire l-a atins pe George Coșbuc - scria
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
și la alte popoare, odată cu produsele păstorești care erau de bună calitate. Vechimea păstoritului la români este dată de folosirea și astăzi a cuvintelor moștenite din limba dacică: mânz, cârlan, țap, gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt: jant (a jintui), jintiță și smântână. Dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-l ironic. - Da, s-a cam discutat și despre regim și de... - Mitică, să faci exact cum ți-a explicat medicul. Nici mai mult și nici mai puțin. Și numai de la izvoarele indicate, omule. Lasă naibii prostiile îndrugate de unele cațe care au venit doar să se distreze. Sunt puse pe aventuri. Sunt din alea cu călduri. Gustă libertatea, zic ele, nu apele de izvor! - Ei și tu! Numai așa le vezi... Uite, am întârziat uitându-mă după mașini pe șosea
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
veselă, și mi-a zis cu ironie: Ai ratat-o pe Lizuca neichii, nenorocitule ... lasă, că te-am văzut eu cum te uitai la ea! Brusc, am devenit misogin. Femeile! Ce poți să spui despre ele?! Chiar și îngeresele sînt cațe, cîteodată. Dar asta nu însemna că părerea mea despre femei era croită după tiparul obișnuit al masculilor bazat pe principii absolute de virilitate. Dacă ar știi amărîții cu cît dispreț îi privesc femeile care le cad la pat din diferite
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
ca doi tâlhari prinși asupra faptei. -Pe tine cum te cheamă?- o întrebai eu emoționat de atâta îndrăzneală. - Frida!- zice și tace. Tac și eu și ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucau umbrele înserării, de undeva o cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici?- o întreb eu. -Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale dinților. În acel semiîntuneric
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
facă el cu milioanele alea? Le-ar lăsa să doarmă liniștite-n cont, să clocească și să-i dea din când în când câțiva puișori acolo.El este modest, se mulțumește cu puțin, cât să trăiască. Dar, n-o să sară cața de Dora și să-i spună să cumpere aia, aia, că, avem destui bani? Cât de...destui? Când o să-i roadă inflația bănișorii, peste câțiva ani o să-i rămână doar pentru pâine. Hotărât lucru, trebuie să fac ceva cu ei
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
în spiritul lumii descrise (fobiile demente) atrage atenția asupra parvenitismului lumii saloanelor. A realizat o scenă memorabilă, în care satirizează noile tipare de parveniți, „mai-marii foști sau născuți din spasmul societății contemporane”. Femeile moderne, noile îmbogățite, parvenitele de provincie, „niște cațe ce-și zic între ele madam”, pe care noua poziție socială le-a zvârlit în vârful piramidei, doresc să fie asemeni femeilor din lumea bună; de aceea imită obiceiurile protipendadei, vizitele în saloanele deschise. „Saloane... pentru a putea «pătrunde pe
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
ne supunem în masă dorințelor ei. Dacă Luminița își rotea ochii mici și negri mai ceva decât Așchiuță, știam că ceva nu era în regulă și grijulii să nu o supărăm, ne agitam să-i facem totul pe plac. Prima cață care i-a întrat în grații a fost Tatiana, care avea cea mai frumoasă trusă de creioane colorate din toată școala. Ne uitam cu admirație la ele, dar nimeni nu îndrăznea nici măcar să le atingă! Erau cadou de la mătușa ei
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
pădure aflat într-un lot cu esențe de nerefuzat și cu ieșire la drum public etc. Ofițerași de nădejde, aghiotanți dintre foști „folbalagii” de județ, promovați pe bărbi și dat voturi (famile mare, voturi multe, după număr și ceva frănguți), cațe cu alonjă de ghicitoare, țigănuși cu căldărușe cu vopsea de lipit afișe pe stâlpi și trunchiuri de copac de pe marginea drumului, câțiva foști prieteni (câți mai rămăseseră!) dar mai ales „moșimea” de ambele sexe „extaziată” de expuneri cucernice presărate cu
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
ducem, ca Necuratul să nu-și lepede negreala și să-și miște coarnele în împuns de vieți nevinovate... Numitul și răsnumitul a trecut pe lângă ele păcănindu-i surd în urechi ultimele clociriri de vorbe pițigăiate, fără măcar să le observe pe cațe sau să le bage-n samă. Vorbele șterse, cum fuseseră prinse, le punea totuși la socoteală, la o adică... În ce-l grijea, scopul fusese atins, socoteala bună și lămureala ca apa de izvor. Cât privește susținerea politică, mai e
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
Parisul este ca o curvă“. Portretul prostituatelor pariziene este secundat de acela al nevestelor, iar varietatea este infinită: abordabile, semiabordabile, inabordabile (dar perverse și, deci, posibil abordabile, într-un viitor incert), „tufe de trandafiri“, „vaci“, sexe pur și simplu umede, „cațele“, „putori“, „fufe“, sexe florale, stângace, fragile, „balene“, femei-monstru, midinete clasice și tot așa, lista poate continua oricit. Există mulți alți bărbați, în afara personajului principal din Tropice, care comentează la fel de colorat la gură partidele de sex avute cu femeile ieșite în
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
labuță Și o ghiară, măi drăguță. C-o iubești pe-aia mai mult. Blana ei să fi avut Miss Pisica eu ieșeam. Si ce de parale-aveam ! Trăiai și tu boierește Iar eu aveam munți de pește. Ia, mai taci tu, cață rea ! Se răstește Prințesa. După ce că te-am primit Lângă tronul meu vestit Ca să-mi fac rasa de râs. Ei, te-oi pune-acum pe plâns ! Lasă-mă că nu am timp ! Trebuie să-mi pieptăn blana Că s-a dus de-
POVESTEA PISICILOR NOASTRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341241_a_342570]