24 matches
-
amar și trudă, În creștet nici-un înger nu coboară Cu bozi în păr nu văd o paparudă Și chiar regina vântului e chioară. Căsoaie mari, cu pântece bălțate Sudalme sure bucură peisajul, Poemele sunt frânte, lăbărțate, Pe vârfuri e actor cabotinajul. Și nimeni nu visează o minune. Un boloboc de logică e traiul, Pe-aici e mort și timpul în tăciune Și luna nu-și mai vântură mălaiul. Ci tu ești doar un pumn de sărăcie Dar eu te simt, comună
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
despre fericirea de a investi colo și nu dincolo, este luat ostatic de către un amărât care își pieduse toate economiile. Reușise să pătrundă pe platou chiar în timpul „directului". Starul, interpretat de George Clooney, apucase doar să-și facă numărul de cabotinaj, cu fete sexy și rechizită de circ. Amenințat cu moartea, singura soluție salvatore va fi să asculte de sfaturile producătoarei sale (Julia Roberts), femeia cu nevii tari, care îi transmite în cască să nu se piadă cu frea, să-și
Cannes 2016. George Clooney: „Nu, Donald Trump nu va fi președinte" by Coresondență de la Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101153_a_102445]
-
a găsit!” - proverb românesc Mi-am amintit de titlul unei cărți citite în copilărie - adolescență, care mi-a suscitat interesul. N-am reținut autorul, dar am reținut titlul: Cabotini și cabotine. Era scrisă pe la începutul secolului trecut, dovadă a existenței cabotinajului pe atunci, răspândit la francezi în special, de unde a și provenit denumirea, spun unii. O găsisem într-o librărie și întrebând librarul ce înseamnă cabotin și despre ce este vorba în carte, acesta s-a eschivat să-mi răspundă și
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/_cabotinul_si_marlanul_vavila_popovici_1336060253.html [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
pus la încercare cum s-ar spune - dă înapoi sau dispare, pur și simplu, din peisaj. Nu are simțul ridicolului, este doar orgolios. El vorbește sau înfăptuiește copiind tot ce este de prost gust, încercând să înșele simțul frumosului, adevărului. Cabotinajului, acestui curent mai vechi, dar adaptat întru totul zilelor noastre, i se spune kitsch. În dicționar îl găsim ca termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudo-arta; reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/_cabotinul_si_marlanul_vavila_popovici_1336060253.html [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
să rezist până acum, e grație talentelor mele de palavragiu Ă ar trebui să scriu o carte: Arta de a pălăvrăgi Ă un saltimbac dublat de un om de nimic” (III, 229). Așadar, escroc, saltimbac, impostor, cum vom vedea îndată, cabotinaj, în fine, un om care înșală. Cioran trăiește cu spaima că nu poate fi altceva și spaima aceasta este, la rându-i, întemeietoare. Și asta nu e totul. Iată: „Cât îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de demnitate!”. Și continuă: „Ură
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
grădina Luxembourg, absorbit în sine: „N-am îndrăznit să-l abordez. Ce să-i spun? țin mult la el, dar e mai bine să nu ne vorbim. E atât de discret! Or, conversația cere un minim de dezinvoltură și de cabotinaj. Este un joc Ă de care Sam e incapabil. Totul la el trădează omul monologului mut” (II, 345). În fine, ar fi putut fi Cioran trișor în tinerețe? Avem, în general, impresia că dimpotrivă. Dar poate că tocmai excesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
222-223). Or, el preferă să rămână un „melc”, chiar dacă „prefăcut” (II, 232) și, de n-ar fi un clevetitor, ar dori să evite, cum o și face uneori, jocul social al conversației care „cere un minim de dezinvoltură și de cabotinaj” (II, 345). În fine, poate că în această balansare între angajare și abandon ar trebui să identificăm momentele unei metamorfoze, ale unei deveniri. Spune Cioran: „La vârsta când scriam în românește Cartea amăgirilor (douăzeci și cinci de ani?) trăiam cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau nu - care socotesc arta literară drept o manufactură a cuvântului, tuturor acelora care se dispensează, în munca lor, de sinceritate și inteligență, tuturor acelora care aduc pe trotuarul artei poza și tertipul, tuturor acelora a căror pagină miroase a cabotinaj sau a trafic, le mărturisim aici - cu necesară implicație patetică - prezența noastră neîndurător "negativistă"", "Protest", în Gândul nostru, nr. 1/1942, p. 1. 157 "Nu jurăm în cuvintele niciunui dascăl, temem și disprețuim oamenii cu certitudini și bețe; preferăm adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pre Dumnezeu să-l rugăm, să-i deă viiață și sănătate! Replica Împăratului la aceste manifestări ale venerației supușilor săi dezvăluie din partea acestuia un admirabil simț teatral, la frontiera (atât de fragilă, pentru orice demagog ce se adresează mulțimilor) dintre cabotinaj și inspirația mesianică: Bunul Împărat râsă și, dezbumbându-și țoala deasupra, dulcele piept Împodobit ne arătă, făgăduind bine a fi. Asemenea gesturi ne oferă cheia Înțelegerii mirajului exercitat de persoana imperială În mentalitatea românească a epocii. Iosif al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un personaj disuasiv pentru păgânii iudaizanți, deoarece campania dusă împotriva creștinilor și care va avea drept consecință directă anihilarea Romei, se va face la instigarea iudeilor. Drept urmare, iudeii sunt cei care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte, faptului că au fost luate ca model moravurile politice franceze, acelea pe care le știm după Revoluție. Dacă exemplul Angliei a fost prac tic nul este pentru că, de obicei, nu sunt imitate insti tu țiile libere, ci măsluirile și cabotinajul libertății. Aici, minții îi vine în chip firesc o paralelă. În țările anglo-saxone, sectele protestante permit cetățeanului să dea frâu liber nebuniei sale, nevoii sale de controversă și de scandal; de aici diversitate religioasă și uniformitate politică. Dim po trivă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de firea și tradițiile europene. În domeniul tehnicilor spirituale „extrateritorialitatea“ e riscantă. VII. O analitică atentă a viciilor, ca aceea propusă de Ioan Casian și de patristică în genere, reușește să scoată la lumină încrengături imprevizibile: afli că înclinația spre cabotinaj și bufonerie e legată, indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al concupiscenței. Îndărătul naturilor veșnic bombănitoare, atinse de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte sovietic și scormonind cu degetul în gaura nou-apărută în trupul său, nedumerit de sîngele care iese pe-acolo, e de fapt o găselniță veche : Spielberg a executat-o mult mai elegant (adică fără cabotinaj) în Indiana Jones și templul blestemat (1984) și el însuși relua un moment hitchcockian din Omul care știa prea multe (1934). Ceea ce nu înseamnă că Mălăele i-a studiat pe Hitchcock și pe Spielberg ; dacă i-ar fi studiat, ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
posibilul caracter supranatural al unuia dintre vînători) sînt extrem de subtile. E un mare stilist. în același timp, este și un cabotin. Gestul sec, din poignet, cu care își elimină personajul principal nu într-o înfruntare finală, ci în culise e cabotinaj macho-existențialist. E menit să afirme definitiv credința autorului în legea violenței eterne (atît de implacabilă încît, iată, s-a aplicat chiar și în absența lui), dar afirmația sună a gol și atrage atenția asupra faptului că, în pofida elegantei pantomime metafizice
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cadavrului și, plângând, îl acoperă de sărutări. Alter ego ratat al Tofanei, Sbilț este raisonneur-ul piesei. În timp ce nepoata lui este un om de acțiune, el „filosofează”. Sfâșiat, ca Tofana, de complexe, din pricina originii lor, Sbilț le convertește în frondă și cabotinaj. Se pretinde genial și reflecțiile lui sinistre atestă, într-adevăr, o inteligență ieșită din comun. O inteligență de „geniu pustiu”, cum îl caracterizează Tofana. Ieftine, cele mai multe, „cugetările” nu îi sunt, totuși, banale, având măcar în expresie ceva scânteietor. Etern student
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Bălcescu, el ar fi oprit oameni pe stradă spre a-i informa qu'il est l'auteur d'une révolution. Marele exilat îl execută lucid: "(...) il est aliéné comme Lamartine". G. Călinescu, criticul-poet, el însuși cu înclinații spre "poză" și cabotinaj, ne atenționează însă că în epocă "astfel de ținute profetice erau comune" și nu trebuie uitat că "poetul e și puțin farsor". Toate cele inserate mai sus fac dovada unui caracter atît de complex, încît nici opera nu poate fi
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
neînțelegere sau că am halucinații". Se află la mijloc o diferență de conștientizare: "Ceilalți nu au sentimentul de a fi niște impostori - deși sunt; cît despre mine... sunt tot atîta ca și ei, însă o știu și sufăr pentru asta". Cabotinajul, simulacrul, clovneria sunt soluțiile de moment ce se absolvă prin regia lor dramatic lucidă: "S-o faci pe saltimbancul în situația mea, nefericit și trist pînă la depravare!". În consecință, o lunecare pe toboganul "decadenței", ce-i provoacă nostalgia unei
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
are ea mai superficial: "flăcăul gospodarului, abia întors din armată, nu ține atît să petreacă pentru sine cît mai cu seamă să știe toată lumea, pînă în celalt capăt al satului, că el petrece... E în această vanitate o nuanță de cabotinaj rustic, cu totul inedit, ceva care se apropie de psihologia mardeiașului suburbian fără guler, cu ghete de lac și cu crizantemă la butonieră. Și toate la un loc sînt simptomele primilor pași ai satului românesc spre civilizație - adică de o
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
altfel, o ardere, o trăire a candorii, misterul unui talent fără vîrstă. Este extrem de curajoasă tentativa actriței - însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului feminin - de a juca formele de cabotinaj ale talentului. Cadrul scenic, mobilat cu manechine fantomă, face legătura cu fragmentele de film, dar și cu sentimentul de pustiu al personajului principal. Nu pe Marlene Dietrich vrea să o joace Emilia Popescu (de altfel, ea seamănă mai curînd cu
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
alte țipete ale actriței și cortina nu se mai ridică. Unii din spectatori se opriră cam mirați, majoritatea însă nu dădu nici o atenție, repezindu-se spre garderobă. Pe scenă, Carababă zăcea mort de-a binelea, împușcat. Agentul provenit din cabotinaj și tovarășul său, intrați în plus în figurația cagularzilor, trăseseră, ca în Tosca, gloanțe adevărate. Carababă își atinsese ținta vieții sale: "jucase teatru adevărat". Ioanide concepu o antipatie specială împotriva lui Tudorel, aflând că el fusese acela care adusese pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
O, Veșnic Pretutindeni, Etern Niciunde!" Nietzsche caracterizează extraordinar de adecvat modernitatea: "un haos al judecăților de valoare contradictorii" și lașitatea înaintea consecințelor. "Un secol de barbarie începe, iar științele vor fi în serviciul său". El vorbește de dezgustul care maschează cabotinajul artelor, lipsa de probitate a învățământului, lipsa filozofiei veritabile cu excesul de literatură, învinse fiind cele trei idealuri: sfântul, înțeleptul, profetul. Două mari afinități sunt evocate de Nietzsche în versuri Hafiz și Spinoza. Despre Hafiz, cântat pentru pasiunea sa față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iorga, ținute, și ele, în registrul de sus, erau salvate de graseierea sugerînd șederea întîrziată a savantului între epiglotele cărților. Călinescu, di...avolul, cu apucături teatrale în chiar anturajele-i cărturărești, își putea permite histrionicele volute ale vocii fără teama cabotinajului total. Mai ascultăm obicei vetust interbelic și radio. (Poate și pentru a ne ține, din cînd în cînd, departe de pestrița presă, nocivă oricum pentru cel ce mai are ceva de făcut la masa de scris, la pian, în fața șevaletului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să fie grațios, să scoată în evidență meritele comediantului a cărui artă devine atunci cabotinaj. El trebuie să reușească să arate sufletul personajului. "Nu știm decât foarte puține lucruri despre cheironomia anticilor, adică ansamblul de reguli pe care anticii le trasaseră pentru mișcările mâinii. Însă știm că au dus limbajul mâinilor până la o perfecțiune despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului gravitatea unei ceremonii, ei îi cer actorului o asceză la fel de dură ca cea căreia i se supun unii neofiți înaintea inițierii. Toți trei au meditat asupra mijloacelor de a-l ridica la înălțimea sanctității, disprețuind mai mult decât orice cabotinajul de joasă speță a unui mare număr de actori occidentali. Pentru același motiv ei așteaptă de la spectator, căruia îi cer o reconsiderare totală a lui însuși, o deplină participare, și doresc să transforme în profunzime locul teatral. 2.1. Artaud
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]