87 matches
-
citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca în trifoi), le folosea nu spun cum". Se străvede aci paradigma cioraniană, căreia dl. Ciocârlie îi dă tîrcoale neîncetat, irezistibil atras, dar și refuzat prin lipsa unei demonii cabrate, nimicitoare. Artificiile mimării ei sînt vizibile. Între cei doi e o diferență de nivel energetic al Răului pus în scenă. Infernaliile mai tînărului diarist nu au statutul unei furtuni, ci al unei brize insinuante, care trece peste paginile acoperite cu
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
mă duc... Mi se făcuse lehamite de toți și de toate. - Nu-nțelegi, i-am replicat, că e șase seara și de-abia treizeci și cinci la sută din populație s-a înfățișat la urne? Acum îl împingeam cu degetul. Cu pași cabrați, pătrundeam pe aleea finală, simțeam cum îi crește împotrivirea, mă lăsam la voia întâmplării. De la un geam deschis un iz fierbinte de cozonac tocmai scos din cuptor ne țâșni în nări. Dublul meu se poticni, ca săgetat. - Ascultă, i-am
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
astfel de scrieri se plasează și volumul echinoxistului stabilit la Tg-Jiu, Ion Pecie, intitulat, cu fior mitic, Meșterul Manole. Alături de comentariul închinat celebrei balade, acesta cuprinde și altele, mai ample, referitoare la Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu. Pierzînd aspectul cabrat prin polemism al impactului cu producția ,,epocii de aur", revizuirea ( sau, mă rog, revizitarea, spre a ne folosi de termenul analog, vag ,,dezinfectat", propus recent de Mircea Martin) are aci un aer calm-cultural, al elaborării în biblioteca ultimelor decenii, ale
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
bogat informativă ca și o remarcabilă tensiune dialectică. Apreciere ce-o facem în pofida faptului că ne disociem, în planul strict al opiniilor literare, de o sumă de afirmații ale lui Lucian Valea. Acest scriitor adînc vitregit de soartă adoptă postura cabrată a unui patriotism ardelean care, în condițiile cedării Ardealului de Nord, ca și a vicisitudinilor ce-au urmat evenimentului, a sfîrșit prin a-i ocupa prim-planul conștiinței. Pe nervura unor Coșbuc, Goga, Aron Cotruș, autorul Generației amînate dă glas
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
sînt de ordin poetic, publicistic și pamfletar". Ne dăm seama, din nou, că "enciclopedismul", "monumentalul", "sinteza", privirea "integratoare" pe care le preconiza Adrian Marino erau, de facto, bizar... dezintegratoare, excomunicînd elementele scrisului frumos, cele ale metaforei mitului, transcendenței... O frigiditate cabrată îl împingea spre o rețetă aseptică, spre un fanatic purism al "ideii" aidoma unui balon care-și suprima legătura cu pămîntul, aspirînd a pluti de-a pururi într-un cer abstract. Lucian Raicu e unul din cei ce readuce balonul
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
făcut altceva - după alte și alte/ trei nopți de alfabet prăbușit/ ce ar fi fost de făcut/ decît să îți iei rămas bun de la iolanda decît să/ îți storci (puțin) de alcool prietenii înghesuindu-i în/ micuțul automobil cu tabla cabrată/ decît să strivești/ acceleratorul în căutarea unei zile încă neexplodată" (lică, pictatorul, subsemnatul). Unele jocuri (de cuvinte, de versuri, de poeme) sînt însă excesive, ieșind din decorul poetic. Alcătuiesc "eclipsele" spontane ale conștiinței autocritice a autorului: "adică: triumvirat ('nalt la
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
protestînd, în articolele noastre, împotriva faptului că dl Marino nu este academician, precum împotriva unei nedreptăți!): Mi s-a propus de trei ori să fiu membru al Academiei Române; am refuzat". Rezultă de aci un voluntarism picant, o autoapreciere tot timpul cabrată, care au fost puse uneori în relație cu egolatria macedonskiană (Adrian Marino însuși caracterizează macedonskianismul drept o "categorie morală"), însă ni se pare că nu întrutotul motivat. Căci, pe cînd bardul Nopții de mai era un himeric, nesatisfăcut de doza
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Gheorghe Grigurcu Nu ne putem decît bucura că dl Alexandru George vădește în continuare o conștiință fermă, chiar cabrată, în raport cu anomaliile epocii totalitare pe care unii încep a le uita - se conturează chiar programe de amnezie voluntară -, iar cei mai pudici din rîndul celor ce detestă revizuirile se silesc a le acoperi cu vălul unei absoluțiuni stîngace de sub care
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
Gheorghe Grigurcu Normal, simțului critic cabrat al lui Alexandru George nu-i puteau scăpa inadecvările terminologice care fac carieră și după 1989. Ni se pare însă discutabilă renunțarea la inițialele URSS, chiar dacă ele �ascundeau o "uniune" care nu a existat nici o clipă, de republici zise "sovietice
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
de luptă întotdeauna treaz, neadormirea evreiască". Și încă: "Figura lui, cu trăsături evreiești (privirea ochilor fuge în lături tot timpul), trecută prin transfigurarea ortodoxă, amintește de un tip de creștin din vremea Sfîntului Pavel". Într-adevăr, o energie inteligentă, pururi cabrată, de rasă amenințată, o îndîrjire talmudică e descifrabilă în discursul lui N. Steinhardt, în întreaga-i atitudine combativă, neînduplecată în privința principiilor adoptate. Neconcesiv pînă la sacrificiu, monahul de la Rohia va fi avut în transluciditatea conștiinței evreitatea mîntuitorului, a profeților, a
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
și abrupt și ridicând ritmic din șold... M-am întors fără să-i zic nimic și am plecat repede, cu un pas din ce în ce mai grăbit și cu o minte tot mai rușinată și mai tulburată. Știam, atunci pe loc, în vreme ce fugeam cabrat, că va trebui să ispășesc mult pentru atâta lașitate... amestecată cu ciudă în pragul dușmăniei, pentru că, dacă știa că e șchioapă, arătarea, de ce nu și-a tras piciorul? Karma mea de trei parale a plătit de atunci destul pentru asta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ai adus aici?“ se întreba, cu trupul străbătut de o spaimă groasă. Cuvintele îi jucau singure în cap și Celebi își blestemă apucăturile de literat care-l făceau să-și gândească până și groaza în cuvinte. Ar fi dorit spaima cabrată a cailor, ar fi vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dar și dăruit de Alah cu cele mai frumoase curbe și cu o talie extrem de delicată. Pe gâtul lung purta un colier ale cărui diamante scânteiau În lumina difuză a restaurantului de lux, iar picioarele sale de căprioară, fine și cabrate promiteau voluptăți neașteptate. Cu acest gând și cu dorința de a se afla cu o femeie În noaptea aceea a apăsat pe butonul ciclame de după perdeaua de lângă patul cu baldachin. Peste câtva minute, soneria Îl anunță că este cineva la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu un monument ecvestru În mijloc, era acum asaltată de un grup gălăgios de indivizi, care se Înghionteau unii pe alții, Îngrămădindu-se În jurul statuii. Se pare că unii intenționau să cațere pe cineva, un soi de lider, pe calul cabrat și cu un gât lung, foarte Întins, pentru a le striga păsul, În timp ce alții, cu un tupeu exagerat, voiau să Împiedice lucrul acesta, trăgând de picioarele și de hainele rivalilor lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o strângă, dar renunță la gândul că ori ar fi făcut la fel, ceea ce nu se cădea din partea unei distinse doamne, ori ar fi așteptat ca mâna lui să sară subit pe a ei. Gerard o simțea cum tremură aproape cabrată. Îi simțea respirația tot mai fierbinte. Tot mai fierbinte și mai provocatoare. Dacă ar fi săvârșit o astfel de faptă, toată osteneala lor de a scrie dramatizarea nuvelei lui Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea senzația ori
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a asigurat că Agentul Ciripel plecase. Fiecare dintre noi a distrus doar felurile de mâncare pe care le ura. Stăteam așezați turcește în galeria celor O mie și una de nopți, printre coloanele de ipsos sculptate în forma unor elefanți cabrați, ridicați ca să sprijine tavanul cu picioarele dinainte, și domnul Whittier, ronțăind din pumn alte bețișoare sau pietricele uscate, spunea: — În adâncul sufletelor, suntem împotriva echipei noastre. Împotriva umanității. Noi împotriva noastră. Tu, propria ta victimă. Iubim războiul pentru că e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Gershwin), treidoi-unu și... "sînteți în emisie". Ați fost scriitor interzis. Ați avut semnătură interzisă, din '76 pînă în decembrie '89. Treisprezece ani de interdicție. V-a fost greu? Ce să-i răspund reporterei? Cu părul ei roșu-pasional, cu picioarele ei cabrate și cu năsucul ei fin, aduce a cățelușă setter. E o ființă detașată, cum n-am fost eu nicicînd. La concurență, pe alt canal cum se mai potrivește cuvîntul ăsta cu ce face domnul Bebe Sex a abordat un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în 1878, Hativhak, Speranța; că Samuel Coher a pus-o pe note, plecînd de la o melodie basarabeană. Faptul ăsta nu spune nimic despre felul românului de-a trăi lîngă altul, de alt neam? Șichy saltă din fotoliu pe picioarele frumos cabrate și se îndreaptă spre pian ("Pot să..."), îi ridică grijuliu capacul și începe să apese clapele: "Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eviți răspunsul, că-i numai obosită. Dezastrul meu personal intuiește durerea unei iubiri respinse. Cristoase, cum să treacă fata asta cu sînii crescuți în sus ca zmeura (de unde mi-a venit imaginea asta? de la cine?), cu șold strîmt și picioare cabrate, printr-o iubire respinsă? Evit ușile larg deschise de la Hot Bar. Localnicii îi spuneau, cîndva, mai rustic: "Trei izmene". Nu-i da românului cîte cîrciumi poate duce! S-au deschis în mai fiece locuință de la șosea. Lîngă Blue Moon e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
profesionist al lecturii care este Tudorel Urian). Sensibil, precaut, evitînd tonalitățile abrupte în favoarea acordului fin, criticul e un inadaptabil ce nu plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă. Dramatismul moderat, cehovian, pune în surdină decepția, păstrează o deschidere, fie și cu o marcă elegiacă, spre lume. Nutrind, în ciuda endemicelor dezamăgiri, încredințarea că "totuși viața merită să fie trăită", Tudorel Urian e doritor de modele, dar și
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
bineînțeles resorbit și de astă dată în imaginar, un real filtrat prin grila convențiilor personale, pe care dorește însă a-l remodela, reconsidera, restructura fățiș. A-l confrunta energic cu eul său. Pasionalității visătoare îi răspunde o ipostază dinamică, mereu cabrată, gata a scruta cerebral datele existenței, a le tria, a opta pentru unele, a sancționa altele cu o dispoziție cel puțin condescendentă dacă nu excomunicatoare. Atitudinea specifică e cea a autorității, strategia consecvent urmărită e cea a dominării absolute. Critica
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
la showroom-ul Ferrari din Otopeni, pregătit de test drive. Premiile au fost acordate de Forza Rossa Store, Calea Victoriei Nr 1-5. Câștigătorii au avut la dispoziție sute de produse: de la accesorii și rechizite, până la ținute vestimentare care poartă semnătura Căluțului Cabrat, jucării pentru cei mici și gadget-uri interesante pentru cei mai mari dintre fani. Concursul s-a desfășurat în perioada 06.11.2013 - 14.01.2014 și a atras pe site un număr de 30.000 de vizitatori unici. Câștigătorul
DC News și Ferrari au desemnat marele câștigător al concursului ”Câștigă premii de la Ferrari”. Un student a condus un Ferrari pe străzile din București - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62447_a_63772]
-
umbra pe care o aruncă formula originală, măgulitoare pentru aceasta. O scriitură înnădită, lălîie nu e aptă de manierism. A scrie cu adevărat înseamnă a conștientiza fiecare particulă a textului, a o supune unui examen continuu, ceea ce presupune o luciditate cabrată, un efort stresant. „Scriitor, spunea Valéry, e cel pentru care o frază nu e un dat inconștient, analog masticației și înghițirii la un om grăbit, care nu simte ce mănîncă”. Asta în ceea ce privește așa-zicînd partea tehnică a trudei noastre. În raport cu existența
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
îi spune mereu Maestrul, o singură femeie m-a mai iubit așa... nu ți-am povestit niciodată de Anita? — Mi-ai scris într-un mail, odată... și Tina se încordează deodată în brațele lui, o simte ca pe o iapă cabrată, cum a fost cu femeia aia, cu Anita, de care ziceai?, îl topește cu mâinile ei frumoase, prelungi, se urcă deasupra lui și îl înfășoară în părul blond, care e cortină peste el, bărbatul nu se poate abține și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un tricou negru, se schimbă. E îmbrăcat în negru, reintră în palat, ca hipnotizat. Ofelia e tot acolo, cu cămașa roșie pe palme. La palat, pe stâlpul porții, a cântat pasărea morții... o sclipire de o secundă pe meningele lui cabrat ca un cal de rasă. — Puică, dacă te-ar auzi regizorul meu, ar zice că ești nebună, te-ar fi scos de mult de pe scenă. Dar e interesant cum ai gândit fragmentul, e foarte modern, ce-ți mai poate capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]