14 matches
-
mahalaua Hărbăriei un astfel de loc era așa numita „Cărămidărie”, un teren plin de scobituri și tranșee, pentru că de acolo se săpa argilă pentru sobe sau pentru unsul caselor. În râpile care mărgineau terenul creșteau tufișuri dese și înțepătoare de cacadâr și de turț, pruni piperniciți și peri pădureți cu fructe mărunte și strepezitoare. În celălalt capăt al orașului, în mahalaua Cutului, gunoaiele se aruncau în râpa pârâului Cacaina. Un octogenar sucevean îmi povestea că, în anii copilăriei sale, slujbașii de la
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prin_mahalalele_sucevei_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
până la dânsa... Plângeam și fugeam. Și, încă nădăjduiam că lighioana din urmă n-are să mă ajungă! Ba, încă, întrezăream încă o putință de salvare, acum în ultima clipă: în direcția pe care mă aflam și alergam spre casă era un cacadâr bătrân, înalt de vreo 9-10 metri. Un copăcel rotund, stufos și strașnic de țepos. Un uriaș arici vegetal. Nu știu dacă cineva încercase cândva să se cațere într-un cacadâr. Eu însă eram decis s-o fac! Fiindcă nu voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe care mă aflam și alergam spre casă era un cacadâr bătrân, înalt de vreo 9-10 metri. Un copăcel rotund, stufos și strașnic de țepos. Un uriaș arici vegetal. Nu știu dacă cineva încercase cândva să se cațere într-un cacadâr. Eu însă eram decis s-o fac! Fiindcă nu voiam să-i fac pe plac lupului! Nu! Cu orice preț! În acest copac lumea, care avea pământ aici, numise acest loc "La Schin" îmi puneam acum toată speranța. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
picioarele, obrazul sunt zgâriate și sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea nepăsător, stătea liniștit, suflând ușor, fără să-i pese câtuși de puțin de lighioana care venea și se-apropia de noi. Numai eu, ridicând, arătând bâta spre cer, o țineam încă într-un plâns cu sughițuri și strâns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai știu cât am stat și-am strigat că s-a scurs amar de vreme, de-atunci, deși parcă ieri mi s-a întâmplat însă, în vreme ce namila aceea mare și cenușie se apropiase la vreo douăzeci-treizeci de pași de tulpina cacadârului, din partea opusă, dinspre sat, din direcția casei, a ajuns la cinci pași de tulpina copacului, un flăcău de pe ulița noastră, vecin cu părinții, Jănel Munteanu, cu o furcă în mână, care, însă, zâmbind, și-abia reușind să-și oprească un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai mult spre Est? O dau la pace și merg pe bisectoarea unghiului drept. Contez pe informația că Poiana Mare este mare și deci o mică eroare de unghi nu-i întotdeauna o catastrofă. De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dimineață, să răscolesc eu toate condicele Biroului de mobilizare!". În Baea eu am cunoscut 2 gospodari frați cu numele de potlog, Alecu Potlog și Ștefan Potlog. Pe Ștefan Potlog l-a omorât un butuc mare de fag în gard la Cacadâr iarna, s-a fărtoiat sania cu butuc cu tot. Iar Alecu Potlog a avut un ficior Gheorghe f. frumos și voinic și îmbolnăvindu-se rău a murit. Și l-a îngropat îmbrăcat f. frumos, cu boandă nouă, ițari, cămașe, ghete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ninsoarea grăbeau degradarea ei. La poartă se mai găseau cei doi ulmi uriași. În curte, printre plante de tot felul care creșteau într-o sălbăticie fantastică, se mai distingeau cei câțiva perji de pe timpul vieții scriitorului. Desișuri, tufe de păducel, cacadâri și porumbele, mătrăgune și lujeri de iederă sălbatică, ici, colo câte un butuc uscat și gros de viță de vie sălbăticită. Prin ierburi și bălării de tot felul de buruieni mișunau șerpii de apă, păiajenii, cosași din cei mari, melci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pezevenghiule și ghiujule, șchiopârlă de melc cu dioptriile în sos remoulade, scriitor de vagonete abandonate pe linia moartă, crin vitros, bulion cu bube verzi, coropișniță scopită, lenevoi cu petecile-n creier, prag putred de casă scursă în uitare, protoplasmă la tigaie, cacadâr zbicit de vânturi de catâr, potlogargarisitule... băi, consoană scorburoasă, băi, vocală căzută-n puț, huoooo!, la baie cu tine! Toate astea și încă altele, drastice vorbe, mi-au rumenit urechile, trecându-mă într-o surzenie țiuită, în sudori sulfuroase prelinse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
săptămânile următoare, de plantarea puieților de brad și molid aduși din pepiniera locală de la Prisaca-Dornei. Apoi, în vacanțele de vară, eram angrenați de conducerea școlii în acțiuni de strângere a plantelor medicinale specifice zonei: romaniță, pojarniță, soc, gălbenele, măline, cătină, cacadâr și altele. Muncă voluntară - „patriotică” i se spunea pe atunci - am făcut câțiva ani în vacanțe și nu numai, pe șantierul viitorului liceu, în urma demolării prin explozii controlate, cu dinamită, a zidurilor din cărămidă roșie ale Bisericii din Parohia din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
urcat în nuc și l-a ciopârțit. - Nu-l tăia, tată, lasă-l... mă milogeam dedesubt. - Nu pișa ochii, aschimodie, c-o să-i dea o creangă pe partea ailaltă. Nu moare el, nu vezi că nu-i crește ceapa și cacadâru’ babei? Pe piept și din gura ei știrbă ar fi mai bine! Ia crengile și du-le de-aici. Păcat că nu-i una mai dreaptă, c-o țineam să-i fac cruce, frumos. Da’ un felinar tot pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i suflă un sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de nervi li se mai fac băi pe cap cu fierturi din fân de pădure, seara la culcare. Se bea apă dintr-un vas În care s-a pus planta Maica Domnului sau În care s-au fiert fructe de cacadâr. În caz de convulsii, bolnavul este Înțepat cu un ac În degetul mare de la mâna stângă, ca să sângereze și să "curgă sângele cel rău". I se dă apoi să bea apă cu cărbune pisat de tei. Bolnavului matur i se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]