325 matches
-
estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
puternic, fapt ce avea să-I atragă creșterea chiriei cu 246.000 pe lună și interzicerea folosirii folosinței comune după ora 21. Ar fi vrut să înjure ideea de a bea cu cana votcă sau votcă cu cana că tot cacofonie iese, dar Apariția din Perete îl copleși. Mergi, Șuțule, la camere și propăvăduiește Porunca. Urmă expunerea Regulamentului cu privire la originea, scopul și condițiile de desfășurare ale Jocului De-a Bâzza, cât și două-trei demonstrații pe viu, adică pe aproape leșinatul Șuță
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea orice urmă de misticism, de sexualism, de simboluri antipartinice. "Dirijorul titlu de poezie? Adică cum (cacofoniile nu-l speriau pe Turcitu) dirijor? Nu cumva e o aluzie la... (și arăta în sus, cu deget conspirativ). Noi aicea trebuie să ajutăm autorii să..." "Nu-i mai ajutați. Publicați-i!" Iarăși scăpasem piciorul, iarăși zisesem ce nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fiică a lui Groza) tipărise se zvonea 20.000 de manifeste. Chema la miting, în 30 decembrie, ziua republicii, contra regelui comunist, întîiul și ultimul. Din 9 mai '81, "România liberă" anunțase că am fi intrat în "epoca Ceaușescu", asumîndu-și cacofonia. Vestul? În septembrie '82, Mitterand își anulase vizita în R.S.R. Dinspre Reagan, preocupat de "războiul stelelor", nu venea, însă, nimic. Cum puteți trăi voi așa?" I-aș fi răspuns că ne-trăirea a devenit stare normală. Nu doare. Mortul pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Europă divizată prin victoria îndoliată a unora și înfrîngerea greu acceptată a altora, o Europă care, sub egida preceptelor wilsoniene, încearcă să definească noile norme de securitate legitimate de drept. România Mare este introdusă pe o scenă internațională unde domină cacofonia referințelor ideologice. Se agită ideea că este dreptul popoarelor de a dispune de ele însele în condițiile menținerii imperiilor coloniale, se proclamă egalitatea între națiuni, indiferent de puterea lor, doar pe baza pledoariilor și argumentelor de drept istoric și etnic
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
formal, o serie de stereotipii la care preoții ar trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru o adresare improprie, frizând de-a dreptul cacofonia: credincioși creștini, ca și cum ar exista și credincioși necreștini. Apelativul frați creștini este în duhul comunitar și comunional al Bisericii lui Hristos, unde laicatul și clerul formează unitatea de foc a creștinismului. Actualitatea predicii ortodoxe trebuie să se centreze, din punct
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a devenit o noțiune fără conținut real, [...] mesajul nu mai are sens, [...] nu mai există frontire între afară și înăuntru, [...] expresia, ea însăși, [...] nu poate decît să se repete la infinit ca sunet, fără diferențe" ceea ce ar duce la o cacofonie și tautologie generalizate, pentru Vattimo "realitatea [...] e mai degrabă rezultatul încrucișării, al "contaminării" (în sensul latin) a multiplelor imagini, interpretări, reconstruiri pe care, în concurență între ele, sau oricum, fără nici o coordonare "centrală", le distribuie mijloacele de comunicare" ceea ce ar
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
încă disprețuiesc unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs du mal" (drojdie); "societatea umanitaristă/ nu-și va face deci o mea culpa îndurerată/ știe ea prea bine că cu toată ploaia/ conveniențele șabloanele și cacofoniile/ un cadavru e un deget care arată" (altă drojdie) etc. etc. Deși din volum nu lipsesc accentele întunecat profetice și nici tendința asumării unei voci auctoriale ce se reprezintă prin vocabule inclusive ("noi", opus unui "voi" explicitat fie prin raportarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din conflictele de tot felul, cu condiția ca acestea să accepte regulile permanente ale jocului și sancțiunile provizorii ale voturilor. Dacă democrația tinde către armonie, aceasta este armonia heraclitiană care integrează conflictul; dacă tinde către polifonie, ea alunecă adesea în cacofonie: de fapt, nici o regulă nu poate garanta excelența unei arte sau a unui joc, inclusiv a artei și a jocului democratice. Absența adevărului Programul democratic "Libertate, Egalitate, Fraternitate" reunește în mod complex aceste trei imperative care își au antagonismele lor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în practici de inițiere: "Olga Da' ce mai poți dumneata să mă înveți? Unchiașul Hei, hei! Ai să vezi. Eu sunt dascăl de limbi." Deoarece în epocă nu se descoperiseră încă efectele pulofoniei, Caragiale mai apelează doar la cele ale cacofoniei într-un alt străveziu apropo la Hasdeu "Membrele societății sînt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone." În postura de spiritual spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acesteia de către chinezi cînd mai mare peste toți este Mandarinul Ti-Li (Maiorescu) iar guvernator general Sik-Tir; într-o altă Cronică (1876), Bucureștiul devine Buchara, capitala Turkestanului, primar fiind Gogù-manò (Gheorghe Manu). Nu ezită Ion Luca Caragiale să exploateze inclusive cacofonia (în statutele Societății "Românii verzi" stă scris că membrele societății sînt datoare să-și boteze copiii cu nume străbune ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone...) iar Paul Zarifopol (al cărui fiu fusese rebotezat de același Caragiale Pipifax) remarca în celebrul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai încumeți să scrii după Blaga (cu atât mai mult despre scriitura lui Blaga), când ești inundat de conștiința sufocantă a faptului că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea, ca cititor, în universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a lui Nichita Stănescu făcută de Dan Alexe, eseurile lui Liviu Antonesei și Valeriu Gherghel sau delicioasa și inimitabila Divină Parodie a lui George Pruteanu. Sau întâlnirea cu textul șocant pentru stilistica acelor vremuri, inovator și ucigaș, perfectă descriere a cacofoniei morale, politice și, da, literare a vremii pe care l-a publicat Dan Petrescu, în nr. 91 din 1982 sub titlul neobișnuit de "Senzaționala relatare a sorei sinucigașe Geanina despre care s-a scris și la ziar". Ca un clipit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Lenore, a alergării din Der wilde Jäger, a cavalcadei lui Faust și Mefistofeles din celebra litografie a lui Delacroix. Afară din comun, oricât ar deveni mecanică, este virtuozitatea onomatopeică, ușurința de a aduna laolaltă, fără silnicie, cu folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
c? jefui? i bog?? ia ?? rîi lor ? i nu da? i nimic �n schimb�. Harriet adusese acest aspect �n discu? ie doar ca un subiect de conversa? ie. A?a c? o ului reac? ia violent? a celorlal? i. �ntr? o adev? raț? cacofonie de voci, to? i �i acuzau pe rom�ni de rasism, l? comie, puturo? enie etc. Drucker (atunci c�nd reu? i s? se fac? auzit) spuse: �Exist? loc pentru to? i aici, exist? m�ncare ? i de lucru pentru to
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pentru că toate întâmplările, toate dramele se răsfrâng asupra ei și le suportă usturător sau, dimpotrivă, malefic. Rică Venturiano, cealaltă piesă strategică a spectacolului, care se exclamă pe sine în scenă ca un fante irezistibil, huligan de "parlament", jurnalist plin de cacofonii și absurdități incredibile, eșuat pe un maidan unde visează o aventură facilă și se trezește amenințat cu moartea, proiectează dezbaterea în sfera periculoasă a "politicii cu delicatesuri". Retragerea sa din scenă, în final, e o amenințare. El va putea reveni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă la eufonia argheziană, cea cu bastonul, care l-a logodit pe patriarhul literelor cu regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am putut înțelege cum a fost posibil ca edificiul de o delicată și singulară compoziție vechea universitate să fie "îmbrățișat" cu atîta dragoste sufocantă de "cazarma" actualului institut. Încît să-l anuleze, creînd, totodată, prin această silnică îmbrățișare, și o cacofonie arhitectonică pe care orașul venerabilelor monumente nu o merita. Ce minte deranjată a putut zămisli o astfel de aberație? (nici măcar echidistanța plasării nu a fost respectată, cele două intervale laterale, dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici. Lipsiți de mijloace adecvate, securiștii nu mai puteau afla cine sînt autorii lozincilor scrise pe asfaltul șoselelor, În closetele publice, În gări și pe trenuri. PÎnă și Încă puținii cîini comunitari deveneau incontrolabili, unii purtînd inscripția ce conținea o cacofonie („Epoca Ceaușescu”). O mașină de scris era considerată În România aproape o armă, deși lui Václav Havel i se permitea să scrie la ea În Închisoare. În planurile Întocmite pentru lunile noiembrie și decembrie 1989 (pp. 524-540), Securitatea se dovedea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
erau inaccesibile cu totul altfel... Când am vrut să evoc timpul care le învăluia, memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de gândire care nu sunt puse pe seama personajelor, se întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
corp delict"), "o semnez personal și grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe care Îl implică acest pluralism În asemenea Întreprinderi, de altfel indispensabil ca antidot eficace Împotriva oricărei forme de confesionalism și garanție sigură a libertății cercetării, risc ce apare și În posibilitatea ca cititorul să se găsească În fața unei mari cacofonii interpretative, cu modalități contrastante și prea stridente de definire a diferitelor domenii religioase, ale căror consecințe derutante sunt ușor de imaginat; un rău, de altfel, oarecum inevitabil, deoarece este Înscris Între riscurile cercetării libere și ale confruntării deschise a punctelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
voastră. Și vă îmbogățiți cu toții. Românii cred că jefuiți bogăția țării lor și nu dați nimic în schimb". Harriet adusese acest aspect în discuție doar ca un subiect de conversație. Așa că o ului reacția violentă a celorlalți. Într-o adevărată cacofonie de voci, toți îi acuzau pe români de rasism, lăcomie, puturoșenie etc. Drucker (atunci cînd reuși să se facă auzit) spuse: Există loc pentru toți aici, există mîncare și de lucru pentru toți. Românii se mulțumesc să nu facă nimic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai încumeți să scrii după Blaga (cu atât mai mult despre scriitura lui Blaga), când ești inundat de conștiința sufocantă a faptului că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea, ca cititor, în universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]