1,465 matches
-
de prezentare, ca să nu-l supere pe amfitrion. Chiar dacă vizitatorul nu pomenește detaliul respectiv, putem bănui că alături de severul și distinsul domn cu baston zburda pe alei și câinele descris în mai multe nuvele. Atent să-și coordoneze pașii după cadența lui T.M., cu înceata înaintare, fără precipitări, l-a îndemnat pe maestru să vorbească, intervenind mai de grabă monosilabic. Întors din plimbare, A.K. s-a trezit invitat de Katia, soția scriitorului, să rămână și la masa de prânz. Cum
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
este, probabil, prozatorul român care a parcurs cel mai repede drumul de la debut la deplina consacrare. Prima carte i-a apărut relativ tîrziu, în 1992, cînd autorul împlinise deja 37 de ani. De atunci pînă astăzi autorul a avut o cadență editorială de invidiat (una, două sau chiar trei cărți apărute în fiecare an), astfel încît cărțile sale au ajuns să ocupe mai bine de jumătate de raft de bibliotecă. Mai important însă decît numărul de volume publicate este faptul că
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
străduință. Poate că tocmai datorită insolitei lui individualități am putut lesne comunica, împărtășindu-ne dezinvolt gîndurile, proiectele, afirmîndu-ne totuși continent neliniștile, într-un dialog în care schimbam cu nonșalanță dominanta cu tonica, fără a ne propune neapărat rezolvarea printr-o cadență perfectă ori plagală. Am conversat îndeosebi pe tema muzicii noi, dezvoltînd variațiuni care mai ornamentale, care mai structurale, cu accente omofone ori, dimpotrivă, polifone, convenind că în principiu experimentul sonor are chipul fie al unui înger diafan și manierat, fie
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici cadența, taciturn și febril în același timp, scufundat ca un foetus în pîntecele umed și nocturn al materiei, cu sperma și cu zoaiele facerii curgîndu-i ca secrețiile unui vulcan noroios printre degete, dar incurabil însetat de lumină, de mlădierea ei pe
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
precum Zâna, Silful, Bunica, Uriașul, Logodnica toboșarului, Cei doi arcași, La un trecător, Vânătoarea burgravului, Legenda călugăriței, Hora Sabatului ș.a. .... scoțând în lume un Hugo nici prea retoric, nici prea pletoric, cu sclipiri funambulești, cu exerciții acrobatice de rime rare, cadențe �brevilocvente", jocuri de cuvinte ca niște mordente care decorează - pentru pura desfătare - linia pură a versului. Și nu în ultimul rând, același apetit pentru comentariul viu, savant și jucăuș, broderii la broderia în sine, ducând fantezia și înțelegerea cititorului în
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
La mulți ani !" IANUARIE 1989 Când ies pe stradă simt imediat că cineva e în spatele meu, mergând cu pasul meu, apucând-o pe drumul pe care eu, fără să mă gândesc prea mult, mă hotărăsc să merg ca să scap de cadența pașilor celui care mă urmărește. Uneori mă întorc brusc și văd spatele unui bărbat îmbrăcat în haină de blană, grăbindu-se în direcție opusă. Apoi uit, crezând că e vorba de ipohondrie, dar odată ajunsă în mulțime, văd fața unui
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
poate o iluzie, provenită din confuzia factorului receptor. Nu e exclusă eventualitatea că Josef K. se află mai departe sub imperiul reveriei și visează doar că a visat. Pe o ambiguitate a privirii se sprijină acțiunea: pe de o parte, cadența întîmplărilor dă la iveală raporturi de înlănțuire încordată, înfățișate însă ca plauzibile, de necontestat, iar pe de altă parte, totul poate fi și o halucinație ce premerge sculatului din pat. O ipoteză ar fi, deci, că eroul, cu ochii întredeschiși
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
fanatic, spirit revanșard... Totuși, ce elogiu! Să n-ai cum să le spui nemților că sunt distruși decât tot cu o vorbă de-a lor, Kaputt. E ca și cum, în metafizica universală, "lucrul în sine" n-ar suna perfect decât în cadența sa originală: Das Ding an sich... Despre Curzio Malaparte s-ar putea spune că reprezintă în publicistică, eseu, reportaj ce a reprezentat Malraux în romanul politic al secolului XX. În numele amândurora, hazardul sau soarta a introdus o particulă ironic-nobiliară, substantivul
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
scară, prin forța lucrurilor, tot mai redusă, modelul unic din vîrful piramidei: " Acum discutăm care e drumul cel mai bun. De ce această ură împotriva cui nu ascultă comanda, nu se încolonează și nu se aliniază fără murmur, bătînd pasul cu cadență? De unde această poftă de-a comanda și această frică de-a discuta? De unde această pretenție absurdă de-a asculta cu toții, orbește, ceea ce spui d-ta? De pe care munte ai coborît și ce zeitate necunoscută mie ți-a dictat aceste noi
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
fost pe deplin reușită dacă cei doi actori distribuiți în rolurile principale ar fi lucrat mai mult la nuanțe, la elaborarea blândeților și sadismelor uneori exacerbate ce le caracterizează personajele. Liliana Ghiță (Mama) dă vibrație tragismului conținut al rolului, însă cadența nu e suficient respectată. Marius Manole e parcă prea stingher în rolul Paulie, personajului său lipsindu-i plasma fierbinte ce l-ar fi tăcut pe deplin convingător. Mihaela Trofimov, Elena Andron, Cornel Cimpoae, Valentin Terente, Emilian Oprea, în multiple roluri
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
prin ziuă către noapte, apărută în Colecția revistei "Provincia Corvina", în Seria "Șapte plus unu", alunec cu mai mult interes spre cele 12 frumoase sonete, frumoase chiar dacă aerul lor specific impus de forma fixă, de rigoarea ritmului care împinge/ menține cadența în monotonie, cere la început un mic efort de adaptare. Transcriu aici Noapte de Sânziene: "La balul verii, gazdă e vișinul bătrân,/ Cu plecăciuni de ramuri primește invitații,/ Pe vișine - lumina de pe un alt tărâm,/ Amar și dulce gustul, săruturi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
ne aruncam unii în brațele altora și formam din nou același grup dintotdeauna, pe care soarta îl despărțise, odată cu încetarea oficială a copilăriei. Ne aflam din nou laolaltă, elevii celor patru clase paralele de la liceul Cantemir. Reuniunile noastre au prins cadență. Pînă ce s-au fixat la regula fermă de două pe an. La fiecare nou echinox, apăreau alte figuri, pe care în primele secunde le descifram cu greu din noaptea amintirii. Cînd, în 1987, la împlinirea unui număr rotund de
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
și ce mai vreți). Dan Cipariu se joacă de-a literatura în cel mai pur spirit levantin și se joacă frumos, pe jumătate grav, cu o voluptate și ușurință teribilă de a face rime cu poantă, cu umor, ironie și cadență de cimilitură cu substantive abstracte: " oh, pe piața de curcubeie/ sub tejghea,/ o jupâneasă/ îi ferecă într-o idee/ viețuirea cea aleasă/ scrie și-i suflată cu eter/ jupâneasa de mister."(Jupâneasa din piața de curcubeie). Într-un volum anterior
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștelor bătălii, se așeza la mașina de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului homo americanus), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
sunt; iară/ glasul nu este al meu/ primăvara să răsară/ din nou sufletului greu./ Aștept, albă lumină/ caldă să mă împresoare/ să redea speranța vie/ sufletului ce mă doare." Mici defecte, loc comun pe tot cuprinsul, pașnicul cuvânt noian, conform cadenței ce se impune dar nu se respectă, îl accentuați candid nóian. În privința poezioarelor, lucrurile se mai pot schimba în bine odată cu trecerea timpului, cu exercițiul asiduu și cu lecturile exemplare în domeniu. }inem să vă asigurăm că scrisoarea dvs. ne-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît de îndrăzneață pe atît de proaspătă (aviz poeților actuali care consideră vetuste formele poetice cu ritm
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
nu are nici o vină pentru cacofonie sau pentru dezacord. Eram pe punctul de a mă lăsa cucerită de ideea frumuseții lumii în diversitatea ei de lucruri și meserii când, în chipul cacofoniei crase și deloc inocente și a dezacordului: "feerica cadență" și, iată, " Și calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru și mie, clară și dureroasă în fața ochilor, situația. Fusese magic "vântul cel negru" între tristețile de marcă ale unei nopți de revelion, dar și el s-a risipit pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
Philippe Hurel, presupune un șir de obstacole tehnice anevoie de escaladat, obstacole înălțate parcă de o tristețe incomensurabilă, lucrarea fiind o reacție și, totodată, un omagiu la dispariția confratelui Gérard Grisey. De altfel, punctul ei de plecare se identifică în cadența pianului din Vortex Temporum a compozitorului prematur plecat dintre noi, cadență ce împrumută muzicii lui Hurel gestul apologetic, tranșant, deosebit de nervos, dispus în straturi tari, bolovanoase. Frazele sunt scurte, incisive, dense în evenimente, ca niște ciorchini de plumb ce atĺrnă
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
obstacole înălțate parcă de o tristețe incomensurabilă, lucrarea fiind o reacție și, totodată, un omagiu la dispariția confratelui Gérard Grisey. De altfel, punctul ei de plecare se identifică în cadența pianului din Vortex Temporum a compozitorului prematur plecat dintre noi, cadență ce împrumută muzicii lui Hurel gestul apologetic, tranșant, deosebit de nervos, dispus în straturi tari, bolovanoase. Frazele sunt scurte, incisive, dense în evenimente, ca niște ciorchini de plumb ce atĺrnă pe tastaturile pianului și vibrafonului, și care se scutură în poala
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
sub semnul unei estetici echilibrate, sobre, dominate de respectul față de elementele primordiale ale muzicii - melodia, armonia, ritmul, timbrul. Temele cu inflexiuni românești se întrepătrund cu modulările în spirit gershwinian sau cu cele latino, oarecum pe linia lui Michel Camillo, iar cadențele pianistice de bravură alternează cu intervențiile grupului de jazz alcătuit din Garbis Dedeian și Cătălin Milea/saxofoane, Laurențiu Moise/trompetă, Pedro Negrescu/contrabas, Claudiu Purcărin/baterie, Juan Carlos/percuție. World Saxophone Quartet din Statele Unite au reprezentat punctul culminant al festivalului
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele pentru răspuns sunt lungi, entuziasmul ei pentru această corespondență este aproape de zero. Cu timpul, implicarea ei este tot mai mare, tonul și cadența corespondenței se schimbă evident, pasiunea pune stăpânire pe ea și, în final, Isabel este cea care ajunge să se plângă de încetineala de reacție a lui Petru. Andrei este cazul tipic de intelectual emigrat în vremea comunismului, ajuns profesor de
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
de virtuozitate, poate fi comparat cu maniera concertelor lui Antonio Vivaldi. Pentru a-i demonstra notorietatea avută și în secolul XIX, să amintim că Felix Medelssohn Bartholdy l-a interpretat cu mare plăcere și Johannes Brams i-a compus o cadență. Azi, în secolul XXI, mulți pianiști renunță să-l interpreteze la pian, întorcându-se la clavecin. Joi seara, pianistul Dragoș Mihăilescu îl va interpreta pe pianul Steinway de pe scena Capiol. În materialele de prezentare și pe unele afișe de concert
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94292_a_95584]
-
l face istoricului italian aduce în prim-plan, ca într-un basorelief, săpat în piatra nemuririi, dimensiunea lui Carlo Troya de ,,savant de anvergură prin abordarea sa istorică amplă”, care face parte ,,din acea familie rară a erudiților aplicați”. În cadență din ce în ce mai captivantă, directorul Editurii Uranus argumentează că istoricul italian pornește de la Iordanes, ,,singurul istoric contemporan cu epoca getului Teodoric cel Mare” . Mai mult decât atât, Carlo Troya îl completează, ,,îl clarifică și-l îmbogățește” pe Iordanes, ,,apelând la sursele istorice
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
granzii comediei mute Charlie Chaplin și Buster Keaton. Trecem subit la scenă celor cinci becuri atârnate deasupra tot atâtor scaune (“Grădină zoologică... Pădurile mlăștinoase...”), revine Balerina în alb (ținută și gesturi de păpușă de porțelan). Succesiunea de decupaje vizuale, în cadența cinematografică, lasă spectatorului libertatea de a desăvârși (cu/ în imaginația să) montajul, de a complini producția lui Robert Wilson cu secvențele de trecere. Pe fundalul imens, adulmeca frenetic un rinocer, căutându-și hrană. Actorii (dotați, fiecare, cu microfoane la vedere
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]