191 matches
-
sub braț spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce m-a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce nu înceta să-mi pară uriașă. Nu știu de ce " sau poate că tot datorită staturii
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
se schimbă constant, la fel și perspectivele și tipul de discurs narativ, se fac salturi temporale care cer reconstruirea perioadelor lipsă și a evoluției evenimentelor neprinse în cadru, povestirile complicându-se astfel de la sine. Sintaxa este una repetitivă, posacă și cadențată, iar tonul voit naiv, cvasi-absurd, conferă frazelor un anume dramatism al enunțării, deși, uneori, am avut o senzație de disconfort stilistic. Iată un astfel de fragment: „Beniamin Cant l-a ascultat pe Ackerman. Beniamin Cant s-a ridicat cu greutate
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
scări de marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna, Înălbind păreții. (...) Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. / Preot rămas din a vechimii zile, / Sân Marc sinistru miezul nopții bate. / Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, / Rostește lin În clipe cadențate: „Nu-nvie morții e-n zadar, copile!”»); falnicul poet, cu zidurile trupului ruinate, era el Însuși cu viața În stingere, ca un far cu feștila măcinata. A doua zi părăsește Veneția, fără să fi vrut sa vada măcar pe cântatul
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
artificialitate însă nu reușește să fie tăinuită complet într-un scris chinuit. În versurile sale, cuvintele vin de la sine, se pare că, dacă nu ar fi gura poetului, s-ar rosti singure. Practică o poezie aparent de modă veche, rimată, cadențată, rînduită într-un cadru prestabilit, și totuși face altceva decît poezie tradițională. Dacă respingerea armoniei formelor, plasticității, muzicalității, a oricărei sintaxe este regula scrisului postmodern, atunci Cioclea, considerat poet postmodern, dezavuează postmodernismul. Se confirmă, astfel, a cîta oară!? regula că
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
de ceea ce îmi păruse să însemne la dânsul o schimbare de ton, am făcut greșeala să-l întrerup: - Vedeți că aveți ce să-mi spuneți? Drept răspuns meșterul mă bătu părintește pe umăr, ca să conchidă cu un "Eeeei..." prelungit și cadențat. Apoi a continuat: - "Uite ce-i! Aici nu-i nici locul, nici timpul, dar dacă vrei o să fixăm într-o zi o întâlnire la o cafenea, de pildă la Capșa, sau oriunde vrei, știu și eu?..." Și dintr-odată, brusc
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri bengale, proiectate pe o zariște albastră, fără sfârșit. Cadențate sau nu, ele cad în rafale că ploile nedomolite de aprilie, vădind capacitatea autoarei de a se multiplică la infinit, fără să obosească și fără să se repete, așa cum îi place să se „portretizeze” singură într-o mulțime de ipostaze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri bengale, proiectate pe o zariște albastră, fără sfârșit. Cadențate sau nu, ele cad în rafale că ploile nedomolite de aprilie, vădind capacitatea autoarei de a se multiplică la infinit, fără să obosească și fără să se repete, așa cum îi place să se „portretizeze” singură într-o mulțime de ipostaze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
câte puțin de fiecare. / Acum, adunați în fața catedra lelor, / Revenim rapid la concret / Jude cați de copii, ne întrebăm : / Vom fi trecut sau nu în istorie ? Departamentul de proză al actualei cărți, semnată Virgil Pătrașcu, deși diversificată sub semnul epicului cadențat, tematic, rămâne orientat în cea mai mare parte a lui, spre lumea din vechiul sat românesc, nu departe de imaginea lui arhaică. O asemenea postură a satului dimensiona, cândva, și unitatea lui - fie de sânge, de neam, de preocupări gospodărești
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
își făcu de trei ori cruce. Fulgeră cu privirea ruinele Bisericii. Aruncă pe cap legătura cu lucruri și își croi drum printre scaieți, spre vârful dealului . întreaga nuvelă este memorabilă. Scriitorul privește când balzacian, când stendhalian - însemnează alternativ -, în ton cadențat, ceea ce vede personajul, dar și ce simte, într-un dute-vino, cu miză. Bătrâna trebuia să ajungă acasă, după un periplu de călătorie dincolo de locuința actuală. Căci câte au fost reale - familia în primul rând - soț, copii, apoi, acareturi, gospodărie în
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
știind cum se developa cea de la palatul Buckingham. E o mică parodie balcanică, departe de procesiunea veche, în care schimbarea gărzii avea motivație deplină.Acum, flăcăii ăștia, vreo cinci-șase, într-un albastru foarte chimic, anevoie retinîndu-si rîsul, apar, nu prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, catre majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observa. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii flăcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
Iordăchescu Ionuț Compania Căile Ferate Române Călători, transporta în prezent 53 de milioane de pasageri anual. Acest nou "sistem de mers cadențat" își propune să ridice numărul de călători cale folosesc compania de transport feroviară la 75 milioane de pasageri transportați anual la nivelul anului 2020, a declarat astăzi pentru Agerpres, directorul general al CFR Călători, Ștefan Roșeanu. “Proiectul la care lucram
CFR Călători introduce din 2013 un nou sistem de mers by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21653_a_22978]
-
aleargă pe cerul albastru cristal, florile ne zâmbesc, verdele mătăsos al ierbii ne îmbie să ne tolănim un pic, chipurile dragi ne bucură privindule. Trilul păsărilor ne urează bun venit, șoaptele iubitului ne înfioară, iar zgomotul pașilor ne dau rațiunea cadențată a zilei și a ploii care a început să cadă. Ce verde miroase iarba proaspăt tăiată! Ce galben miroase fânul! Ce dulce miros trandafirii! Ce sărat miroase marea! Ce bronzat miroase pielea celui de lângă mine! Adierea vântului ne mângâie obrajii
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea cadențată a unor odăjdii conceptuale sugerînd existența unor misterii divine, dar niște misterii la care nu poți ajunge decît așa, pe calea abstracțiunilor, etalarea aceasta iscă o reverberație fantasmatică ce merge mînă în mînă cu credința propriu-zisă. Ce înseamnă asta? Un
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
generație care începe cu plachete, drămuindu-și revolta în fiole mici. Adunînd, împărțind, sperînd că socoteala lumii o să dea cu rost. Nu dă. Unu și Doi, părțile acestui volum cu alburi generoase, lăsîndu-și versurile să respire, sînt primele bătăi din "cadențatul visului răsuflet" (Tabu). Sau, "pentru cine gândul rău și gândul bun,/ pentru ce atât de gravi, domnii mei?.../ Timpul este un genial nebun/ ce numără într'una: un, doi... un, doi, trei..." (Probleme). Patimi și ipoteze, pentru Violaine, poate la
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
de literatura secolului al XVII-lea. În traducerea slavonă de la care pleca (coroborată, poate, cu cea grecească, eventual chiar cu originalul ebraic, cum e înclinat uneori Mihai Dinu să creadă), poetul român nu întîlnea mai mult decît o vagă proză cadențată, înzestrată cu atribute ale stilului oratoric; numărul de figuri semantice, mereu aceleași, era și el redus. Dosoftei a realizat rapid cîtă latență literară rezida în textul arhaic și s-a decis să îl transforme în poezie. Dar cum? Așa cum făcuse
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
la ureche unchiului său.Luă de la garderobă haina sa tip șerif, cojocul de blană al Alintei și o sacoșă... Inainte de a ieși mai degustă un pahar. Se îmbrăcară pe hol.Porniră încet pe strada pustie.Tocurile ei metalice sunau cadențat. -E suficient de rece,reînodă ea dialogul. Emil nu răspunse.Trase un ultim fum și aruncă restul de țigară într-un coș de gunoi. Scuipă un fir de tutun,apoi vorbi. -Mîine e Anul Nou.Fără zăpadă... -Ești de mult
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o italiană arhaică. Singurele pagini de proză asachiană interesante rămîn prozele lirice, atent cadențate, compuse în mod vizibil de un poet; sunt cele dintîi piese de acest fel din literatura română și ele prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul stelit și Meditația unui îmbătrînit poet sunt
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți maseze fantastic de relaxant mușchii din spate ai gambelor tale, gastrocnemienii tăi cu formă perfectă, plutoanele mărșăluind creează unde miraculoase care saltă fibrele musculare ale gastrocnemienilor tăi, terminațiile nervoase simt marșul cadențat, se bucură, trimit această bucurie întregului tău corp, furnicile albe sunt antrenate să mărșăluiască ore în șir. cu toate astea, suflețelul tău este încă neîmplinit, iubitul tău mai are de luptat. acum trebuie să fi căzut în rotocolul fântânii negre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-și ceară unul de la altul și nu au ce aștepta la nici unul din capete. Doar o altfel de măreție. Ca să traverseze lanul, Carminei îi trebuia o jumătate de oră. Mergea repede, săltat, în interior își cânta câte o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu și asupra despărțirii recente. Dacă cineva ar fi pus în calcul cuvintele folosite în descrierea celor două situații, ar fi observat că numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă topindu-se de căldură și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste timp cu "vibrațiunile melancolice și prelungite" ale aceluiași instrument, evocate nostalgic în Psevdo-kinigheticos : "din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vînătoare. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice, se juca cu o veselie săltăreață melodia cînticului francez și atunci, în mine, auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte de speranță și de bucurie." E notată aici o
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
ne face să fim o națiune unită", le-a transmis Medvedev veteranilor. Citește și: Evenimentul continuă cu defilarea militarilor. O voce sonoră comentează pentru public: "traversează Piața Roșie unitatea..., condusă de generalul...". Dar în acest spectacol cuvintele trec neauzite. Pasul cadențat al militarilor pe pavaj, încordarea cu care își strâng armele în mână vorbesc de la sine. Sunt mulți, fiecare unitate cu uniforma sa... Medvedev îi cuprinde patern cu privirea, zâmbește cu o mândrie reținută, ca și cum toți acești dârji fii ai patriei
Tradiţionala paradă din Piaţa Roşie - o nevoie de confirmare a destinului de învingător. VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/60641_a_61966]
-
pașoptism și pînă la Primul Război Mondial, memorialistica domină cu autoritate. Anghel selectează, aparent la întîmplare, episoade din propria sa viață, pentru a prelungi apoi în fantastic documentul biografic. Plecînd de la pretextul amintirii, el profită pentru a oferi, în fraze cadențate, sub formă de ficțiune pură, tabloul cît mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]