1,608 matches
-
pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această mîzgă a concreteții sordide, în care se încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o sugestie a dalinienelor ceasuri lichide: ,Cadrane frînte, cadrane sterpe întinse la uscat,/ ceasuri de cîlți, de seu și pînză de casă" (Ceasuri joase, fisurate, sonore). Străduindu-se a anula toate tiparele estetice sau morale, poetul aspiră să intercepteze un concret fundamental, un duh al materiei în
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această mîzgă a concreteții sordide, în care se încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o sugestie a dalinienelor ceasuri lichide: ,Cadrane frînte, cadrane sterpe întinse la uscat,/ ceasuri de cîlți, de seu și pînză de casă" (Ceasuri joase, fisurate, sonore). Străduindu-se a anula toate tiparele estetice sau morale, poetul aspiră să intercepteze un concret fundamental, un duh al materiei în stare să
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
și Bogdan Naumovici. Subiectul: pușcăriile, consumul de droguri și România lumii a III-a - cartierul. AG: Înregistrarea se gaseste aici. Ultimul clip cu poate fi văzut aici. Trimit și la un articol mai vechi al Siminei, sora mea, apărut în Cadran politic, despre Supraveghere și disciplină în statul modern: Iar faptul că sistemul penitenciar există în continuare fără a-și fi dovedit vreodată, de două sute de ani încoace, eficiența nu mai miră pe nimeni. Dacă scopul sistemului penitenciar este prevenirea și
Grupul petru monolog social by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82965_a_84290]
-
cu monumente și cu edificii publice, de uz religios sau cultural. Și acestea îi exprimau. Cele două teatre, "Comunal" și "Lyra", cinematografele "Passalaqua" și "Trianon", bibliotecile, muzeele, vădesc apetențe culturale. Biserica greacă, pictată de Tattarescu, este măreață. Orologiul cu patru cadrane, datând din 1909 și funcționând și azi, este impunător și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă citim ce au scris brăilenii, la 1903, pe soclul de marmoră: "Românii recunoscători
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și nopții îi corespunde o anumită piesă muzicală. Este limpede că la Nemescu nu este vorba despre ora măsurată de ceasornic. Timpul capătă aici calitatea dată de cadranul solar prin umbră. Căci ce sunt tăcerile meditative care individualizează fiecare opus al acestui ciclu, decât umbre inaudibile ale sunetului? Concepută pentru un tip de audiție ritualică, muzica de pe discul Electrecord - cuprinzând Quindecimortuorum și Negantidiadua - răsare dintr-un timp greu
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
și pierzaniei, diform pînă la teratologic, textualizînd Nimicul, stă în atenția specială a lui George Vulturescu: "Nordul este o pîclă, zice Ion./ Nordul e o valvă a Nopții, adaugă tot el./ Nordul este cînd vezi, spun./ Înconjurăm Turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare găvanul unui ochi orb./ Pare un ovar gata de fecundat, rîde Timotei./ Să-i umplem gura știrbă cu poemele/ noastre, țipă Varlaam. Prostii, Nordul e/ o mlaștină, o iarbă cleioasă, continuă să/ bolborosească Ion" (Pieziș, Nordul stă pe
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
al unui ceas care nu mai are decît limba secundarului. Bătaia ei se aude neîncetat și fiecare minut îți țăcăne în urechi. Orele însă nu înaintează. Deși Regele se apropie de moarte, deși rotițele se învîrtesc, deși secundarul muncește pe cadranul fizicii și metafizicii. Vedem asta și în burta mecanismului care își expune intimitatea. Aceasta-i pecetea anormalității normale în care trăim. Este însăși imaginea utopiei, definiția absurdului existenței - prizonieră a paradoxurilor, orgoliilor, imoralității, dezintegrării, putrefacției, nonsensului. Să rostești textul lui
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
ridicolul e o funcție eminamente a relației. Ia naștere ca o încălcare a bunei conviețuiri, a unei paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un gen de acte voluntare sau involuntare care se proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
va zări un horloge solaire de bronz, coclit de vreme, un schelet de pasăre astrală din care, în loc să cadă, țâșnește în sus o săgeată meșteșugită. Ba chiar în acel moment - și era în decembrie! - un fascicol de raze cade pe cadran, încât, pentru povestitor nimic nu mai era, din acea clipă, întâmplător. {i cum ceasului solar îi lipsea postamentul, este de la sine înțeles că prietenul nostru va efectua cercetări spre a-l afla, iar de aici pentru cititor începe o perioadă
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile, bielele mărunte, urnindu-se, angrenate unele într-altele, vibrând, urmăream acul înaintând tremurat pe cadran. Dacă-mi ridicam degetul, totul revenea instantaneu la repaosul inert de la început. Plăcerea de a fi cel ce dă mișcare, viață, mașinăriei acesteia iscusite, era indicibilă. Desfătare contrară celei din obișnuitele mele jocuri: nu era într-însa încercarea de a
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
brutală, de a pune în mișcare aparatul sensibil doar prin cel mai mărunt dintre gesturi, printr-o suflare cât mai lejeră, printr-un gând. Eram scufundat de un timp în acest exercițiu de finețuri infantile, urmărindu-mi iscusința pe micul cadran al cântarului, în întrecere cu mine însumi, ca de atâtea ori în jocurile mele singuratice, când am simțit deodată pe creștetul meu chilug mâna delicată, mângâioasă și am auzit vocea parfumată întrebându-mă de astă dată: "Was machst du, Nikolaus
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
șase" - preciza doctorul, ca și cum i-ar reproșa Sibylei că uitase vreo îndatorire. "Ceasornicul acesta întârzie două minute". În partea de jos a tabloului, sub apele întunecate ale pârâului, sub cărările ce duceau spre moară, spre pădure, prin buruieniștea câmpului apărea cadranul alb cu cifre negre al unui ceasornic. Mirosea a spital, mirosul acela nesuferit din pricina căruia leșinase odată când îl duseseră la clinică să-l viziteze pe un tovarăș de joacă operat de apendicită. Degetul arătător al medicului îi pipăia pleoapa
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și acum Nu înțelesesem mare lucru din câte se întâmplaseră mai înainte Dar cât de mult l-a iubit cât de mult îl iubea cât de mult îi va lipsi Atunci am simțit într-o mare durere de sărut însângerat ... CADRAN INCERT În vagonul de clasa a II a cam înghesuit și insalubru Cu locuri la comun Doi bătâni încearcă să-și potrivească ceasurile Unul după celălalt Concluzionează că niciun timp nu este bun Și mă întreabă Câte ore sunt la
Poezie by Cristian Liviu Burada () [Corola-journal/Imaginative/3601_a_4926]
-
perfect orizontal Cam la două palme deasupra lor Așa se pot vedea clar secundele dându-și duhul Dinspre mine peste capetele lor Secundele acelea de toate culorile de toate sunetele Exfoliindu-se dintr-una-n alta până la ultima suflare Pe un fel de cadran incert ca un răsărit Sau o stingere ...
Poezie by Cristian Liviu Burada () [Corola-journal/Imaginative/3601_a_4926]
-
doar răsuflă-o clipă aidoma unui plămîn și nu cere decît puțin aer din aerul respirației tale. Peisaj Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede, departe de anotimpurile faptei, unde fumegă nemăsurate vise și
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
un rug neclintit, cuvântând cel din urmă poem: strig până când îmi voi pune capăt! 26. Și din icoana în care degetul bate, vestindu-i întoarcerea, sunetul pornit să-i caute urmele în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
trăsese pantalonii de pânză, după care se scotoci cu grijă în buzunarul drept, de unde scoase unul după altul două ceasuri pe care le scutură la ureche să audă dacă mai merg... Unul din ele era mare, greu, un Anker nemțesc, cadran dublu, brățară de nichel, pe care și-l puse pe încheietura brațului stâng, și imediat deasupra puse și celălalt ceas, curios, de damă, mic, ușor, oval, de aur, un Alpha elvețian, rar, care în mod normal, ar fi trebuit să
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
al sensurilor. Să mai luăm câteva astfel de versuri din cele două cărți care intră într-un posibil dialog: "când orele sunt sfărâmate, marele/ curaj e să oprești arătătoarele" (Semnal) - "mai întâi dispar cifrele,/ în timp ce limbile pipăie/ greoaie și oarbe cadranul,/ nevenindu-le să creadă/ că nu mai au ce arăta" (Cadran) sau "Ars moriendi, înțelepciune/ a lunecării încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete/ ca pe o rugăciune/ din copilărie/ ca să nu mă sperii/ când vine
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
două cărți care intră într-un posibil dialog: "când orele sunt sfărâmate, marele/ curaj e să oprești arătătoarele" (Semnal) - "mai întâi dispar cifrele,/ în timp ce limbile pipăie/ greoaie și oarbe cadranul,/ nevenindu-le să creadă/ că nu mai au ce arăta" (Cadran) sau "Ars moriendi, înțelepciune/ a lunecării încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete/ ca pe o rugăciune/ din copilărie/ ca să nu mă sperii/ când vine timpul" (Arta de a muri) - "M-am gândit la ea relativ
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
împreună într-un suspin de despărțire dacă seara în timp ce afară în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și ace și puteam să-mi las gesturile și mișcările în grija unui balet mecanic cu titlul identitate fapt pe care oricum l-am constatat mai tîrziu cînd mă instalasem de-acum în fotoliu și puteam să privesc
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
strofă zguduitoare, cu vizibile tușe filosofice: „Mă-nvăluie chinul În trup pătrunzând, / de știut nu știu de mai știu, /rămâne privirea uitată-n apus, /dar unde, de unde veni-va Iisus...” (Așteptare). Sau o argheziană, minunată, de referință: „Au Încremenit / brațele / pe cadranul rotund / al bătrânului ceas. / Nu mai colindă / ungherele casei, / tic-tac-ul sunând / ca potcoava./ Acum sângele / coboară și urcă / În artere / rotindu-se singur...” (Singur). Dispariția ființei carnale este trecută În mitologia popoarelor care au sacralizat apa sau focul. Întoarcerea În
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
opresc niciodată. E un flux continuu de viață în interiorul acestei inimi mecanice... Am plecat din ceasornicărie tot cu gândul la ceasuri. Mi se părea că toate au prins deodată viață și se zbat ca niște necuvântătoare, ca niște fluturi în cadranele lor, strigând neajutorate versurile lui Nichita. Să le mai lase lumea un minut, o secundă, dacă nu „un anotimp, un an, un timp".
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
nivelul mușchiului trapez la jumătatea distanței dintre gât și articulația umărului Coasta 2 Pe mușchiul pectoral la joncțiunea condrocostală 2 Supraspinos La marginea craniomedială a scapulei la originea mușchiului supraspinos Epicondil lateral La 2 cm sub epicondilul lateral Gluteal În cadranul superoextern mușchi gluteal mediu Marele trohanter Posterior de proeminența marelui trohanter la inserția mușchiului piriform Genunchi medial Regiunea medială a genunchiului proximal de linia articulară. Bolile degenerative. Spondiloza cervicală și lombară. Se asociază cu durere la nivelul centurilor. Anumite medicamente
Revista Spitalului Elias by SIMONA SOARE () [Corola-journal/Science/92033_a_92528]
-
Ioana Pârvulescu Cadranul de pe chip Tia Șerbănescu pare făcută pentru proză și acest lucru e dovedit și de ultima ei carte, Femeia din fotografie (Ed. Compania, 2002), chiar dacă e vorba de un jurnal (1987-1989). Cu o copilărie suficient de crudă ca să antreneze cruzimea
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]