1,583 matches
-
POVESTE ÎNSÂNGERATĂ Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 220 din 08 august 2011 Toate Articolele Autorului Când deșteptătorul sună, Nicu, cu ochii lipiți de somn, căută pe măsuța acoperită cu ștergarul cusut de mama sa în război, ceasul, cadranul cu limbile mari și cifrele vizibile, pe care scria C. F. R., și cu două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului De atâta drum mă-ntunec de ger, stelele-mi citesc în gânduri dezamăgirea, fluturi fără aripi îmi foșnesc în urechi. Cineva răsucește orele pe cadranul lunii, schimbă caii la vămile care mă poartă prin tunelul de vată al iernii. Pe aici n-a trecut picior de om fără ca vântul să-l acopere cu tăcere. Mă îndeamnă pomii înfloriți de chiciură să rostesc tot ce n-
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Prin_tunelul_de_vata.html [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
știut dreapta ce face stânga. Altfel aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot muncii. Îmi mângâi pruncii și femeia. Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bățul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mână am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul să tai pâinea, s-o impart la cei dragi. Teognis din Megora spunea că... „Doamne, Te exprimi prin
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Orbiți de cărăbuși din aur, Cum traversăm, în abandon, E ora când Unicul Faur Ne-ndeamnă la un veșnic somn. Nici timpul nu este același, Cad și cadranele de ceas, Auzi cum murmură, grilaje Se lasă peste răposați. Conturul sângelui, aminte Să ne aducem de părinți, Orbiți, noi mergem înainte, În urmă noi lăsăm dorinți. Aș vrea să mă mai nasc o dată, Să-ntreb de ce și cum și
CĂRĂBUŞUL DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1404190470.html [Corola-blog/BlogPost/347420_a_348749]
-
prezentul, delimitează ce a fost, trecutul, de ceea ce va fi, viitorul. Simbolul marcator este ceasul de buzunar amanetat și reprezentând „un prolog al timpului pe care aveam să-l acord Ancăi. Timpurile vechi păreau confiscate de cifrele reprezentând ore pe cadranul ceasului” (p.11). Aici are loc o conversie a timpului în spațiu, fiecărui moment al timpului de pe ceas îi corespunde spațial un eveniment din trecut. Anca, iubita personajului principal, îi creează acestuia stări noi de care nu e sigur că
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/dan-ionescu-imposibilul-extaz-cronica-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
să mă fi salvat vertijului presupus de recăderea în contul solitudinii, ca într-un trombon uriaș emițând salutar imnul național” (p.11). Imaginile se conturează ca într-un tablou de Salvador Dali ce simbolizeaza scurgerea timpului în imagini, rotițe, ace, cadrane : „am căutat prin oraș banca pe care ne-am îmbrățișat; am dat numai de umbra ei. Starea de iubire pe care am trăit-o în peisajul real, am regăsit-o ca pradă în pliscul unei păsări numită Uitare. Am tras
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/dan-ionescu-imposibilul-extaz-cronica-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
oră fixă, ocupati-va locurile în fața turnului cu 10 - 15 minute mai devreme (în special dacă sunteți în grup mai mare), si pregati-va camerele de filmat. Spectacolul nu durează mai mult de 2 minute și cere atenție distributiva. Deasupra cadranului cu ceas, în dreptul celor două ferestre, îi veți vedea defilând pe cei 12 Apostoli, iar în dreapta cadranului va vor atrage atenția două personaje: moartea, reprezentată printr-un schelet, care trage un clopot, în semn că “a sosit ceasul”, si un
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Impresii_de_calatorie_orasul_praga.html [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]
-
în grup mai mare), si pregati-va camerele de filmat. Spectacolul nu durează mai mult de 2 minute și cere atenție distributiva. Deasupra cadranului cu ceas, în dreptul celor două ferestre, îi veți vedea defilând pe cei 12 Apostoli, iar în dreapta cadranului va vor atrage atenția două personaje: moartea, reprezentată printr-un schelet, care trage un clopot, în semn că “a sosit ceasul”, si un turc, aseazat în stânga să, care dă din cap în sens de negație, acest lucru însemnând că de
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Impresii_de_calatorie_orasul_praga.html [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]
-
ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub semnul implacabil al timpului trecător, peisajul mioritic, de „gură de rai” al satului și
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1444760161.html [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
și artă, aceste bijuterii ale genului își deapană din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești. Pendule sau ceasornice în stil Ludovic al XIV-lea, Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate vă invită tainic la o călătorie în timp. În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile
MUZEUL CEASULUI DIN PLOIESTI de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Muzeul_ceasului_din_ploiesti_ruxandra_croitoru_1329226361.html [Corola-blog/BlogPost/356318_a_357647]
-
tine, Si totusi eu nu am crezut. Că toate nu-s din vina ta Ci din a mea și-altora ca mine, Ce te-am uitat acolo, undeva, Crezând că suntem mai presus de tine! BAT CLIPELE Bat clipe pe cadranul spart Al timpului demult uscat Sunet de toacă-n asfințit Cu soare-n roșu adormit Bat clipe scrise-n zadar Pe-o filă dintr-un calendar Pierdută undeva-ntr-un an Al câtelea? Habar nu am Bat clipe seci și
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_neacsu_1400786260.html [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET-URARE ÎN ACROSTIH Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului La miez de noapte, gong indică ora Aceasta, zero, care-ncepe anul, M i-arunc privirea brusc, fixând cadranul, U imit că-nvârte timp rapid ca hora. L a noaptea lui Crăciun, văzusem hanul, Ț inteam cu-ai minții ochi să văd agora I n care, mai târziu, vorbea altora, A celor mulți veniți s-asculte, Domnul... N oiane-n
SONET-URARE ÎN ACROSTIH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1482101515.html [Corola-blog/BlogPost/342771_a_344100]
-
Iași, cu gândul de a fi angajat ca actor la Na-ționalul ieșean. Cu toate insistențele autorului „Domnișoarei Nastasia” și ale lui Sandu Teleajen nu-și vede dorința împlinită, dar mai zăbo - vește în orașul de pe Copou lucrând în cadrul secretariatului revistei „Cadran” și colaborând la ziarul local „Tot” cu reportaje, recenzii și cronici literare. Fără a avea asigurat traiul zilei de mâine, cu o scrisoare de reco - mandare din partea marelui Sadoveanu, se întoarce în vara anului 1934 la București, fiind angajat la
ANIVERSARE- BOGDAN AMARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Aniversare_bogdan_amaru_al_florin_tene_1334047655.html [Corola-blog/BlogPost/351598_a_352927]
-
copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n neștire. Natura-ntreagă cântă cuprinsă de văpaie, Când razele solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane c-o singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete; În
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439123932.html [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
Naratiune > PRIMA PRAȘILĂ (FRAGMENT) Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului I De câțiva ani buni, în casa lui Neculai Știrbu nu mai sună ceasul deșteptător, adică acea chestie rotundă, verzuie, cu cadranul îngălbenit și mărginit de cifre negre, stilizate și care are deasupra, pe carcasă, dispuse simetric, două capace de oțel, nichelate, asemănătoare cu cele de la soneriile de bicicletă, între care veghează vigilent un ciocănel, tot metalic, prins la capătul unei tije
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
acum deșteptarea o dă aparatul de radio - o sculă micuță, modernă, adus din Spania de Monica, fiica lui Neculai și a Raliței. Mica minune prinde o mulțime de posturi, dar afișează și ora exactă, cu cifre mari, verzi, pe un cadran negru ca noaptea la capătul căreia-și trezește proprietarii. Aparatul pornește fără greșeală, exact la ora la care-l programezi. E destul de dificil programatul acesta, iar lui Neculai i-a trebuit ceva vreme până a reușit „să prindă șpilul”. Ce
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
funcționa impecabil! Chiar și turela rotitoare, cea mare, funcționa, e drept, cu un mic scârțâit, aproape imperceptibil. Mi-a venit ideea să folosesc telescopul pe post de binoclu. Începusem să rotesc turela telescopului încet, încet, iar la fiecare popas al cadranului priveam prin obiectiv în întuneric, scrutând pădurile și culmile munților, doar, doar voi descoperi ceva. Nu am văzut însă nimic demn de luat în seamă. Reiau încă o dată cercetările. Acolo, în vale, cineva aprinsese un felinar. Mai încolo, se vedea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465267073.html [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
artist. O parte semnificativă din noi mereu se stinge și ea, încetul cu încetul, o dată cu moartea fiecărui personaj închipuit pe scenă de către actori, ca o măsură parcă a dimensiunii discutabile a timpului nostru fizic concret și înfipt cu încăpățânare în cadranul imuabil al unui orologiu ce bate liniștit din peretele lui veșnicia... Povestea teatrului s-a scris și se va scrie, pe scurt, de fiecare dată numai așa, indiferent de numele interpreților săi. Magdalena ALBU București aprilie 2013 Referință Bibliografică: Magdalena
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
dreapta ce face stânga. Altfel aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot munci. Îmi pot mângâia pruncii și femeia. Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bâtul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mâna am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul să tai pâinea, s-o împart la cei dragi. Teognis din Megora spunea că: „Doamne, Te exprimi prin
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_patra_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
rotitor în înălțimi! Vagonul cu numarul 13, pe scaunul cu numarul 13 destinul poeziei poezia, în coca ei: mirifica desfacere a cuvântului necuvântat și durut! Taxiul cu numarul 13 preia iubirea de păsări și cer, de vulturi însângerați, împietriți în cadrane de ceasuri de foc și de nelumină, o prezicere de revoltă a naturii fulgera din parcuri și străzi! - Unde ne duceți poetul?! țipă necuvintele cu vocalele toate, unde?! - Oriunde! le liniștește poetul. - Întrebați-l pe Gică, El le știe pe
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426884778.html [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia deveni pe dată cadranul unui ornic straniu, purtând orele îndărăt spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1483268637.html [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
bardul vestește: Berbecul e-ntâiul ce-atârnă în slavă Lui, solului vieții cu noi începuturi Divin creator strălucind în amurguri Îi dăruie bardul întâia octavă. Prin steaua lui Ares, sau Alpha Arietis Îmbracă în farmece lâna de aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita, Prăvale spre Ghilgameș cumplitul amar, E sol dragostei frânte-a zeiței Isthar
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495954812.html [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
slăvita. A fos însuși Zeus dorind Europa, A Feniciei fiică și lui Agenor, Purtată pe spate spre al Cretei decor Plătind îndrăzneala-și află-n slavă metopa. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută Și bardul vestește: Cadranul se-nvârte ș-apoi Dioscurii Târziu mărturie că Zeus Posedă Frumoasa regină și mamă lor Ledă Pătându-i onoarea, jertfindu-i augurii. Ei, Castor și Polux, doi fii dimpreună, Spre Argos colindă, vestiți marinari, Focul Sfântului Elmo cu brațele tari
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495954812.html [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
nectarul în cupă, Lor, zeilor. Chipul palid seduce, Stârnind-o pe Hera, geloasă să-l urce Etern Vărsător, și în cer îl surupă. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Atâtea legende, sfârșit e cadranul, Eter împânzit de zeești faetoane Pe boltă-mprejur așezate icoane Zodiacul pictat își remacină anul. Desigur, din toate n-avem zodia pești Lipsesc Cupidon și măreața stea Venus De Typhon salvați poartă nodul ca signus Alrescha îi leagă în final
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495954812.html [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
Poartă tăcerea între particule, Doar mișcarea browniană în dezordinea ei Ordonează apa de ploaie Din paharul de pe masă. Cântecul mierliței pune miere în levitația Fulgului de păpădie Dus mai departe în interiorul zilei Cum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului Pe cadranul numerotat de cineva Ce n-a știut să numere Decât până la al doisprezecelea ceas. AMENDAMENT LA DURERE Eu am ceva-mpotriva durerii: Durata ei e-un popor atât de mic! ea vine uneori împotriva vrerii cum bucuria vine din nimic
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_acuz_adev_al_florin_tene_1391600293.html [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]